a câta viaţă ești reîncarnat

Trăim aceeași viață la infinit. Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face

Nietzsche scria, într-o zi sau într-o noapte, un demon apare în deplina ta solitudine și îți spune că viața ta este un vis sau ai trăit-o deja sau o vei mai trăi. Fiecare durere, fiecare plăcere le-ai trăit sau le vei mai trăi în alte vieți. Vei urma în nenumărate vieți aceeași succesiune de evenimente.

Eterna reîntoarcere este o teorie creată de Nietzsche în care este invocat conceptul de viziune ciclică a Universului. Ceea ce ni se întâmpla, ni s-a mai întâmplat și urmează să ni se întâmple. Lucian Blaga, Mircea Eliade, Emil Cioran au fost susținători ai acestei teorii.

Teoria conform căreia sufletele se pot reîncarna este veche de peste 3000 de ani. Acest concept îl întâlnim la egipteni, greci sau druizi. Teoretic, toți oamenii se reincarnează în câteva existente până când se achita de toate datoriile acumulate fata de Univers. Atunci când își îndeplinesc destinul, ciclul se rupe și sufletele trec într-un stadiu superior al existenței.

  • Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
  • Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
  • Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu. Eclesiastul 9-11

Singurii care nu se reincarnează sunt copiii indigo. Ei sunt ființe cu totul speciale, pure, iar aura are o culoare specială. Ei posedă calități extrasenzoriale pe care nu le pierd pe măsura ce se maturizează. Ei sunt trimiși din sferele înalte ale Universului.

Deja vu, o viața anterioară

Mulți dintre noi am avut senzația că am trăit anumite senzaţii sau întâmplări. Episoadele de deja vu sunt strâns legate de modul în care amintirile sunt stocate în creier. Lobul temporal al creierului este regiunea responsabilă de detectarea unor lucruri de recunoaștere sau familiaritate.

Studiile clinice arata ca pacienții bolnavi de epilepsie, înainte de criză, au senzația de deja vu, un fenomen greu de explicat. Se spune că peste 70% din populația lumii a avut un deja vu. Cele mai multe astfel de incidente apar până la vârsta de 25 de ani, ceea ce ar avea legătura cu schimbările hormonale și cerebrale din corp.

Deja vu este un scurtcircuit la nivelul creierului de câteva secunde, în care exista o conexiune între trecut și prezent. Deja vu are legături cu amintiri dintr-o altă viața, acest lucru indicând posibilitatea existenței unor dimensiuni paralele, în care existăm în mod simultan, în trecut, prezent și viitor.

Socrate spunea că este convins că după moarte sufletul continuă să trăiască. Reîncarnarea este un proces natural pe care îl întâlnim în natură, în Univers. Noaptea, ziua, mișcările ciclice ale Soarelui, ale Lunii, ale Pământului, germinația.

Dacă tot ceea ce ne înconjoară are o ciclicitate, de ce nu ar avea-o și omul?

Sunt persoane extrem de intuitive, incă de la vârste fragede. Această capacitate nu avea cum să se formeze în câțiva ani de viață. Intuiția s-a format în urma trăirii unor experiențe în viețile anterioare.

Teoria Samsara

Aceeași situație pentru persoanele retrocognitive care au capacitatea de a vedea trecutul îndepărtat, de a descrie evenimente și situații. Cu cât suntem mai maturi, mai profunzi, cu atât am avut mai multe vieți anterioare și putem atinge un nivel spiritual elevat.

Afirmăm despre unii copii că sunt prea maturi pentru vârsta lor. Poate fi un semn al reîncarnării. În mod inexplicabil, suntem atrași de anumite culturi, perioade de timp apuse de mult, locuri pe care nu le-am vizitat niciodată.

Locul pe care îl numim acasă este unul străin, iar rădăcinilor noastre sunt undeva într-un alt colț al lumii. Poate că toate aceste afinități vin de undeva dintr-un trecut necunoscut, al cărui amprentă o păstrăm în inconștientul nostru.

Specialiștii explică fobiile, fricile față de anumite animale sau locuri, ca pe niște experiențe nefericite pe care le-am avut în vieți anterioare.

Ciclicitatea din această viață

Termenul de bioritm a fost introdus în studiile de specialitate, în secolul al XIX-lea, de Wilhelm Fliess, medic și discipol al lui Freud. El a observat că anumite evenimente se repetă în mod constant la un anumit număr de zile.

Teoria a fost preluată de George Thommen care a exstins cercetările și a constatat că la intervale regulate de timp, în viața unei persoane, se repetă anumite evenimente, comportamente. El a introdus conceptul numit teoria bioritmului, format din trei cicluri, fizic, care se repetă la 23 de zile, emoțional, la 28 de zile și intelectual, la 33 de zile.

Corpul uman produce energii care se descarcă la intervale regulate de timp. Durata ciclului emoțional este mai mare cu cinci zile față de durata celui fizic, iar ciclul intelectual are o durată mai mare cu cinci zile față de cel emoțional.

Cronobiologia este o ramură a biologiei care studiază fenomenele ciclice și relația cu fenomenele solare și lunare. Există o ciclicitate și în spațiul cosmic. Eclipsele se repetă la intervale egale de timp. Babilonienii au fost primii care au observat acest lucru.

schimbările climatice

Mai târziu, s-a constatat că există o legătură între ciclicitatea eclipselor și comportamentul uman. În Univers, există o ciclicitate care ne infuențează. De la mișcarea planetor la procesele biologice, toate au o influență asupra fiecăruia dintre noi. Organismul uman este în concordanță cu ritmurile naturii.

Thomas Poppe este unul dintre specialiștii care s-a ocupat de bioritmul cotidian al organelor interne. Fiecare organ are o activitate intensă timp de două ore într-o zi. Inima, între orele 11 și 13, are cea mai intensă activitate. Ficatul acționează cel mai bine noaptea între orele 1 și 3, iar circulația sangvină între înte 19 și 21.

Faptul că ni se întâmplă evenimente la perioade constante de timp nu este un hazard. Trăim într-o lume cu reguli pe care nu le cunoaștem și care ne guvernează existența. Între naștere și moarte există o legătură. Între evenimentele fericite și cele dureroase, de asemenea.

Fiecare dintre noi avem în 24 de ore, într-o lună, într-un an, perioade de maxim și minim. Perioadele nefaste, boli sau moarte, se produc într-o perioadă ciclică minimă, stabilită după o lege a naturii. Ne naștem într-o perioadă de maxim a existenței noastre și murim în limita minimă a unei curbe numite Gauss.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *