Suntem singuri în univers? Este o întrebare pe care oamenii și-o pun de sute sau chiar mii de ani. Din perspectiva teoriei evoluției, lucrurile sunt extrem de simple.

Prin definiție, evenimentele probabile apar frecvent, evenimentele improbabile apar rar – sau o singură dată. Istoria noastră evolutivă arată că multe adaptări cheie – nu doar inteligența, ci și animalele complexe, celulele complexe, fotosinteza și viața în sine – au fost evenimente unice, unice și, prin urmare, foarte improbabile. Așadar, se poate spune că evoluția noastră a avut aceleași șanse precum are un jucător de loto. Poate chiar și mai mici.

Chiar suntem singuri în Univers?

Universul este uimitor de vast. Calea Lactee are peste 100 de miliarde de stele și există peste un trilion de galaxii în universul vizibil, fracția minusculă a universului pe care îl putem vedea. Chiar dacă lumile locuibile sunt rare, numărul lor este mare și există tot atâtea planete ca stele, poate mai multe. De aici am putea deduce că există viață inteligentă. Deci unde este toată lumea? Acesta este paradoxul Fermi. Universul este mare și bătrân, cu timp și spațiu pentru ca inteligența să evolueze, dar nu există dovezi în acest sens. Oare de ce?

Pentru că nimeni de pe această planetă nu poate spune că inteligența a evoluat pur și simplu. Din păcate, nu putem studia viața extraterestră pentru a răspunde la această întrebare. Dar putem studia aproximativ 4,5 miliarde de ani din istoria Pământului, analizând unde se repetă sau nu evoluția.

Paradoxul lui Enrico Fermi se referă la existența extratereștrilor în Univers. Profesorul Adam Frank de la Universitatea Rochester, SUA, a pus la punct un model matematic prin care ilustrează ascensiunea și dispariția unei civilizații în funcție de exploatarea resurselor naturale și a schimbărilor climatice.

Profesorul Adam Frank este convins că civilizațiile extraterestre dispar după câteva secole de existență din cauza schimbărilor climatice din Univers și a a exploatării haotice a resurselor naturale.

El a prezentat mai multe posibile scenarii care au condus la dispariţia exo-civilizațiilor.
Schimbările dramatice de temperatură duc inevitabil la dispariția unei civilizații, mai ales dacă aceasta se află în imposibilitatea de a coloniza o altă planetă.

Ea devine captivă pe o planetă, iar în scurt timp, va dispărea. Un alt scenariu se referă la exploatarea haotică a resurselor naturale, epuizarea acestora, fără a descoperi noi surse de energie.

În susținerea opiniei sale, Frank aduce în discuție dispariția populației de pe Insula Paștelui. Aceștia au colonizat insula începând cu anul 400, au ajuns la un apogeu, iar după ce au epuizat resursele naturale au dispărut.

singuri în Univers

Paradoxul lui Enrico Fermi – nu suntem singuri

Părerile oamenilor de știință sunt împărțite cu privire la acest subiect. Pe de o parte sunt cei care susțin că Pământul este singura planetă locuibilă, care asigură condiții de viață. Planetele telurice sunt rare, iar condițiile climatice sunt ostile vieții. În aceste condiții, oamenii sunt singurele ființe inteligente din Univers.

Există oameni de știință care susțin teoria conform căreia există mii de civilizații extraterestre, dar care ajungând la un nivel foarte avansat de dezvoltare, numit transcendent, nu mai comunică prin mijloace clasice.

În anul 1973, astronomul John Ball avansa ipoteza zoo. Oamenii sunt creația unei civilizații extraterestre care ne monitorizează, fără a fi necesar să intre în contact cu oamenii. Creatorii noștri, extratereștrii, impun limite în evoluția și dezvoltarea civilizației noastre.

Suntem condamnați să trăim într-un spațiu asemănător cu o grădină zoologică, unde suntem supravegheați atent de creator. Toate încercările oamenilor de a explora Universul au fost un eșec. Există o barieră față de care nu putem trece.

Carl Sagan și paradoxul Fermi

Calea Lactee s-a format acum 13 miliarde de ani. Carl Sagan, fizician, susținea că în galaxia noastră există peste 10000 de civilizații extraterestre. Întrebat de ce acestea nu au contactat omenirea, el a dat un răspuns cu mai multe variante. Vă prezentăm câteva dintre acestea.

Extratereștrii au o tehnologie mult avansată comparativ cu cea a noastră. În aceste condiții, nu putem intra în contact cu ei.

Extratereștrii se autodistrug prin super-energiile pe care le utilizează. Universul este un spațiu primejdios. Să nu uităm că pe Pământ au fost șase extincții care au dus la dispariția în masă a speciilor.

