Vulcanii Noroioși

Vulcanii Noroioși, un colț de rai rupt din Lună

Despre Vulcanii Noroioși se spune că sunt o minune a naturii. Aceste movile s-au format ca urmare a erupției gazelor naturale venite de la adâncimi de peste 3000 de metri. Ei sunt situați la Pâclele Mari și Pâclele Mici din județul Buzău și sunt extraordinari datorită faptului că nu erup cu lavă, ci cu apă și nămol.

Unde sunt situați?

Vulcanii Noroioși sunt situați în județul Buzău. Pentru a-i vizita, trebuie să ajungeți pe DN10, drumul care leagă Buzăul de Brașov. La circa 30 km de Buzău se află localitatea Sătuc, de unde se face un drum spre comuna Berca. De acolo trebuie urmate indicatoarele spre Chiliile şi Policiori, iar apoi spre Vulcanii Noroioși. În realitate este foarte simplu de ajuns.

Cine doreşte un drum mai scurt şi mai puţin aglomerat spre Pâclele Mici poate continua drumul cu maşina până după un cot al dealului, de unde mai sunt doar 500 de metri de urcat până în vârf.

Rezervaţia Vulcanii Noroioşi este formată din patru mari zone unde se găsesc asemenea vulcani:

  • La Fierbători,
  • Pâclele Mari,
  • Pâclele Mici
  • Beciu

Cel mai cunoscuți sunt cei de la Pâclele Mari. Aceștia se întind pe o suprafață de 15 ha. Au fost declarați rezervație naturală încă din 1955. Cei de la Pâclele Mici, nu sunt mai mici, ci doar se întind pe o suprafață mai mic, circa 10 ha. Aceștia din urmă sunt cei mai vizitați vulcani din România și au intrat sub incidența ariei protejate încă din 1924.

Cum s-au format?

Vulcanii Noroioși reprezintă formațiuni naturale, care s-au creat datorită gazelor din adâncuri. Aceste, cu o presiune uriașă, împing spre suprafață apa amestecată cu argila. Nămolul creat este scos la suprafața pământului și în contact cu aerul se întărește. Acesta este motivul pentru care există craterele din pământ uscat, care se pot vedea la tot pasul în zona respectivă.

Geologii au fost fascinați de aceste formațiuni, motiv pentru care au fost studiate amănunțit de-a lungul anilor. Concluzia este una singură, chiar dacă seamănă cu vulcanii obișnuiți, cei noroioși au alt sistem de funcționare.

Mai precis, în timp ce vulcanii propriu-zi i sunt produse ale activită îi magmatice de la zeci sau sute de km adâncime (cu înălțimi de mii de sute sau mii de metri, produse post-vulcanice de o cu totul altă alcătuire), vulcanii noroioși au origine tectonică, formându-se ca rezultat al unor erupții de dimensiuni mult mai mici de gaze înmagazinate în roci de diferite adâncimi, dar care nu depășesc câteva mii de metri. Se estimează că aceste gaze provin de la o adâncime maximă de circa 3000 metri.

Această “lavă” vâscoasă, care este de fapt nămol, provine din dizolvarea marnelor și argilelor. În cele din urmă presupusa lavă este scoasă afară printr-o mică erupție și formează un peisaj selenar. Acesta este motivul pentru care zona Vulcanilor Noroioși este comparată cu cea de pe Lună.

Scurt istoric

În mod oficial, Vulcanii Noroioși au fost descoperiți de H. Cognard în anul 1867. Acesta prospecta terenul pentru a descoperi noi pungi de petrol. Zona este recunoscută pentru depozitele bogate de petrol. O mențiune timpurie ne spune că în zona respectivă s-a extras păcură începând cu 1517.

Vulcanii Noroioși între realitate și legende

Referiri la vulcanii noroioşi din ţinutul Buzăului, dar într-o abordare literară, a făcut Alexandru Odobescu, în opera sa Pseudokinegeticos, pe care a publicat-o în 1874. El descria acest loc mirific cu măiestrie:

Dacă nu ştiţi şi n-aţi văzut, să vă spun eu că acolo şi-a aşezat necuratul cazanele cu smoala clocotită; pe sub pamânt gâlgâie şi fierbe glodul noroios, mai rece decât ghiaţa, mai negru decât ceaţa; apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acestei văi fără de scursoare, ţâşneşte în sus, când de-o schioapă, când de-o palmă, când de-un stânjen şi mai mult; la fiecare gură împrejur s-a durat muşuroi şi balele cătrănite, pe care ucigă-l toaca le scuipă din văgăună, se scurg năclăite de-a lungul moviliţelor, se adună în namol, se usucă în vânt, se crapă de soare şi aştern tot fundul văii cu o humă sura şi jilavă, pe care nu se prinde, Doamne fereşte, nici troscot, nici ciulini”.

Legenda balaurului

O veche legendă românească spune că înainte cu multă vreme ca să existe Vulcanii Noroioși, pe aceste meleaguri ar fi trăit doamna Neaga. Aceasta era văduva domnitorului Mihnea Turcitul. Aceasta avea patru copii, trei fete și un băiat. Într-o zi un balaur cu șapte capete a pârjolit satele din apropiere. Oamenii, neștiind ce să facă, au venit la doamna Neaga ca să-i ceară ajutor. Femeia nu îi putea ajuta, motiv pentru care l-a rugat pe fiul său, Arbănaşul să meargă și să vadă ce s-a întâmplat.

Feciorul a încălecat pe un cal alb și s-a dus să constate pagubele. Satele oamenilor erau arse din temelii de către un balaur imens. Arbănașul a hotărât că trebuie să-i vină de hac balaurului, pentru ca oamenii să-și continue viața liniștiți.

A pornit în căutarea balaurului și l-a găsit. S-a luptat cu ei vitejește și a reușit săi taie un cap cu paloșul. Balaurul rănit, a încercat să fugă și să se ascundă. Eroul legendei l-a găsit. După o altă luptă i-a mai tăiat un cap. Balaurul a fugit iarăși, dar Arbănașul în cursa de urmărire a căzut de pe cal. Balaurul a reușit să scape și nu a mai fost de găsit. Legenda spune că ochiurile de nămol din care țâșnește argilă în acest moment ar fi rănile balaurului, iar ținutul cenușiu și crăpat ar fi spatele fiarei.

De atunci, în jurul bârlogului său nu mai creşte nimic, iar pământul este uscat şi zbârcit. Din loc în loc, apar mici ochiuri de nămol din care ţâşnesc bule de argilă şi despre care se spune că ar fi rănile Balaurului, iar ţinutul acela cenuşiu şi crăpat ar fi spinarea Fiarei.

Alte obiective turistice din zona Vulcanilor Noroioși

Pe lângă Vulcanii Noroioși, județul Buzău se poate mândri cu un alt fenomen natural, așa-numitele Focuri Vii. Fenomene asemănătoare pot fi admirate în Turcia, Australia, SUA.

Focurile vii

Pe lângă comuna Lopătari, Buzău, fenomenul poate fi întâlnit în comuna Andreiașu, Focșani. Focurile Vii se formează datorită hidrocarburilor care ies din pământ.

Prin frecarea cu solul și datorită razelor soarelui, gazele se aprind. Înălțimea lor variază de la 20 de centimetri la un metru. Ele ard în permanență, chiar și iarna.

La Andreiașu de Jos, Vrancea, există cea mai mare suprafață cu focuri vii, peste 12 ha. În timpul cutremurelor, focurile ating o înălțime de peste doi metri.

Nu se cunoaște vârsta focurilor vii, însă cercetările arată că ele s-au format ca urmare a erupțiilor vulcanice.

Aluniș, leagănul creștinismului românesc

Aluniș, Buzău, este considerat leagănul creștinismului românesc. În vremurile de demult, pentru a se feri de primejdii și pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, oamenii construiau biserici rupestre și schituri în cele mai inaccesibile locuri.

În zona Aluniș-Nucu-Bozioru sunt 30 de locuințe rupestre. Biserica rupestră din Aluniș a fost săpată în anul 1274, de către doi ciobani, Simeon și Vlad.

O vechime mult mai mare o are schitul Peștera care a fost săpat în secolele VI-IV î.Hr., iar în evul mediu timpuriu a fost utilizat de călugării creștini. Pe pereții schitului sunt încrustate săbii scurte de tip akinokes, arme care au fost utilizate de perși și sciți. Desenele au fost realizate în anul 2000 î.Hr., și sunt unice în lume.

Referințe

Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mici