TiberiuM Editor executiv Nu știu ce se întâmplă cu lumea, dar nu ceva bun!

Vânătoarea de balene, o practică prin care s-au măcelărit balene din Antarctica

3 min read

Vânătoarea de balene

Cu două sute de ani în urmă, pe 17 noiembrie, căpitanul navei din Connecticut, Nathaniel Palmer, a văzut pentru prima dată continentul arctic. Se întâmpla în 1820 și spre deosebire de exploratorii Edward Bransfield și Fabian von Bellingshausen, Palmer a fost văzut oportunitățile economice din Peninsula Antarctică.

În cele două secole de atunci, Antarctica a cunoscut o serie de evoluții comerciale, științifice și diplomatice. În timp ce unele țări au încercat să-și revendice teritoriul, la începutul secolului trecut, în ziua de astăzi, Antarctica este guvernată în prezent prin tratatele internaționale.

Deși acest tratat (sau tratate) susține că teritoriul nu aparține nimănui, doar unele țări au exploatat bogățiile din regiunea polară.  În timp ce exploatarea minieră este interzisă în prezent și zilele negre ale balenelor ar fi trebuit să fie apuse de mult, vietățile marine din Antarctica sunt încă exploatate și în prezent. De ce se întâmplă aceste lucruri? Pentru că vânătoarea de balene este o activitate economică foarte profitabilă. S-au omorât atât de multe balene în Antarctica, încât, în prezent sunt pe cale de dispariție. Și ciudat, încă continuă această practică.

Blana și grăsimea

Palmer a fost urmat de numeroase nave în vânătoarea din Antarctica. Aceste nave au fost sub pavilioanele SUA și Marea Britanie și au ucis metodic aproape toate viețuitoarele. Au început cu focile. Blana acestor animale maritime era la mare căutare între secolele XVIII-lea și al XIX-lea. Era folosită pentru fabricarea de îmbrăcăminte. Apoi, a fost folosită ca monedă de schimb în comerțul cu China.

Vânătoarea de balene
„The Antarctic Butcher” pictat de Standish Backus, 1956.

 Înainte de 1833, cel puțin 7 milioane de foci au fost ucise în Antarctica și sub Antarctica. În 1829, naturalistul britanic James Eights deplângea acest genocid împotriva focilor.

Acest frumos animal a fost odinioară cel mai numeros aici

James Eights

Elefanții de mare au urmat. Grăsimea lor putea fi transformată în petrol. Așadar, vânătorii omorau elefanții de mare, le luau grăsimea și le lăsau leșurile întinse pe zăpadă. Anumite zone din Antarctica erau roșii de la sângele acestor animale măcelărite.

Toate aceste crime au scăzut prin anii ’60. Un amestec de sentimente cu progresul tehnologic i-au făcut pe oameni să renunțe în a mai vâna foci și elefanți de mare. Dar, acum, o nouă oportunitate de a ucide pentru îmbogățire, se contura. Este vorba despre vânătoarea de balene.

Apă roșie ca sângele

Apele din Antarctica erau atât de bogate încât au atras flote din multe națiuni. Mai întâi au venit companiile norvegiene și britanice, iar mai târziu li s-au alăturat și alte companii din Germania, Rusia, Olanda și Japonia.

Vânătoarea de balene
La bordul unei nave japoneze lângă Antarctica, 1962

Vânătoarea de balene a avut loc în Oceanul Sudic în secolul al XIX-lea, dar abia în prima jumătate a secolului al XX-lea s-a tras semnalul de alarmă că balenele sunt pe cale de dispariție, în acea zonă.

În secolul al XIX-lea, uleiul de balenă era folosit în principal ca și combustibil pentru lămpi. Dar după 1910, s-au găsit noi utilizări pentru ulei, precum lubrifianți industriali și grăsimi comestibile.

Vânătoarea de balene a devenit extrem de profitabilă pentru un grup mic de companii, inclusiv Unilever, ale cărui avere a fost făcută din margarina cu ulei de balenă.

La început, balenele erau ucise în apă, pentru ca mai apoi să fie aduse la o stație de procesare. În 1925, un observator a scris:

„Ce duhoare îngrozitoare … Apa în care plutesc balenele și pe care navigăm și noi este roșie ca sângele.”

După câțiva ani, navele de vânătoare clasice au fost dotate cu stații de procesare. Lucrurile s-au mai îmbunătățit puțin, însă furia uciderii balenelor a continuat, de parcă ele ar fi fost cel mai mare dușman al nostru de pe Pământ.

În 1946, s-au făcut unele eforturi internaționale pentru a proteja balenele. Obiectivul Comisiei internaționale a vânătorii de balene, creat în acel an, a fost „să asigure conservarea corespunzătoare a stocurilor de balene și astfel să facă posibilă dezvoltarea ordonată a industriei”.

În anii 1960, atitudinea publicului față de balene a început să se schimbe atunci când ecologiștii au dezvăluit că sunt creaturi extrem de inteligente, sociabile, care cântau în adâncurile oceanului. Majoritatea națiunilor au încetat vânătoarea de balene în Antarctica până la sfârșitul anilor 1960.

Pescuitul din Antarctica

Dacă balenele nu au mai prezentat interes, atunci oamenii au început să se axeze pe pescuitul industrial, începând cu 1970. În principal krillul era căutat în apele reci ale Antarcticii.

Krillul, un mic crustaceu asemănător creveților și este utilizat în suplimente nutritive și alimente pentru animale de companie. Norvegia, China, Coreea de Sud și Chile sunt cei mai mari recoltatori ai săi. 

Din 1982, Comisia pentru conservarea resurselor vii marine din Antarctica a gestionat aceste activități de pescuit cu scopul primordial de a menține întregul ecosistem.

Din punct de vedere istoric, dar și în prezent, doar un număr mic de oameni au profitat de resursele vii ale Antarcticii. Chiar dacă pescuitul durabil este posibil acum, schimbările climatice subminează stabilitatea ecologică a Antarcticii.

În timp ce campaniile majore de mediu încearcă să conștientizeze fragilitatea Antarcticii, probabil că majoritatea consumatorilor de produse nu știu nici măcar proveniența lor. Dacă oamenii ar conștientiza că prin consumul lor distrug planeta, atunci aceste vietăți nu ar mai fi ucise, pentru că nu ar mai prezenta un profit economic.


Nu uita că ne găsești și pe Facebook. Poți să ne urmărești pentru cele mai interesante articole!

TiberiuM Editor executiv Nu știu ce se întâmplă cu lumea, dar nu ceva bun!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *