Zona Tăcerii

Zona Tăcerii din Mexic, locul unde se petrec lucruri inexplicabile

În Mexic există o zonă în care câmpul magnetic înghite orice sunet. A fost numită Zona tăcerii. Busolele se rotesc sălbatic, radiourile nu reușesc să intre în nicio frecvență și bateriile îşi pierd brusc energia. Este aproape imposibilă recepția undelor TV sau a telefoanelor mobile.

Unde se află Zona Tăcerii

La doar 400 de kilometri de graniţa cu SUA, în aridul deşert Mexican, se află o zonă protejată în care se petrec o sumedenie de fenomene inexplicabile. După cum puteţi să vă imaginaţi, atât autorităţile mexicane cât şi cele americane păstrează tăcerea atunci când vine vorba despre misterul care planează asupra acestui teritoriu.

A fot numită sugestiv „Zona tăcerii” pentru că niciun sunet şi nicio undă nu se poate propaga în acest perimetru.

Mulți compară această zonă cu Triunghiul Bermudelor, deoarece acolo au avut loc multe accidente aviatice, dispariții de oameni și animale.

Spațiul este situat între paralele 26 și 28, la fel cu piramidele egiptene, cu Cape Canaveral, dar și cu orașele sfinte din Tibet.

Zona Tăcerii

Vegetația lipsește

În Zona Tăcerii vegetația pare că este arsă, ani de zile nu mai crește nicio plantă pe anumite porțiuni.  Conform martorilor, în aceste perimetre, noapte, pot fi văzute OZN-uri. În anul 1970, americanii au testat un nou tip de rachetă în deșertul din New Mexico, care se învecinează cu Zona Tăcerii, Mexic.

Americanii nu au putut coordona traseul rachetei. Racheta era atrasă ca un magnet de Zona del Silencio. Părea că o forță externă coordonează traseul rachetei. Americanii au fost obligați să distrugă racheta, înainte ca aceasta să producă o tragedie. Resturi radioactive au ajuns în Zona del Silencio, americanii fiind somați de către autoritățile mexicane să curețe zona.

În Zona Tăcerii, în anul 1975, s-a prăbușit un meteorit cu o greutate de 10 tone. Tot aici, incidentele de radiații cosmice sunt foarte frecvente. Nu s-a putut explica aceste fenomene au condus la mutaţiile genetice pe care le-au suferit animalele din zonă. Broaştele prezintă pe carapace desene care au formă de hexagon. Șerpii prezintă o culoare violacee, insectele au suferit mutaţii unice, nemaiîntâlnite în lume.

La prima vedere este doar un desert

Primul care a observat condiţiile speciale ale Zonei Tăcerii a fost inginerul Harry de la Pena. Acesta a descoperit o vale aridă, parcă din vremurile preistorice. Acoperită de frunzele palmierilor, în vale se afla o oază pe marginea căreia se stabiliseră mai multe triburi. Ele au pus mai târziu bazele localităţii Ceballos. De la hotarul acestei comunităţi, hoinarul intra într-o atmosferă ireală. De acum nu mai putem merge decât pe nisipuri mişcătoare, acoperite de câteva tufişuri şi populate de reptile veninoase.

În timpul expediţiei, Harry de la Pena şi colegii săi au observat că nu pot comunica prin staţiile radio pe nici o frecvenţă. Nici până astăzi fermierii din Ceballos, precum şi din satele din jur nu se pot uita la televizor deoarece nu au semnal. Fenomenul se explică prin faptul că în Valea Tăcerii exista un câmp magnetic extrem de puternic care împiedica propagarea undelor radio în regiune.

Un câmp magnetic extrem de puternic

Zona Tăcerii

Până în anul 1970 nu s-a mai înregistrat altă victimă. Dar în acel an, în timpul unor antrenamente desfăşurate la baza americană aeriană White Sands, ceva s-a întâmplat. O rachetă lansată de la White Sands şi-a modificat total traiectoria iniţială, nemaiputând fi controlată. Racheta parcă era atrasă de un magnet puternic ascuns în deşert, căzând în cele din urmă în Zona Tăcerii. Evenimentul a atras atenţia mass-media, fapt ce a dat naştere la numeroase speculaţii pe acesta tema. Imediat după incident o echipă de experţi militari a mers la faţa locului pentru a găsi explicaţia devierii rachetei de la cursul stabilit.

Prima dispariţie a unui avion

În 1930, în Zona Tăcerii împreuna cu aparatul pe care îl pilota a dispărut aviatorul Francisco Sarabia, pe când se întorcea din Coahuila spre Texas. Înainte de a se pierde legătura cu pilotul, acesta a mai apucat să transmită turnului de control ca toate comenzile avionului s-au blocat şi motorul s-a oprit pe neaşteptate.

Marea lui Tethis

Harry de la Pena a fost primul care a explorat zona deşertica a Mexicului, încercând să explice ce fenomene se produc acolo. După el au venit numeroase alte echipe de cercetare, care au luat mostre de nisip pentru teste, au făcut măsurători şi au încercat să determine gradul de radiaţii în regiune. Se pare că în urmă cu milioane de ani locul era, de fapt, acoperit de ape. Din acesta cauza Zona Tăcerii mai este cunoscută şi sub numele de Marea lui Tethis.

Ploaia misterioasă

Întâmplările stranii nu se opresc aici. În anul 1975, doi cercetători au venit în zonă pentru cercetări. O ploaie torențială le-a oprit munca. Cei doi s-au refugiat în mașină, dar solul fiind îmbibat cu multă apă s-a transformat într-o mlaștină. Cei doi au povestit că lângă mașina lor au apărut doi bărbați, îmbrăcați în combinezoane galbene. Aceștia erau foarte înalți, cu o alură atletică.

Cei doi au împins mașina cu o forță ieșită din comun. Când au vrut să mulțumească celor doi necunoscuți, cercetătorii au văzut că aceștia dispăruseră. Așa cum au apărut, la fel au dispărut.

Oamenii cu pelerine galbene

În timp ce se chinuiau să iasă din maşină, s-au apropiat de ei două fiinţe foarte înalte, ce purtau pelerine galbene. Silueta lor era asemeni unei sticle; aveau mijlocul subţire, gâtul lung şi picioarele late. Cele două fiinţe s-au oferit să-i ajute pe soţii Diaz. Una dintre ele şi-a încleştat degetele subţiri pe portbagajul maşinii şi într-o clipită pământenii au fost traşi din mlaştina. Când Ernesto a coborât din maşină pentru a le mulţumi nu a mai văzut pe nimeni. Ceea ce li s-a părut bizar era faptul că pe nisip nu se vedea nici o urmă de paşi care să trădeze prezenţa celor două fiinţe misterioase.

Victimele unei furtuni de nisip

În luna octombrie a anului 1975, Ernesto şi Josefina Diaz au mers în Zona Tăcerii pentru a aduna roci şi fosile pentru colecţia laboratorului şcolii la care ambii erau profesori. În timp ce aduna pietre care mai de care mai interesante, au sesizat cum o furtună de nisip iscata pe moment se îndrepta spre ei. Grăbiţi, au strâns bagajele şi au demarat în trombă, însa nu suficient de repede pentru a evita furtuna. Vârtejul i-a prins şi i-a răsturnat într-o mlaştină.

Un loc al anomaliilor

Tocmai radioactivitatea prezentă într‑o măsură mult superioară normalului este cauza prezenţei unor şerpi gigantici sau a unor roci cu un colorit foarte puternic, de exemplu, albastru” explică Arman Gomez Barrios, un cercetător care în ultimii ani şi‑a consacrat eforturile încercării de a convinge guvernul mexican să dezvăluie acest secret de stat.

Primele documente care atestă apariţia OZN-urilor în zonă, datează din perioada Revoluției Mexicane, 1910-1921. Mai târziu, în anul 1967, aviaţia mexicană s-a confruntat cu evenimente similare.

Această anomalie atrage particule metalice de origine extraterestră. Așa se explică numărul mare de meteoriți care au căzut în zonă.
În 8 februarie 1968, un meteorit de proporții mari a căzut în această zonă, iluminând pentru câteva minute întreaga zonă. Coliziunea cu pământul a provocat o undă de șoc, resimțită în localitățile din apropierea zonei.

În anul 1967, piloții unor avioane de război au raportat că au văzut obiecte necunoscute zburând în apropierea avioanelor. OZN-urile au peste 12 metri lungime și degajă un jet de culoare roșie. Multe dintre ele survolează zona la joasă altitudine.

Martorii susțin că OZN-urile vin dinspre zona muntoasă și au o lumină foarte puternică, care le afectează vederea. Un eveniment care i-a înspăimântat pe locuitori s-a întâmplat în septembrie 1976. Un OZN de dimensiuni uriașe, 300 de metri, a survolat la joasă altitudine, mai multe minute, localitatea. Locuitorii își amintesc faptul că animalele au ieșit din țarcuri, iar câinii urlau îngrozitor.

Zona Tăcerii

Zona Tăcerii și experimentele NASA

Profesorul Harry Augusto De lLa Pena a rupt tăcerea și a făcut unele dezvăluiri despre misterioasa zonă. Totul a început în anul 1968, atunci când o rachetă experimentală americană, Athena, a ieșit de pe raza ei de acțiune, ajungând să cadă în mijlocul acestei zone.

Athena a dispărut brusc de pe radare, așa cum s-a întâmplat și cu ambarcațiunile care navigau în Triunghiul Bermudelor. NASA a trimis mai multe echipe care au cercetat Zona Tăcerii, în speranța de a descoperi epava rachetei și de a înțelege ceea ce s-a întâmplat.

O primă constatare a fost legată de faptul că zona este complet magnetizată și orice obiect dispare de pe radar. Radioactivitatea extrem de mare a făcut ca multe specii de animale să înregistreze mutații. Șerpii au dimensiuni foarte mari și au culoarea albastră.

Chiar și rocile și-au schimbat culoare, devenind albastre. Profesorul De La Pena a reușit să pătrundă în Zona Tăcerii cu o aparatură sofisticată care s-a dovedit incapabilă să funcționeze din cauza prezenței unui vârtej electronic format de cantitățile mari de fier magnetic din subsolul zonei.

Profesorul De La Pena susține că emisia de energie din zonă este atât de puternică, încât poate să ajungă în cele mai îndepărtate colțuri ale Universului.

Revista Mexico Desconocido a scris că atunci când tehnicienii NASA au ajuns în Zona Tăcerii, pentru a recupera rachetă pierdută, au sfârşit prin a fi foarte interesaţi de compoziţia solului şi înainte de a pleca au luat cu ei tone de nisip, care, de atunci, sunt păstrate într‑o bază secretă a armatei SUA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *