Seppuku

Seppuku, onoarea mai presus de moarte

Seppuku a fost considerat o omoare. Pentru prima dată, termenul de samurai a fost utilizat în texte datând din secolul al X-lea. Din punct de vedere etimologic, samurai înseamnă a servi. Samuraii alcătuiau cea mai cunoscută clasă socială din vechea Japonie.

Pe lângă bărbați, clasa socială bushi japoneză a cunoscut și femei care au beneficiat de o formare similară în strategii și arte marțiale. Femeile samurai au participat în lupte alături de bărbații samurai.

Samuraii din Japonia


În momentul apogeului puterii lor, samuraii reprezentau 10% din populația Japoniei. Samuraii nu erau niște simpli războinici. Ei erau tineri educați care știau să citească și aveau un nivel cultural ridicat.

Samuraii aveau o înălțime mică, dar hainele pe care le îmbrăcau îi făceau să pară foarte mari. Unul dintre cele mai terifiante lucruri care se știe despre samurai este ritualul seppuku, care presupunea sinuciderea. Spre deosebire de bărbații samurai, femeile își tăiau beregata.

Seppuku, onoare mai presus de moarte


Prin seppuku era evitată umilința captivității. Pentru acest ritual era ales un anume pumnal și se stabilea un număr de martori. Cel mai bun prieten al samuraiului îi făcea serviciul de a-l decapita sau de a-i tăia carotida, după deschiderea abdomenului.

Înainte de seppuku, samuraiului îi era permis să compună un poem care era transmis familiei împreună cu cenușa și capul decedatului.

În lumea samurailor, căsătoria se considera consumată numai după nașterea primului copil. Dacă soția nu putea rămâne însărcinată, samuraiul își putea lua o concubină.

Samuraii trăiau sub codul Bushido care impunea onoare, respect față de cuvânt, spirit de sacrificiu, dispreț față de moarte. Moartea era considerată o reintegrare în natură.

Ultimul samurai


Saigo Takamori este considerat ultimul samurai al Japoniei. S-a născut în anul 1827 și a fost recunoscut pentru abilitățile sale diplomatice. El a fost o persoană influentă din anturajul împăratului.

Din cauza politicii moderniste pe care a dus-o împăratul și căreia Takamori s-a opus, decide să se retragă în semn de protest.

Primul samurai care nu a avut origine japoneză, era din Mozambic de religie musulman, a fost Yasuke. El a ajuns în Japonia în anul 1579, ca servitor al unui italian iezuit. Conform scrierilor vremii, avea puterea a zece bărbați și o înălțime de 1,90 metri. El a fost primul samurai de origine străină care a intrat în cadrul serviciilor împăratului.

William Adams (1564-1620) a fost un englez care a primit gradul de samurai. El l-a inspirat pe James Clavell în romanul Shogun. După ce vasul său eșuează în apropiere de Japonia, Adams intră sub protecția shogunului Tokugawa.

Se căsătorește cu o japoneză cu care are doi copii și obține titlul de hatamoto, purtător de drapel, o poziție importantă la curtea imperială. Avea peste 90 de servitori, i s-au îndeplinit toate dorințele, mai puțin una, aceea de a se reîntoarce în Anglia.

Seppuku

Istoria Japoniei, marcată de sabie


În Japonia există un adevărat cult cu privire la săbiile shogunilor, marii eroi din istoria japoneză. Puțini dintre noi cunoaștem faptul că, primii shoguni japonezi au fost negri.  Această populație de culoare își avea originea în Australia. Ajunși în Japonia, au adus cu ei arta de a te lupta, artă în care i-a inițiat pe japonezi.

Istoria Japoniei a fost scrisă în jurul marilor shoguni, care începând cu secolul al VIII-lea, pană în secolul al XIX-lea, au făcut istorie. Shogunii au rămas marii eroi ai istoriei japoneze. Erau constituiți într-o mare și importantă castă.

Ei aveau dreptul să poarte și să se lupte cu două săbii. Acest privilegiu le fusese acordat de împărat. După al doilea Război Mondial, multe din săbiile samurailor au fost distruse sau confiscate de către americani. Unele dintre aceste săbii sunt expuse în muzeele americane.

Timp de peste șapte secole, shogunii au făcut istoria Japoniei. În traducere, shogun înseamnă generalul care înfrânge barbarii din est. Împărații Japoniei au acordat shogunilor puteri depline, de la cea financiară, pană la cea militară și strategică.

Se spune că, Japonia a fost condusă, timp de șapte secole, de către dinastia shogunilor, o perioadă tulbure, sângeroasă și dictatorială. Kamakura, unul dintre marii shoguni, își întemeiase propriul guvern războinic, care conducea Japonia.

Roninii au fost shogunii liberi sau golani. Ei nu aveau un șef, luptau după propriile interese, generând anarhie în imperiu. Un samurai care își pierdea stăpânul, era obligat să-și facă seppuku, sinuciderea rituală. Unii samurai încălcau acest cod și deveneau războinici pe cont propriu.

Shogunii au impus religia în Japonia. Prin lupte sângeroase au împiedicat răspândirea creștinismului și impunerea confucianismului ca religie.

În istoria Japoniei figurează și o femeie shogun, numită Masa ko. A fost căsătorită cu un shogun și au participat la multe războaie.