Teoria Samsara

Teoria Samsara! Roata renașterii și a reîncarnării

Samsara este teoria transmigrației care în religiile asiatice mai este numită și roata renașterilor. Această teorie presupune că oamenii vin cu anumita bagaje din viețile anterioare.

Un caz ciudat


Gerard Johnson este psihiatru, locuiește în Philadephia și este specialist în terapia prin hipnoză. La una dintre ședințele de terapie prin hipnoză, soția sa a fost subiectul regresiei.

Aflată în stare de transă, soția sa a început să vorbească într-o limbă necunoscută. Vocea femeii se transformase în una gravă, masculină. Ea susținea că se numește Viktor. Pentru că soția sa începuse să devină agitată, să țipe, Johnson a fost obligat să întrerupă ședința de hipnoză.

La câteva zile după acest incident, Johnson decide să-și inducă o stare de hipnoză. Vocea lui s-a transformat în una feminină. Susținea că se numește Wanda și vorbea într-o altă limbă decât engleza. Ambele ședințe au fost înregistrate audio.

Dorind să dezlege misterul celor două ședințe, Johnson a contactat un celebru lingvist pentru a-l ajuta să identifice limba în care el și soția sa au vorbit. Cei doi vorbiseră în aceeași limbă, bielorusă, și susțineau că au murit în aceeași zi, în 22 martie 1943, arși de vii.

În cartea pe care a scris-o, Johnson povestește că și-a făcut bagajele și a plecat la Minsk. Timp de câteva zile, a studiat documente și ziare publicate în anul 1943. Ziua de 22 martie 1943 a rămas în istoria națională a Bielorusiei drept masacrul de la Hatîn.

În 22 martie, colaboraționiștii naziști au pătruns în Hatîn, unde au ucis toată populația, aceasta fiind acuzată că a susținut pe partizanii care au luptat împotriva naziștilor. Toți locuitorii au fost înghesuiți într-un hambar, ușile au fost închise și li s-a dat foc.

Cercetând lista cu cei decedați, Johnson avea să descopere numele a doi tineri, Viktor și Wanda, soț și soție. Johnson și soția sa fuseseră soț și soție într-o viață anterioară, undeva în Bielarus.

Reactivarea memoriei

Ian Stevenson a fost un celebru precursor al lui Johnson, care timp de 40 de ani s-a ocupat de metoda regresiei prin hipnoză la copii. El considera că memoria se activează spontan la vârste fragede și pot da cele mai clare informații despre viețile anterioare.

Ceea ce este șocant este faptul că mai mulți copii născuți cu membre deformate sau cu degete lipsă, supuși la ședințe de hipnoză vorbeau despre accidente pe care le-au avut într-o viață anterioară și care le-au cauzat un handicap pe care îl aveau în viața reală.

Teoria Samsara

Samsara este teoria transmigrației care în religiile asiatice mai este numită și roata renașterilor. Anxietățile, afecțiunile fizice, semnele din naștere pot fi purtate dintr-o viață în alta de-a lungul veacurilor. Și genialitatea vine de undeva dintr-o viață anterioară. Copiii indigo au strâns toată genialitatea de-a lungul unor vieți anterioare.

Vili Melnikov a dus o viață normală până în ziua în care a suferit un accident la cap. Dintr-o dată a început să vorbească 100 de limbi străine. În afară de limbile de circulație internațională, el vorbea sanscrita, ebraica, slavona și vechi dialecte. Specialiștii susțin că s-a conectat la surse ale trecutului.

Fobiile, reminiscențe din vieți anterioare

Specialiștii au clasat fobiile în trei categorii. Din prima categorie fac parte cele specifice care au drept cauză un obiect sau un animal. Din a doua categorie face parte fobia socială, frica de mulțime. O simplă privire a unei persoane poate declanșa un atac de panică asupra altei persoane.

Cea de a treia categorie a fost numită agorafobia, un sentiment de panică în fața unei situații. Pentru ce avem atâtea fobii? Este o întrebare la care oamenii de știință au încercat să răspundă. Frica conduce la o stare de conștiință a unui pericol. Creierul reacționează instantaneu dând comenzi organismului care produce adrenalină, consumând rezervele de glucoză. În momentul acestei comenzi, organismul reacționează cu o forță fizică uriașă.

