Veganismul

Veganismul, istoria unui cult

Veganismul sau vegetarismul integral este un mod de viața, o adevărata filosofie. În anul 1944, era fondată Vegan Society de către Donald Watson. Doi ani mai târziu, este publicată prima carte de reţete culinare vegan. În anul 2013, termenul vegan este introdus în dicționarul francez. Tot atunci, în Franța, în cadrul Programului național de nutriţie, medicii atrăgeau un semnal de alarmă acestui mod de viața și la riscurile la ca se supune un vegan.

Ce este veganismul?

kaki

Alimentaţia de tip vegan exclude carnea, peştele, crustaceele, moluştele, ouăle, laptele, mierea. Veganii considera că au recurs la acest tip de alimentaţie din motive morale, etice, spirituale, culturale, religioase.

Încă din anul 2012, mai multe organizații și asociaţii din lumea întreaga au susținut închiderea abatoarelor. Statisticile arată ca într-un an, subt ucise peste 60 miliarde de animale terestre și peste 1000 miliarde de animale marine pentru consum.
Dacă privim în istorie, în Grecia Antică, Pitagora s-a opus în mod public uciderii animalelor domestice. El a refuzat să consume carne și să poarte haine ţesute din lana. La rândul său, Platon vorbea despre consumul de carne care transforma locuinţele în locuri insalubre, iar carnea poate transmite multe boli.

Cei care nu consumau erau eretici

Pentru romani, era o glorie sacrificiul animalelor. În Evul Mediu, cei care nu consumau carne erau consideraţi eretici.

În India, hinduşii au respect faţă de animale, ei refuzând să ucidă și să consume carne. Conform conceptului de metempsihoza, sufletul se reincarnează într-un corp uman, animal sau vegetal. În alte religii, este permis consumul de carne, acesta fiind un mod de a supraviețui.

Leonardo da Vinci s-a opus public consumului de carne. El a scris despre respectul pe care îl are faţă de animale care ajunge până în farfuria să.

mâncarea fiartă

Celebrul scriitor Kafka a fost vegetarian în ultima perioadă a vieții sale. El scria, pot să mă uit liniștit la peştii din acvariu, pentru că știu că nu îi voi mânca. Lev Tolstoi a fost un vegetarian înflăcărat.

Considera uciderea animalelor o crimă faţă de Dumnezeu. În anul 1891, a scris eseul Primul pas, care este considerat o biblie a vegetarianismului. Alimentaţia sa era formată din terci de ovăz, pâine, fructe și legume.

Steven Rosen scria în una din cărțile sale, omul se roagă pentru iertare, dar el nu este dispus să o ofere altora. Atunci de ce să aștepte el iertarea de la Dumnezeu?

Nu suntem făcuți să mâncăm carne

Plutarh își începe pledoaria cu întrebarea:  cum este posibil ca, deși avem o varietate atât de minunată de fructe, legume și semințe, alegem să condimentăm carnea unui animal mort pentru a o mânca?

Renumitul matematician al antichităţii Pitagora spunea:

„Fraţii mei, nu vă spurcaţi corpul sau cu mâncare păcătoasă. Avem grâu, avem mere sub greutatea cărora se îndoaie crengile pomilor şi struguri care se întind în vie. Pământul ne face daruri din bogăţiile sale, propunându-ne mâncarea lui curată, şi ne invită la un ospăţ, care nu este înnegrit de curgere de sânge; numai animalele îşi potolesc foame cu carne, şi chiar toate nu fac asta, căci doar caii, vacile şi oile cu iarbă se hrănesc”.

Cum suportam să mâncăm carne?

„Mă întreb ce s-a întâmplat cu primul om care a gustat sângele unui animal mort? El și-a apropiat buzele de carnea unui trup mort și a așezat părți ale corpului putred pe o masă pe care le-a declarat drept delicatese; părți ale corpului care cu câteva momente înainte au urlat, au vorbit, s-au mișcat și au văzut.

Cum au suportat ochii să vadă sângele ființelor care erau sacrificate, jupuite și dezmembrate? Cum a suportat să miroasă duhoarea? Cum și-a descurajat gândul la cusurul să nu-și folosească limba pentru a simți ulcerațiile străine și să se bucure de sucurile animalului mort? „

 „Oare are sens de întrebat de ce Pitagora a renunțat la carne? Pe mine personal mai mult mă interesează în ce stare a sufletului se afla omul când pentru prima data s-a atins de carnea însângerată și după ce a gustat din mortăciune, ce l-a făcut că să umple mesele sale cu carne în descompunere și să numească mâncare ceea ce chiar nu demult mugea, răgea, se mișca și respira. De ce oare noi nu mâncam lei și lupi care prezintă pericol vieții noastre, dar în loc de aceasta omorâm vietățile inofensive și ascultătoare, care nu ne pot face vre-un rău deoarece nu au gheare și colți. De dragul unei bucăti de carne noi le lipsim de soare, lumină și viață, la care ele au același drept ca și noi”.

Apoi Plutarh arunca o provocare mâncătorilor de carne:

„Dacă voi sunteți așa încrezuți că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâți singuri voi acea vietate a cărei carne vreți să o mâncați. Dar să o omorâți cu mâinile și dinții săi, și nu cu cuțit, măciuca sau topor”.