Calea Lactee are un diametru de 100000 de ani lumină. Este prea mare pentru a putea fi realizat un contact între civilizații. Omenirea recepționează un mesaj transmis de la 10000 de ani lumină, după 9000 de ani.

Evoluția și inteligența

singuri în Univers

Uneori, evoluția se repetă, cu diferite specii care converg în mod independent la rezultate similare. Dacă evoluția se repetă frecvent, atunci evoluția noastră ar putea fi probabilă, chiar inevitabilă.

Și există exemple izbitoare de evoluție convergentă. De-a lungul timpului, au existat numeroase mamifere care au evoluat în direcția celorlalte. Acest fenomen denotă faptul că evoluția se poate produce pe mai multe ramuri, dar cu aceleași rezultate. Singura problemă este că niciodată cele două rezultate nu vor exista în același timp.

Alte cazuri izbitoare de convergență includ delfinii și ictiosaurii dispăruți, care au evoluat forme similare pentru a aluneca prin apă, și păsările, liliecii și pterozaurii, care au evoluat convergent pe direcția zborului.

De asemenea, vedem convergența în organele individuale. Ochii au evoluat nu doar la vertebrate, ci și la artropode, caracatițe, viermi și meduze. Vertebratele, artropodule, caracatițele și viermii au evoluat independent când vine vorba despre fălci. Picioarele au evoluat în mod convergent la artropode, caracatițe și patru feluri de pești.

Evoluția este unică

Atunci când trebuie să răspundem la întrebarea dacă suntem singuri în Univers, trebuie să amintim că linia evoluției inteligenței este unică. Sau cel puțin cea pe care o cunoaștem noi.

Surprinzător, multe evenimente critice din istoria noastră evolutivă sunt unice și, probabil, improbabile. Unul este scheletul osos al vertebratelor, care lasă animalele mari să se deplaseze pe uscat. Celulele complexe, eucariote din care sunt construite toate animalele și plantele, care conțin nuclee și mitocondrii, au evoluat o singură dată. Sexul a evoluat o singură dată. Fotosinteza, care a crescut energia disponibilă vieții și a produs oxigen, este unică. Pentru asta, la fel și inteligența la nivel uman.

Există locuri în care evoluția se repetă și locuri în care nu. Convergența pare a fi regula, iar evoluția noastră pare probabilă. Dar când căutați non-convergență, este peste tot, iar adaptările critice, complexe, par a fi cele mai puțin repetabile și, prin urmare, improbabile.

Mai mult, aceste evenimente depindeau unul de celălalt. Oamenii nu au putut evolua până când peștele a evoluat pentru a se transforma într-un animal de uscat.

Oasele nu au putut evolua până când au apărut animale complexe. Animalele complexe aveau nevoie de celule complexe, iar celulele complexe aveau nevoie de oxigen, realizat prin fotosinteză. Nimic din toate acestea nu se întâmplă fără evoluția vieții, un eveniment singular printre evenimente singulare. Toate organismele provin dintr-un singur strămoș; din câte putem spune, viața s-a întâmplat dintr-o singură dată.

Curios, toate acestea au durat surprinzător de mult. Fotosinteza a evoluat după 1,5 miliarde de ani de la formarea Pământului, celule complexe după 2,7 miliarde de ani, animale complexe după 4 miliarde de ani și inteligență umană după 4,5 miliarde de ani de la formarea Pământului. Durata acestor evenimente face evoluția inteligenței improbabilă.

O serie puțin probabilă de evenimente

singuri în Univers

Aceste procedeee evolutive pot crea un lanț de blocaje sau filtre evolutive. Dacă această afirmație este reală atunci putem spune că evoluția noastră a fost un noroc chior. Este posibil ca în alte lumi aceste evoluții să nu fi avut loc sau chiar să nu se fi respectat această ordine, iar soarele să fi devenit o supernovă. În acest fel, prezența inteligenței este improbabilă.

Inteligența depinde de un lanț de șapte inovații improbabile – originea vieții, fotosinteza, celulele complexe, sexul, animalele complexe, scheletele și inteligența în sine – fiecare cu 10% șanse de a evolua. Șansele de evoluție a inteligenței devin una la 10 milioane.

Dar adaptările complexe ar putea fi și mai puțin probabile. Fotosinteza a necesitat o serie de adaptări în proteine, pigmenți și membrane. Animalele din eumetazoan au necesitat multiple inovații anatomice (nervi, mușchi, guri și așa mai departe). Așadar, fiecare din aceste șapte procese evolutive cheie contează doar 1% din întregul proces. Concluzia este că viața inteligentă ar putea să existe pe 1 la 100 de miliarde de lumi locuibile.

Această cifră este impresionantă. Singura problemă este că nu știm cu exactitate câte planete ar putea să susțină viața și din acest motiv este extrem de greu să spunem dacă există suntem sau nu suntem singuri în Univers.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!