Shambala, tărâmul înțelepților

Shambala

Nu de foarte puţine ori denumirea mistică Shambala, adică paradisul ascuns, a trecut pe la urechile oricărui profan. Termenul semnifică o lume mirifică, ascunsă de privirile oamenilor obişnuiţi, care deține toate secretele Universului. Doar aici, în Shambala, minunile devin realitate, iar locuitorii săi, adevăraţi ghizi prin bezna spirituală prin care bâjbâie omul obișnuit, dau dovadă de o putere spirituală ieşită din comun.

Primele mărturii despre Shambala

Primele mărturii despre existența Shambhalei apar în literatura occidentală, la sfârșitul secolului al XIX-lea. India, în special, i-a atras pe occidentali prin bogățiile pe care le avea. Mulți dintre cei care au ajuns în India au distrus documente vechi de o importanță incomensurabilă.

Alți occidentali și-au găsit moarte pe platourile înalte ale Himalaiei, în dorința de a descoperit miticul tărâm. Nicholas Roerich a fost explorator, scriitor și pictor rus care și-a dedicat mulți ani studierii Orientului. El a efectuat expediții în India, Mongolia, China, Tibet, acolo unde a fost martor la întâmplări cel puțin ciudate. Autenticitate întâmplărilor a fost confirmată de un călugăr care l-a însoțit în toate aceste expediții.

Paradisul ascuns, o legendă?

Shambala este percepută, în ziua de astăzi, mai mult ca o legendă misterioasă la care toţi neiniţiaţii au acces, dar cu adevărat, foarte putini, o înţeleg.

Poveşti cu şi despre acest ţinut misterios, de o frumuseţe stranie, şi ai cărui locuitori sunt cei care ghidează omenirea spre lumina, un adevărat centru spiritual aflat într-o dimensiune paralelă, apar în mai toate vechile culturi ale Pământului.

Este adevărat că lumea spirituală are diferite nume, Tula, Insula Albă, Tărâmul fericirii, Lumea înţelepţilor, Tara apelor albe, Hiperboreea, Shangri La, Shambala, dar toate poveştile descriu o lume magnifică, în care trăiesc nişte fiinţe avansate din punct de vedere tehnologic şi spiritual.

Paradisul ascuns în cultura tibetană

În vechea cultura tibetană, Shambala, este un ţinut vast, de o frumuseţe paradisiacă, împărţit în 8 regiuni, la fel ca petalele unei flori de lotus. Aceste opt regiuni au fiecare un conducător, iar în centru domneşte Regele Luminii.

Fiecare dintre cele opt regiuni principale este împărţită în 12 domenii având fiecare un guvernator. Practic, în Shambala există 96 de provincii distincte, plus capitală, Kalapa, un oraş vast şi înfloritor, în care se afla impresionantul palat al Regelui Shambalei. Ţinutul este înconjurat de munţi foarte înalţi şi chiar dacă face parte dintr-o dimensiune paralele, subtilă, este imposibil ca un musafir nepoftit să poată pătrunde. Din acest ţinut se ghidează întreaga energie spirituală pe care omenirea o degaja sau de care are nevoie.

Crezând că Shambala există cu adevărat, este imposibil să nu îţi pui câteva întrebări logice care ar putea să facă lumină asupra gândirii tale. De ce există atât de mult rău pe Pământ? Dacă Shambala există cu adevărat, a vizitat-o cineva până acum? Aceste două întrebări au răspunsuri pe măsură. Shambala nu are legătură cu karma pe care omenirea o dezvolta.

banner

Două lumi paralele?

Roerich descoperă în tradiția orientală existența a două Shambala. Una este celestă și este perceptibilă în nord, odată cu apariția aurorelor boreale și alta fizică, un loc sacru pe pământ. Vechile texte orientale descriu existența Shambhalei într-un limbaj plin de simboluri, de neînțeles pentru cei care nu sunt inițiați.

În anul 1928, Roerich l-a întâlnit pe Lama Brang cu care a purtat lungi discuții și a aflat taine ale cunoașterii tibetane, ținute departe de lumea occidentală. Roerich a primit informații despre plantele și solul vulcanic care pot tămădui anumite boli, despre o vale înconjurată de ghețari dar în care cresc arbori și plante, iar apele sunt calde, despre misterioase labirinte din munți.

La întrebarea lui Roerich de ce nu a fost descoperită această vale, Lama Brang i-a răspuns că trebuie să ai un anumit stagiu spiritual pentru a percepe vibrațiile sensibile și karma trebuie să fie pregătită pentru acest lucru. Cei care au căutat Shambala și nu au fost pregătiți pentru acest lucru au dispărut pentru totdeauna.

Întâmplări misterioase

În anul 1910, Statesman, un ofițer britanic, a notat în jurnalul său o întâmplare la care a fost martor ocular. S-a îndepărtat de tabăra unde înnoptase, pentru a admira o vale, și pe o stâncă a observat silueta unui bărbat cu plete negre. Misteriosul personaj a coborât o stâncă aproape verticală, numai cu ajutorul mâinilor și al picioarelor.

Reîntors în tabără, Statesman l-a întrebat pe unul dintre servitorii lui cine era acel personaj. Răspunsul a fost cât se poate de scurt. Este unul dintre gardieni, omul zăpezilor, care păzește zona interzisă.

Roerich descrie o întâmplare la care a fost martor. Șofa pe unul dintre drumurile din Tibet. La un moment dat, întâlnește o litieră purtată de patru bărbați îmbrăcați în gri. În litieră era așezat un lama cu barbă și plete negre. Pe cap purta o coroană, iar hainele erau de culoare roșie și galben. Când a ajuns la destinație a povestit ceea ce a văzut. Călugării tibetani i-au spus că s-a întâlnit cu un lama din Shambala, pentru că un lama tibetan nu poartă barbă și plete, iar cu litiera este transportat numai Dalai Lama.

Shambala, lumea din interiorul Pământului

Shambala este realizarea spirituală supremă. Toate școlile spirituale sunt influențate de Shambala. Se spune ca Shambala nu poate fi localizată în plan fizic. Ea există într-o dimensiune subtilă paralelă. Ne referim la planul eteric care face legătura între planul fizic și universul astral.

Atunci când frecvența vibrațiilor acestor planuri se întrepătrund, entitățile din Shambala reacționează în planul fizic. Comunicarea este subtilă, empatică, telepatică, și se manifestă prin fenomene paranormale, sincronicitate și miracole.

Comunicarea cu această lume subtilă a spiritualității absolute se face prin porți energetice, așa numitele locuri sacre cum ar fi Tibetul, Egiptul, Mexicul. Locurile sacre poartă amprenta energetică a Shambalei.

shambala

Despre Shambala se spune că este tărâmul ființelor de lumină care veghează evoluția umanității. Există dezvăluiri si revelații legate de Shambala aparţinând unor maeștri spirituali, călăuze spirituale.

În sanscrită cuvântul Sham înseamnă liniște și este rădăcina cuvântului Shambala. Vaticanul deţine o hartă realizată în anul 1827 de către catolicul ungur Csoma Koros și care poziţionează Shambala între 45 și 50 de grade latitudine nordică.

Din Tibet până în Rusia, China, India există legende cu privire la Shambala. Nicholas Roerich, pictor, scriitor și explorator rus și-a consacrat viața studiind cultura orientală. El a făcut mai multe expediţii în India, Tibet, Mongolia, Munţii Altai de unde a preluat multe informații cu privire la existența Shambhalei.

În expedițiile sale a fost însoțit de călugări tibetani care au confirmat că au fost martorii unor întâmplări misterioase. În anul 1910, maiorul britanic Statesman se afla împreună cu mai mulți soldați într-o zona din Himalaya.

Căutau un loc unde să-și așeze corturile pentru a înnopta. Pe o coastă abruptă au zărit o siluetă care părea a fi a unui om. Acesta era sumar îmbrăcat și desculț, în ciuda frigului și a zăpezii.

