Categorii
Istorie

Un fel de coronavirus. Ciuma lui Ciprian (249 – 262 E.n)

Ciuma de la Ciprian, numită astfel după omul care până în 248 d.Hr. a fost episcop al Cartaginii, a fost una dintre cele mai devastatoare pandemii din timpurile străvechi.

Nu există foarte multe mărturii cu privire la această boală, care a ucis foarte mulți oameni. Cu toate acestea, consemnările, care au supraviețuit timpului, ne spun că această ciumă a ucis foarte mulți oameni.

A fost o adevărată pandemie, un fel de coronavirus, cu efecte devastatoare asupra sănătății oamenilor. Mai mult de atât, simptomele acestei boli au fost extrem de puternice și dureroase. Sursele păgâne și cele creștine se completează și susțin aceleași lucru, ciuma lui Ciprian a fost una devastatoare.

Ciuma lui Ciprian, o pandemie a lumii antice

Ciprian, un păgân care s-a convertit la creștinism, a fost unul dintre martorii oculari. El a scris numeroase texte cu privire la nenorocirea pe care o făcea această ciumă.

Durerea de ochi, stări febrile puternice, cât și durerea brațelor sunt simptomele pe care le împărtășim cu toții. Pe măsură ce forța trupului se dizolvă, intestinele se disipează într-un flux; ca un foc care începe în adâncurile și provoacă răni în gât. Intestinele sunt agitate, iar vărsăturile sunt comune. Ochii parcă se prind ca focul, iar putrefacția corpului le taie picioarele unora. Mersul este greoi, pierderea auzului și a văzului sunt simptome comune.

scria episcopul Ciprian

Relatarea lui Ciprian este esențială pentru înțelegerea noastră despre boală. Patologia a inclus oboseală, scaun sângeros, febră, leziuni esofagiene, vărsături, hemoragii conjunctive și infecții severe la nivelul extremităților. A urmat pierderea auzului și a văzului.

Potrivit consemărilor lui Ciprian, boala a fost caracterizată printr-un debut acut: „aducând zi de zi cu atacuri puternice asupra oamenilor chiar în propria lor casă”.

Cursul bolii a fost îngrozitor

Cursul infecției și bolii a fost îngrozitor. Această impresie este confirmată de un alt martor nord-african, un creștin nu prea îndepărtat de cercul lui Ciprian, care a insistat asupra necunoașterii pure a bolii. 

” Nu vedem riturile morții în fiecare zi? Nu asistăm la forme ciudate ale morții? Nu privim dezastrele provocate de un fel de ciumă necunoscut anterior cauzat de boli furioase și prelungite? Și masacrul orașelor inroșite? ”

Ciuma de Ciprian nu a fost o boală oarecare. Anticii susțineau că este o altă față a morții, la care asistau neputincioși. Boala era de origine exotică și se muta de la sud-est la nord-vest. S-a răspândit cu rapiditate din Alexandria până în numeroase alte orașe. Pandemia a cuprins chiar și cele mai mici așezări și unii oameni nici nu avea habar ceea ce se întâmplă cu ei sau din ce motiv se îmbolnăveau.

Boala a invadat „fiecare casă”

Se spune că boala a inversat sezonul morții și în imperiul roman. Cea mai mare rată a mortalității s-a înregistrat toamna, dar a început să scadă primăvara următoare.

Oamenii antici nu au putut să identifice mare lucru cu privire la această ciumă. Ei credeau că „boala a fost transmisă prin haine sau pur și simplu prin vedere”.

Preocuparea că boala poate fi transmisă prin haine sau vedere sugerează cel puțin o conștientizare slabă a unei origini infecțioase. Cu toate acestea, specialiștii din zilele noastre au tras concluzia că boala afecta vederea oamenilor din acele vremuri.

Raportul morții

Numărul morților a fost unul extrem de mare pentru acele vremuri. Avem un raport scris de la episcopul Alexandriei, care susține că:

Acest imens oraș nu mai conține un număr atât de mare de locuitori, de la copiii mici până la cei în vârstă, au fost uciși. În ceea ce privește pe cei între 40 și 70 de ani, aceștia erau atunci mult mai numeroși; iar cei mai tineri sunt acum considerați ca fiind în vârstă egală cu cei mai bătrâni bărbați ai generației noastre anterioare.

Concluzia presupune că populația orașului a scăzut cu aproximativ 62% (de la 500.000 la 190.000 de oameni). Nu toți au murit de ciumă, dar o parte considerabilă dintre ei, da.

Un istoric atenian a scria că 5.000 de oameni mureau în fiecare zi. Rasa umană era nimicită de ciumă și oamenii priveau neputincioși.

Ce a provocat această pandemie?

Aceste indicii întâmplătoare nu sunt suficiente pentru a identifica agentul patogen al ciumei din Ciprian. Ciuma bubonică nu se potrivește patologiei. Holera, tifosul și rujeola sunt posibilități, dar oamenii de știință le exclud. Varicela, însă, poate să fie o candidată serioasă. Variola se exclude.

În istoria bisericească a lui Eusebiu, scrisă la începutul secolului al IV-lea, a fost relatat un focar mai asemănător cu variola în 312–13 d.Hr. Eusebiu a numit această „boală diferită” decât ciuma lui Ciprian.

Originile exotice ale evenimentului din secolul al III-lea este necunoscut. Nu se poate spune despre ce a fost vorba. Despre un virus sau pur și simplu o altă boală. În cele din urmă, putrezirea membrelor exclude și variola.

Cu toate acestea, este posibil să fi fost vorba despre o gripă pandemică. Un fel de coronavirus antic. Virusul gripal a fost responsabil pentru unele dintre cele mai grave pandemii din istoria umană, inclusiv epidemia de „gripă spaniolă” care a ucis peste 50 de milioane de suflete, la sfârșitul Primului Război Mondial.

Gripa este o boală respiratorie acută extrem de contagioasă, care apare sub multe forme. Cele mai multe tipuri sunt relativ ușoare, provocând simptome familiare de tipul răcelii. Alte tipuri rare de gripă sunt mai amenințătoare.

O a doua și mai probabilă identificare a ciumei de Ciprian este o febră hemoragică virală. Pesta s-a manifestat ca o boală cu debut acut, cu febră arzătoare și tulburări gastrointestinale severe, iar simptomele acesteia includeau sângerări conjunctive, scaun sângeros, leziuni esofagiene și moarte tisulară la extremități. Aceste semne se potrivesc cursului unei infecții cauzate de un virus care induce o febră hemoragică fulminantă.

Febra hemoragică virală este cauzate de diverse familii de virusuri ARN. Flavivirusurile provoacă boli precum febra galbenă și febra dengue, care seamănă cu simptomele descrise de Ciprian. Dar flavivirusurile sunt răspândite de țânțari, iar viteza de difuzare și sezonul de iarnă al ciumei lui Ciprian exclud un virus transmis de țânțari.

Viteza de difuzie indică o transmisie directă de la om la om. Credința că îngrijirea bolnavilor și tratarea morților erau contagioase sunt indicii extrem de importante. O singură familie de virusuri hemoragice pare să ofere o potrivire cât mai bună atât patologiei, cât și epidemiologiei Ciumei din Ciprian: Filoviridae , al căror reprezentant cel mai notoriu este virusul Ebola.

Filoviridae

Filoviridaele au milioane de ani. Fragmente din materialul lor genetic sunt vechi încorporate în genomul mamiferelor și de milioane de ani. Cu toate acestea, virusul Ebola și virusul Marburg, au fost cunoscute doar în a doua jumătate a secolului XX-lea. Epidemia de Ebola din 2014 a atras atenția asupra familiei. Gazda naturală a virusului Ebola rămâne neconfirmată.

Pentru a provoca o epidemie, virusul Ebola trebuie să sară mai întâi de la specia sa gazdă la un om; acest lucru apare probabil când oamenii intră în contact cu liliecii sau maimuțele infectate. 

Ratele de fatalitate ale cazurilor, chiar și în cazul tratamentului modern, sunt grotesc mari: 50–70 la sută. De obicei, moartea survine între zilele șase și 16; se crede că supraviețuitorii posedă imunitate. 

Cum se protejau grecii antici?

Odată cu declanşarea pandemiei, omenirea a realizat cât de importanța este legătura dintre oameni. Grecii au realizat acest lucru în secolul al VI-lea i.Hr., când s-au confruntat cu o epidemie devastatoare. Cea mai vulnerabilă comunitate s-a dovedit a fi cea care locuia la extremitățile aşezărilor.

Grecii își protejau oraşele prin ziduri și prin patrule. Purificau locurile unde oamenii erau infestaţi și mureau la scurt timp, în condiții dramatice. Cadavrele erau incinerate, iar locuinţele arse din temelii. Ritualul de purificare se numea pharmakos.

Poetul grec Hipponax a descria un astfel de ritual care s-a produs în Colophon, un oraș din Asia Mică, Anatolia de azi. Erau alese două persoane din elita societății, un bărbat și o femeie, care erau sacrificaţi.

Cercetările ulterioare au relevat că persoanele care erau sacrificate erau prizonieri, criminali sau persoane cu dizabilităţi. Aristofan îi numea persoane care s-au născut rău, adică, defavorizaţi, fără șansa.

În traducere, cuvântul pharmakos înseamnă drog, remediu curativ, otrava, ceea ce înseamnă că orice remediu curativ implica un risc care poate să fie mortal.

Ce ar trebui să facă oamenii în actuala criză de coronavirus?

Ce ar trebui să facă oamenii în actuala criză de coronavirus? Scăderea numărului celor infectaţi cu Covid-19 în China a fost salutata de întreaga omenire. O lumină apare la capătul unui tunel întunecat.

Publicația australiană 7News a publicat un articol în care atrage atenția asupra faptului că 14% dintre pacienții recuperaţi recidivează, devin din nou pozitivi. La un spital din Wuhan, din 147 de pacienți vindecaţi, cinci au devenit pozitivi.

Conform specialiştilor, nu exista o explicație clară, o concluzie care să releve dacă aceștia sunt încă purtători de virus. Cu toate că testele sunt pozitive, aceștia nu prezintă simptomele bolii. Au fost numiţi transportatori tăcuți.

Specialiştii opinau ca un pacient care s-a vindecat de această boală nu mai poate recidiva, organismul fiind imun. Această opinie se dovedeşte a nu fi reală. Un pacient japonez în vârsta de 70 de ani, care a fost declarat vindecat, a fost testat după câteva săptămâni, iar testul a fost pozitiv.

Îngrijorător este și faptul că Organizaţia Mondială a Sănătății a publicat un raport în care se arata ca mulți dintre cei infectaţi sunt asimptomatici, situație care înrăutăţeşte și mai mult situația prin care trecem.