Creierul nu poate face diferența între un pericol real și unul ireal. Organismul uman răspunde la aceste impulsuri, indiferent de natura lor, consumând rezervele de glucoză, energia sa.

Frica este cu atât mai mare cu cât am avut în copilărie evenimente nefericite, șocuri emoționale care ne-au marcat.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul fobie provine din limba greacă și înseamnă frică. În anumite culturi, fobiile sunt explicate prin faptul că într-o viață anterioară, individul nu și-a îndeplinit menirea. Multe dintre fobii sunt atribuite unor experiențe traumatizante din viețile anterioare.

De regulă, copiii sunt cei care au amintiri despre viețile anterioare. Adulții au astfel de amintiri, sub formă de flash-uri, numai în situațiile unor șocuri emoționale. Mai mult, specialiștii susțin că unele semne din naștere sau ticurile au legătură cu viețile anterioare și s-au produs ca urmare a unor accidente sau șocuri emoționale.

Nici personalitățile nu au scăpat de fobii. Cine și-ar fi putut imagina că celebrul regizor Alfred Hitchcock avea fobie la ouă. Nici măcar nu le putea atinge. Despre consum nici nu era vorba.

Celebrul scriitor Emile Zola avea o manie, o obsesie a numerelor. Evita să mai meargă pe jos pe străzi, pentru că aduna toate numerele locuințelor pe lângă care trecea.

George Washington a fost unul dintre marile personalități ale SUA. A fost considerat un bărbat puternic, dârz, un erou. Cu toate acestea, Washington avea frică să intre în cimitire și era obsedat de moarte.

Nikola Tesla a fost considerat cel mai mare inventator al secolului al XX-lea. A fost o personalitate controversată, fiind considerat de mulți ca fiind nebun. Ca mulți dintre noi, avea fobiile lui. Avea fobie față de toate obiectele rotunde.

Amintirile mai puternice la copii

Ian Stevenson este un reputat psihiatru american. El și-a consacrat o parte din activitatea sa științifică cazurilor în care copiii susțineau că au trăit într-o altă viață anterioară.

Stevenson s-a deplasat în India pentru a studia cazul unui copil pe nume Jasbir. Acesta s-a îmbolnăvit grav și cu toate că medicii au intervenit, a fost declarat decesul lui.

În toată această perioadă, mama sa l-a vegheat îndurerată. După câteva ore, mama avea să aibă surpriza vieții sale. A observat că micuțul dădea semne de viață. Au fost chemați medicii și în câteva zile, copilul și-a revenit.

Jasbir provenea dintr-o familie săracă, din casta inferioară a Indiei. După ce copilul și-a revenit, lucrurile au luat o altă întorsătură. Copilul susținea că face parte dintr-o castă superioară, refuza să mănânce carne, era vegetarian și pomenea despre soția și copii săi.

Mai mult, a început să refuze mâncarea, susținând că în casta brahmană, despre care pomenea el, mâncarea se face în vase speciale și nu este atinsă de persoane din casta inferioară.

Copilul a refuzat să se mai joace cu copiii și a început să utilizeze un limbaj elevat, precum cel al brahmanilor. El susținea că îl cheamă Sabha Ram, că provenea dintr-un sat aflat la 35 de kilometri distanță și că fusese otrăvit de un vecin care îi fusese dator cu 600 de rupii.

După ce a murit, sufletul său și-a găsit refugiul în trupul micuțului Jasbir. El a descris casa în care a locuit și pe toți membrii familiei. Stevenson a preluat acest caz, l-a dus pe copil în satul despre care acesta susținea că provine.

Casa descrisă de copil a fost imediat identificată. Acolo locuise un tânăr pe nume Sabha Ram care fusese otrăvit, iar celelalte lucruri susținute de copil erau conforme cu realitatea.

Stevenson a considerat acest caz deosebit pentru că reîncarnarea nu s-a realizat într-un corp nou, ci într-un trup părăsit de suflet. Psihiatrul mai susținea că la copii amintirile unei vieți anterioare sunt mai puternice și mai proaspete.