Ceea ce era și mai ciudat era locul unde se afla, coasta muntelui era foarte abruptă, ceea ce făcea escaladarea imposibilă. Când el a povestit această întâmplare i s-a spus că văzuseră un gardian care păzea intrarea secretă spre Shambala.

Gardienii erau numiţi oamenii de zăpada

Roerich, la rândul său, a povestit despre apariții ale unor persoane care semănau cu un lama, numai că purtau plete și aveau barbă. Acesta erau lama din Shambala.

În alte texte, Roerich descrie apariția unor sfere luminoase deasupra Muntelui Humboldt. Într-o expediție pe care a făcut-o pe acest munte, la o anumită altitudine, a fost avertizat de călugări să-și acopere gura și nasul cu o eșarfă pentru că este o zonă cu gaz toxic. I s-a spus că se apropiau de Shambala, o zonă interzisă. Roerich scria, în aer era un gaz care te amețea.

Tărâmul misterios și culturile antice

În mitologia greacă, Orfeu încearcă să-l salveze pe Euridice din interiorul planetei. Eroul babilonian Ghilgameș și-a vizitat strămoșul Utnapistim în interiorul Pământului pentru că avea nevoie de mai multe sfaturi și îndrumări.

Faraonii din Egiptul antic comunicau des cu anumite personaje misterioase despre care se spunea că trăiesc în subteran. Acestea le ofereau viziune asupra modului de conducere, dar și numeroase sfaturi despre spiritualitate.

În tradiția indienilor Macuxi, care trăiesc în prezent în Amazon, se spune că ei sunt fiii soarelui și ai lor strămoși există și în prezent în centrul planetei noastre.

Budiștii au crezut încă din cele mai vechi timpuri și încă mai cred că în interiorul planetei trăiesc numeroase ființe extrem de avansate din toate punctele de vedere. Din cultura tibetană a fost preluat termenul de Agartha, adică un ținut incredibil de frumos, unde doar oamenii avansați spiritual au acces.

Din textele sumeriene s-a preluat ideea de Shambala. Acest cuvânt semnifică locul tăcerii sau locul păcii și este o zonă din interiorul planetei, unde nu mulți pot să ajungă.

Așadar, acestea sunt doar câteva dintre exemplele, care au menirea să contureze ideea că toate civilizațiile antice au cunoscut într-un fel sau altul mediul, cultura și ființele din interiorul planetei noastre. Astfel, în trecut nu s-a pus niciodată problema ca Terra să nu fie locuită pe interior.

Shambala în timpurile moderne

Odată cu dispariția acestor civilizații antice fascinante s-au stins numeroase adevăruri despre lumea din care facem parte. Omul a evoluat odată cu tehnologia și știința și s-a ajuns în zilele noastre să se spună că Pământul este o planetă cu un interior solid și un nucleu. Din acest motiv nicio ființă nu ar putea să supraviețuiască în interior.

Cu toate aceste au fost multe mărturii care confirmă contrariul. Filosoful rus Nicholas Roerich a trecut prin munții din Asia Centrală în 1926 și atunci a văzut o sferă de aur care zbura pe cer. A urmărit această sferă și astfel a ajuns într-un loc desprins dintr-o altă lume. Era Shambala și filosoful rus a descris-o cât i-au permis cuvintele:

„Intrarea în tărâmul misterios al Shambalei se face printr-o vale. Zona este adorabilă și se asemănă cu petalele unei flori de lotus. În centru se află un munte cu nouă etaje, care se află într-un lac sacru. Lângă există un palat imens din corali, pietre prețioase și perle. Shambala este o împărăție ferită de mânie și distrugere, datorită înțelepciunii de care dau dovadă oamenii de aici.”

Un alt exemplu interesant este cel al lui Dr. Edmund Halley, descoperitorul cometei Halley, care a realizat numeroase teze științifice în care susținea că Pământul este gol pe dinăuntru și acolo există un alt tip de viață, așa cum nimeni nu își poate imagina.

Un alt om important, demn de luat în seamă, a fost Jules Verne, care a scris o poveste de-a dreptul fascinantă despre interiorul planetei,O călătorie spre centrul Pământului”. Această operă pare să fie desprinsă dintr-un adevăr global ascuns sau uitat despre civilizația din interiorul Terrei.

shambala 1

Cetatea Puterii

Cercetătorul Rene Guenon susține în ultima sa carte ipoteza conform căreia, în urma unui cataclism planetar o civilizație avansată dezvoltată pe teritoriul ocupat de Podișul Gobi, s-a refugiat într-un imens sistem de caverne săpat în profunzimile lanțului himalaian. Acolo ei s-au separat în două grupuri.

Agartha, Cetatea Binelui, este locuită de cei care nu se amestecă în evoluția lumii și Shambala, Cetatea Puterii, o formează cei care se implică în evoluția omenirii. În Shambala trăiește Regele Lumii.

Cronicile chineze descriu misiuni ale unor ambasadori trimiși ai Imperiului celest la spiritul munților. Conform acestora, teritoriul lor coincide cu zona indicată pe hărțile tibetane, Kanjur și Tanjur. Spațiile subterane din acea zonă sunt locuite de urmașii civilizațiilor dispărute în Atlantic și Pacific, Atlantida și Mu.

Legendele mongole susțin că Shambala este un imperiu format din 800 de milioane de locuitori. Capitala este înconjurată de orașe populate de savanți și mari preoți. Palatul regelui este înconjurat de palatele inițiaților care dețin forțele vizibile și invizibile. Regatul se întinde de-a lungul tuturor coridoarelor subpământene.

Perșii numeau acest imens imperiu Ariana și îl considerau țara de origine a arienilor. În legendele și tradițiile referitoare la imperiul subpământean se vorbește că pe pământ va urma un al treilea război mondial care va fi însoțit de cutremure, o fisură la poli și alte catastrofe naturale, în urma cărora jumătate din populația globului va dispărea.

După acest război, supraviețuitorii se vor uni cu rasele din interiorul Pământului. Conform vechilor scrieri, Shambala este mărginită la nord de Siberia, la sud de Tibet și India, la est de China și la vest de Hotan. Pentru a ajunge în acest ținut secret există patru porți de acces, Rusia, Tibet, India și Borneo.

Legende

O veche lege universală susţine că răul provoacă rău, iar binele şi mai mult bine. Pornind de la această afirmaţie se poate spune că este imposibil ca nişte fiinţe spirituale să aibă voinţa să influenţeze destinul omenirii în proporţii colosale. De-a lungul timpului mai multe personalităţi au susţinut că au vizitat ţinutul Shambalei şi au aprofundat spiritualitatea. trebuie să înţelegem că nu orice este invitat în Shambala, iar cine ajunge primeşte o misiune strictă căreia trebuie să i se dedice până la ultima suflare. Dintre aceştia, cei mai cunoscuţi sunt Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain,

Nicholas Roerich, Paracelsus, Lao Tse, marele reformator şi rege al Tibetului Tsong-kha-pa, marele yoghin tibetan Tilopa. Există alte fiinţe umane, care au reuşit să comunice telepatic cu înţelepţii din lumea Shambalei, precum Saint-Yves d’Alveydre şi Helena Blavatsky.

Shambala nu este doar o legendă a trecutului, ci o realitate a prezentului. Nu doar misterioşii iniţiaţi tibetani ai secolelor trecute au reuşit să ajungă în Shambala.

Un exemplu elocvent în acest sens este pictorul rus Nicholas Roerich (1874 – 1947), un personaj misterios şi fascinant, despre care apropiaţii săi spun că a fost în Shambala şi ale cărui scrieri şi picturi inspirate revelează cunoaşterea să profundă asupra Shambalei. Nicholas Roerich a călătorit şi a trăit timp de aproape 20 de ani în India, Himalaya, Asia Centrală, China, Mongolia şi Tibet, studiind tradiţiile populare, explorând locuri misterioase şi sacre şi având ocazia să întâlnească iniţiaţi care l-au ghidat în căutările sale.

Scroll to Top