Nu suntem făcuți să mâncăm animale

carnea halal

„Că nu este în natura noastră să mâncăm animale este evident din corpul nostru. De fapt, corpul uman nu seamănă cu niciun animal care a fost făcut să mănânce altă carne. Nu există buze proeminente; unghiile ascuțite; dinți ascuțiți; stomac puternic, cu un suflu cald, capabil să transforme și să prelucreze ingredientele grele ale cărnii. Deci natura, ne-a dat dinți netezi;o gură mică; o limbă moale și respirația slabă pentru digestie, ceea ce exclude consumul de carne.”

Transformăm carnea în ceva comestibil

Nu suntem făcuți să mâncăm carne, dar o transformăm. „Dar nu o mănâncă moartă și fără suflet, în schimb, o fierbem; o gătim; transformarea și stingerea ei cu foc și cu multe condimente schimbă aroma sângelui, astfel încât organele noastre gustative să fie înșelate pentru a accepta ceea ce este străin „

Lev Tolstoi scria, că omorând animalele pentru mâncare, „omul distruge în sine toate simţurile sufleteşti înalte – compasiunea şi indurarea faţă de alte creaturi vii, similare lui şi, trecând peste sine, îşi împietreşte inima”. El deasemenea preîntâmpina:

„Cum poţi să doreşti ca pe pământ să fie pace şi prosperitate, dacă corpurile noastre sunt nişte morminte, în care sunt îngropate animale moarte?”.

Pierzând stimă faţă de vieţile animalelor, oamenii înceta să preţuiască şi vieţile oamenilor. 2 600 de ani în urmă, Pitagora spunea: „Cei, ce omoară animalele pentru a le mânca mai apoi carnea, ar putea să omoare semeni lui, fără a sa pune pe gânduri”.

Pitagora

Școala lui Pitagora

Numele filosofului antic Pitagora de Samos (570-c 500-490 î.Hr.) este atât de strâns legat de ideea de a nu mânca carne și pește, încât până când cuvântul vegetarianism a fost inventat în anii ’40, astfel de diete erau adesea numite ” Pitagorean „.

Problema este că Pitagora nu a lăsat nici o scriere și nu există nicio prezentare detaliată cu privire la dieta sa. Multe surse spun că Pitagora și adepții săi au urmat o dietă restrictivă care nu includea carnea. Există însă o confuzie cu privire la particularitățile dietei.

Matematicianul și filozoful Eudoxus al lui Cnidus din secolul al IV-lea scria că Pitagora a refuzat să mănânce orice tip de carne și chiar, a mers atât de departe, încât nu se împrietenea niciodată cu vânătorii și măcelarii. Aristotel și Aristoxenus spun că Pitagoreenii consumau o anumită cantitate de carne și că restricțiile lor erau limitate la anumite animale sau anumite părți ale animalelor din motive ritualice.

Sfântul Antonie din Egipt

În creștinismul timpuriu au existat o serie de grupuri vegetariene și semi-vegetare. Un vegetarian notabil a fost Sf. Anthony din Egipt, un pustnic religios din secolele III-IV, care este de obicei considerat inițiator al monahismului creștin organizat.

Motivațiile lui St Anthony de a nu mânca carne ar putea să nu fi fost aceleași cu cele ale vegetarienilor moderni. Ca și ceilalți asceți religioși, el a evitat orice lucru care a dăruit confort sau plăcere, în slujba atingerii purității spirituale. El a practicat de asemenea celibatul, privarea de somn și postul.

Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci

Ar trebui să facem un lucrul responsabil și să spunem că vegetarianismul lui da Vinci nu a fost niciodată dovedi. Dar există unele dovezi că ar fi fost vegetarian. În primul rând, există o scrisoare contemporană care îl descrie pe Leonardo da Vinci refuzând să mănânce carne.

Este o scrisoare a exploratorului italian Andrea Corsali către Giuliano de Medici (patronul lui Leonardo) care îi descrie pe vegetarienii pe care Corsali i-a întâlnit în India: „Unii necredincioși numiți Guzzarati sunt atât de blânzi încât nu se hrănesc cu nimic care are sânge și nu permit nimănui să rănească vietățile, la fel ca Leonardo da Vinci.”

Mahatma Gandhi

Trădarea

Marele lider indian și activist politic a fost vegetarian din copilărie, fiind crescut într-o familie din Vaishnava Hindu. care practica vegetarianismul.

În adolescență, totuși, Gandhi s-a îndepărtat de tradițiile familiei sale, fumează și uneori mănâncă carne. Gandhi și-a reafirmat angajamentul față de vegetarianism în timp ce studiază dreptul în Anglia și apoi rămâne fidel acestei practici pentru toată viața sa.

Lev Tolstoi

Tolstoi

Una dintre figurile cele mai responsabile pentru creșterea mișcării vegetariene în secolul al XIX-lea a fost autorul rus Lev Tolstoi . În ultimele trei decenii ale vieții sale, Tolstoi s-a dedicat propriei versiuni mistice a creștinismului, care s-a axat pe pacifism și anarhism.

Pacifismul lui Tolstoi a respins violența atât împotriva animalelor, cât și împotriva oamenilor. În introducerea cărții Eticii dietă , de Harold Williams (ediția engleză publicată în 1883), Tolstoi a relatat o vizită la un abator, unde a asistat la suferința animalelor și la indiferența măcelarilor, care păreau să fie desensibilizați față de brutalitatea de care dădeau dovadă la locurilor de muncă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *