Una dintre cele mai importante teorii este cea a Big Bang-ului care a fost adoptată de știința oficială. Teoria încearcă să explice condițiile inițiale de formare a Universului.

Ce spune teoria Big Bang-ului?

Unde se termină Universul

Teoria susține ideea că acum 13 miliarde de ani, Universul s-a format de la o singularitate primordială. Adepții acestei teorii afirmă că Universul se extinde în permanență.

Astronomul american Hubble susținea că la începput a fost o singularitate fără dimensiuni, dar cu o energie infinită. La momentul zero această singularitate și-a manifestat energia, producând o uriașă explozie. În anul 1950, fizicianul englez Fred Hoyle a numit această explozie Big Bang.

Această teorie se bazeazăă pe faptul că cele mai bătrâne stele au o vechime de 13 miliarde de ani. A doua idee se referă că, la început, galaxiile erau adunate într-o singură zonă a spațiului.

Fenomenul obiectelor dispărute

O a treia idee se referă la faptul că după miliarde de ani, există o radiație cosmică care este considerată un fel de fosilă a torentelor de lumină și căldură produse în momentul Big Babg-ului.

Teoria Big Bang-ului a derivat din teoriile lui Einstein. Mai târziu, s-a dovedit că viteza luminii nu este maximă în Univers, cea a neutrinilor depășind-o. Așa au început să fie contestate teoriile lui Einstein.

Big bang-ul s-a întâmplat peste tot simultan

Universul nu are centru sau margine. Fiecare parte a cosmosului este în continuă expansiune, ceea ce înseamnă că, dacă ne întoarcem momentul zero, ne putem da seama exact că totul a pornit dintr-un punct, acum 13,8 miliarde de ani. 

Deoarece fiecare loc pe care îl afișăm astăzi pe harta Universului a ocupat același punct atunci și întregul nostru Univers a apărut din Big Bang, explozia în sine nu a avut un „punct pe hartă” – s-a întâmplat peste tot simultan.

Big Bang-ul nu explică începutul tuturor lucrurilor

Teoria stringurilor

Big Bang, de regulă, se referă la teoria extinderii spațiului și la stadiul fierbinte timpuriu al universului. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, chiar și oamenii de știință abuzează de acest termen, descriind momentul probabil în care totul a fost „ambalat” într-un singur punct. 

Problema este că nu există observații sau chiar o teorie științifică despre ce este această perioadă de timp, care se numește de obicei singularitatea cosmologică.

Iată ce a spus Stephen Hawking despre acest lucru:

Rezultatele observațiilor noastre confirmă presupunerea că universul a apărut la un moment dat în timp. Cu toate acestea, chiar momentul începutului creației, singularitatea, nu se supune niciunei legi cunoscute ale fizicii 

Astfel, singularitatea cosmologică este punctul de plecare al universului pe care îl observăm, dar fi putut exista ceva și înainte de acest punct.

Big Bang-ul este în primul rând hidrogen și heliu

Teoria Big Bang-ului

Ce rezolvă exact teoria științifică a Big Bang-ului? Teoria, în primul rând, se bazează pe explicația compoziției chimice a Universului nostru și aceasta rămâne predicția cea mai de succes și cea mai exactă. 

Totul a început în anii 1940, când Ralph Alfer și George Gamow au făcut calcule care au confirmat că universul timpuriu era suficient de cald și dens pentru a produce cu precizie întregul volum de heliu, litiu și deuteriu observate în spațiu; observațiile ulterioare au confirmat originea hidrogenului. Această descoperire a devenit cunoscută sub numele de nucleosinteza Big Bang.

Big Bangul se va repeta

Teoria Big Bang-ului

Așa cum știm, materia este nemărginită atât în spațiu cât și în timp, existând însă posibilitatea trecerii sale în anumite forme de energie și a acesteia la rândul său din nou în materie, energia și materia constituind formele de manifestare ale acesteia din urmă, ambele aflându-se într-un echilibru stabil la un moment dat, dar într-o permanentă transformare în timp.

Această realitate a echilibrului cosmic stabil, dar mai cu seamă cercetările astronomice moderne care au pus în evidență evoluția stelelor cu întreaga lor gamă de uriași roșii, pitice albe, pitice negre, pulsări, nove, supernove și găuri negre au constituit primele ipoteze ale Big-Bangului, a atomului inițial.

Această teorie susține că materia Universului s-a aflat cândva sub o formă extrem de concentrată, atomul inițial, după care, la un moment dat, a explodat dând naștere unor nori de materie care s-au grupat ulterior în super roiuri, roiuri, metagalaxii și galaxii.

Având în vedere teoria de mai sus, cât și evoluția spre găuri neutronice a unor stele din galaxia noastră, s-a formulat concluzia că universul va sfârși cândva printr-o nouă concentrare de genul celei inițiale, după care va avea loc un nou Big-Bang, evoluția cosmică caracterizându-se prin ciclicitate.

Nesimultaneitatea

Teoria Big Bang-ului

Nesimultaneitatea evoluției proceselor cosmice naturale este un alt factor care ne poate conduce la concluzia că în natură nimic nu are loc la comandă, fenomenele galactice fiind expresia unor forțe care acționează concertat într-o anumită direcție, dar care nu au același sens și aceeași energie la un moment dat.

Pentru nonsimultaneitate și variabilitatea proceselor cosmice pledează însăși vârsta foarte diferită a plantelor, mărimea, sensul rotației, diversitatea formelor de existenţă

Dacă acest Big Bang inițial s-a produs ca o necesitate intrinsecă a materiei, de ce acest lucru a avut loc într-un singur punct al Universului și de ce într-un moment anume?

Putem considera acest proces cosmogonic numai unic sau ciclic? Sau există posibilitatea ca ceva sau cineva să-l fi declanșat la un moment dat urmând ca ulterior să-l reia după dorință?

Studiul spectrului luminos emis de corpurile cerești, în speță de stele, a evidențiat o anumită alunecare către roșu a acestora, fapt care ar putea însemna apariția în prezent a noi centre de formare a materiei în Univers.

Modificarea lentă dar evidentă a dimensiunilor aparente ale unor corpuri cerești situate în imediata apropiere a altora, recte creșterea dimensiunii acestora în condițiile unor observații standard, poate fi interpretată ca fiind urmarea logică a procesului de naștere a materiei în Univers, altfel spus a procesului de extensie a materiei și de apariție a unor noi formațiuni în cosmos.

Procesul invers, al concentrării materiei, se traduce prin evoluția către roșu a stelelor ca urmare a reacțiilor termonucleare și a încălzirii puternice a acestora.

Liniile astrale de forță se prezintă sub forma unei rețele compuse din ochiuri rectangulare de formă și dimensiuni regulate. În unele zone ale Universului, mai exact acolo unde apar găurile negre, această rețea este profund deformată.

În aceste zone reţeaua ia forma unei pâlnii ale cărei linii de forță astrale reprezintă direcțiile de absorbție a materiei cosmice. Evoluție sau involuție. Spre ce se îndreaptă Universul? Un nou Big Bang sau spre altceva?

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *