Unul dintre semnalele Revoluției din ’89 s-a aflat codat sub forma unui text, aparent banal, în celebrul ziar Scânteia. Articolul, care purta numele, „Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare”, a fost unul dintre semnalele codate care indica că este momentul ca agenții străini să declanșeze revoluția.

Revoluția din ’89 la Timișoara

Evenimentele de la Timişoara din 16-20 decembrie 1989 au deschis calea spre un nou episod al istoriei, comunismul îşi trăia ultimele clipe ale formei sale în România. Erau ultimele momente ale unui regim care a fost instaurat şi menţinut doar prin forţă. 

În decembrie 1989, nomenclaturiştii încercau din răsputeri să salveze un regim care trebuia schimbat şi ascundeau adevărata dimensiune a evenimentelor de la Timişoara.

Pe 18 decembrie 1989, cu câteva zile înainte că Revoluţia să se declanşeze la nivel național, un text ciudat, la prima vedere, apare în ziarul Scânteia. Pentru că era o lună ca oricare alta pentru cetăţenii de rând care nu prevestea mare lucru, acest text jurnalistic, pamflet în prima ipostază, transmitea un mesaj clar celor avizaţi.

Revoluția din '89

Textul, oferă cititorilor sfaturi preţioase pentru un bronz eficient, în luna decembrie când zăpada şi gerul puseseră stăpânire pe o întreagă ţară sătulă de regimul comunist.

Articolul intitulat ”Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare” a făcut valva în vremurile respective şi nu a fost înţeles decât de cei care trebuiau. Abia în anul 2007 un general activ din contraspionajul românesc a trimis decriptarea textului pentru a fi citită într-o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), fiind convins că în spatele unor cuvinte fără sens se afla un mesaj criptat.

Textul iniţial arata aşa

*Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform. * Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. * Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5,30 şi 7,30. Se recomanda cu precădere persoanelor mai debile. * Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile soarelui, librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect. * Şi încă ceva – dacă aceste v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea. (S.P.)”

Revoluția din '89

Se poate observa, încă de la prima citire, că textul ascunde un îndemn, adresat unui anumit grup de persoane. În urma decriptării textul arata în felul următor:

  • Începeţi prudent, cu operaţiuni scurte, de 10-15 minute, simultan în mai multe zone, până la acoperirea întregii ţări.
  • Nu depăşiţi obiectivele. Altfel sunteţi în mare pericol şi nu vă va ajuta nimeni.
  • Bazaţi-vă pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ între orele 5,30 şi 7,30 în scopul recuperării răniţilor.
  • Devastaţi librăriile şi distrugeţi ”operele alese” (cărţile lui Ceauşescu – n.r.) pentru instigare şi intimidare.
  • Pentru nehotărâţi: nu trădaţi scopul, dacă vă iubiţi ţară.

Autorul articolului, Sorin Preda, a declarat în fata anchetatorilor că el a scris doar un text jurnalistic presărat cu puţin umor şi nu a avut ordine pentru a transmite un mesaj encriptat. În condiţiile actuale este foarte greu de dovedit acest lucru, dar este la îndemâna oricui să înţeleagă presiunile politice şi sociale din acele vremuri.

Îndemnul la Revoluție

Adevărul din spatele Revoluției din 1989 este încă un mister. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a vehiculat ideea că Revoluția a fost inițiată de agenții secreți infiltrați în țara noastră. Cu acest articole bizar, sau printr-o astfel de comunicare, cei care conduc din umbră, au transmis indicații clare de acțiune. Este posibil ca acest articol să fi fost de fapt farul Revoluției din 1989.

Eforturile comuniștilor

Revoluția din '89

Cenzura, dezinformarea, teroarea şi frica erau soluţiile pe care regimul comunist le găsise la problemele românilor, nu se discuta nimic despre numărul victimelor ucise de gloanţele regimului comunist. Dictatorul Ceauşescu îşi pregătea discursul către naţiune, conștient de propria sa putere şi auto-convins  că poporul îl iubea.

Realitatea era mult mai dură, Ceauşescu nu mai  trăise astfel de momente (evenimentele de la Braşov nu au avut aceeaşi amploare internă şi nu s-au desfăşurat într-un context internaţional favorabil), deşi  şi de această dată credea că va reuşi să se impună prin forţă, totuşi politica de Perestroika şi Glasnost declarată de Gorbaciov nu reprezentau motive de încredere în viitor pentru un dictator care nu era capabil să înţeleagă dimensiunea şi conotaţia acestui fenomen. Ceauşescu nu vroia să aplice acestă politică, el credea  în comunismul său impus şi menţinut prin frig şi întuneric, poporul înţelesese  mesajul venit din partea URSS, Ceauşescu nu avea să înţeleagă nici în faţa plutonului de execuţie.

În decembrie 1989 românii şi-au recăpătat după o lungă perioadă de tăcere, curajul de a striga libertate. Gloanţele şi moartea nu au mai reuşit să  împiedice manifestările anticomuniste, oamenii au început să iasă în stradă în toate marile oraşe, nu mai era o simplă revoltă de la Timişoara ci era o mişcare revoluţionare despre care se discuta în toată Europa.

Ceaușescu debusolat

Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii transmiteau, cu greu ştiri din România deoarece semnalul radio  era  bruiat în mod intenţionat de Securitate. Românii din străinătate erau în stare de alertă pentru că nu puteau lua legătura cu cei aflaţi în ţară, nu ştiau dacă rudele lor mai trăiesc sau fusese arestate în cursul acelor zile.

Nimeni nu putea face nimic pentru români, doar Ceauşescu era acela care putea reda libertatea însă el decisese să mărească alocaţia pentru copii şi să exprime dezaprobarea faţă de evenimentele provocate de huliganii de la Timişoara, nu înţelesese că regimul său trăia ultimele clipe.

Revoluția din '89

Regimul comunist a încercat prin toate mijloacele să ascundă numărul victimelor căzute în acele zile, am putea spune că nici la acest moment nu există o cifră certă a morţilor din acele zile, cadavrele au fost incinerate, aruncate în gropi comune, regimul comunist nu avea nevoie de dovezi care să ateste revolta oamenilor, de aceea s-a recurs la gesturile degradante de a fura, ascunde sau distruge corpurile neînsufleţite ale eroilor care au spus NU” unui regim căruia mulţi dintre noi au slujit cu mare credinţă.

Comunismul îşi arăta şi în aceste zile faţa inumană ţi degradantă iar românii nu erau nici de acestă dată binecuvânţi de istorie.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!