Școala lui Pitagora

Pitagora a fost matematician, filosof, dar și fondatorul unei școli în care discipolii erau inițiați în marele mistere ale lumii. Istoricii au numit această grupare, Școala Inițierii.

Numele lui Pitagora provine de la Pythia, cea care i-a prezis venirea pe lume. Pitagora a fost întemeietorul unei importante școli, unde tineri cu aptitudini veneau să cunoască secretele cunoașterii.

Pitagora s-a născut în anul 580 i.Hr., în Samos, o insulă din Marea Egee. Ca urmare a unui anunț pe care un clarvăzător l-a făcut cu privire la nașterea să, tatăl său a decis să-i pună numele Pitagora, adică, cel a cărui naștere a fost anunțată de Pythia.

Pitagora este considerat primul maestru al umanităţii. Viața sa a fost plină de mistere și aventuri. La vârsta de 18 ani, părăsește insula Samos, după ce participase la Jocurile Olimpice. Ajunge la Lesbos, unde va fi inițiat de mari maeștri. Mai târziu, ajunge în Siria și Egipt, unde intră în contact cu diverşi preoţi și magi.

Școala Inițierii

featured plato aristotle

Se întoarce în Grecia unde va fonda o adevărata școala de filosofie, religie și știința. Chiar și femeile și străinii sunt primiţi să studieze în această școala. Selecția participanţilor la aceste cursuri o făcea chiar Pitagora. El avea câteva criterii. Printre acestea, fizionomia, gesturile, râsul, relaţiile cu părinții.

Perioada de probă era de trei ani, după care participanţii puteau continua cursurile sau erau respinşi. Pe lângă cunoștințe de matematică, el preda noţiuni de ezoterism, simboluri, coduri despre ceea ce însemna partea interioară a omului.

Aritmetică, muzica, geometria și astronomia erau considerate de Pitagora cele patru domenii pe care se baza evoluţia. Cei care participau la aceste cursuri trebuiau să respecte strict anumite reguli. Dieta era o primă regulă. Era interzis consumul de carne, organe sau ouă. Acestea erau simbolul vieții.

Selecție riguroasă

pitagora

Nu oricine putea să facă parte din grupare. Tinerii erau selectați de însuși Pitagora care de la bun început le impunea condiții drastice. Toate bunurile pe care le dețineau erau donate școlii, trebuiau să respecte un anumit regim alimentar, să studieze și să aibă cât mai puține contacte cu persoane străine acestei grupări.

Pitagora a fondat această școală, după o perioadă de 17 ani pe care a petrecut-o în Egipt, unde a studiat alături de marii preoți egipteni. Școala avea și un profund caracter mistic. Multe dintre cunoștințele elevilor depășeau realitatea. Pitagora preda cursuri despre moarte și existența sufletului dincolo de ea.

Discipolii trebuiau să treacă cinci etape importante, timp în care puteau să nu-și vadă mentorul niciodată. Pentru Pitagora, cifra cinci reprezenta perfecțiunea, simbolul fiind steaua cu cinci colțuri, de aici și cele cinci etape ale inițierii.

Fiecare discipol era obligat să respecte reguli stricte. Erau evitate anumite alimente, masa era servită în comun, dimineața începea cu plimbări lungi și cu salutul soarelui. Discipolii erau inițiați prin diferite ritualuri, în care focul era elementul primordial. La cursurile la care participau, discipolii nu aveau voie să scrie, trebuiau să asculte și să rețină. Mai târziu, ei transmiteau cunoștințele tot verbal.

Discipolii treceau prin mai multe probe, cea a tăcerii, a meditației, purificarea fizică și morală. Pitagora este primul înțelept care a făcut legătura între valorile europene și cele egiptene. El a fost un teoretician desăvârșit al numerelor. El s-a numit filosof, adică cel care vrea să afle. Până la vârsta de 34 de ani a călătorit în diferite colțuri ale lumii. S-a reîntors la Samos, locul de naștere, unde a fondat faimoasa școală.

Pitagora și teoria octogonului

raffaello

Teoria octogonului a fost una dintre cele mai secrete teorii a lui Pitagora. În concepția lui Pitagora, octogonul avea legătură cu Merkabah sau câmpul magnetic al omului. Corpul uman are două câmpuri luminoase care se rotesc invers și permit dematerializarea și teleportarea, susținea Pitagora.

Platon a fost unul dintre elevii școlii pitagoriciene și a ajuns la al treilea nivel de inițiere. Cu toate acestea, el a vorbit foarte puțin despre învățămintele pe care le-a primit. Era un consens tacit între discipoli de a nu divulga aceste secrete.

Zilnic, fiecare elev se retrăgea într-o cameră, unde timp de 12 ore încerca să afle misterele simbolurilor pitagoricești. După cele 12 ore, era adus într-o sală unde trebuia să prezinte concluzia la care a ajuns. Dacă nu ajungea la soluția corectă era aspru pedepsit și umilit în fața colegilor săi.

Știința numerelor

Știința numerelor, consecvența evoluției universale, studiul sufletului, erau câteva dintre temele pe care discipolii le studiau. Apropierea de Dumnezeu, sursa armoniei universale, era una dintre temele preferate ale lui Pitagora.

Numerele nu erau simboluri abstracte. Ele reprezentau forța divină. Pentru Pitagora, cifra trei reprezenta omul, iar patru, divinitatea. Prin însumarea lor se ajungea la cifra șapte care reprezenta evoluția.

Numărul zece reprezenta perfecțiunea pentru că incorpora principiile evoluției divinității. Cu cifrele 1, 2, 3, 4 putem face numere utilizând semne de adunare sau de înmulțire.

Conform principiilor lui Pitagora, evoluția materială și cea spirituală sunt mișcări inverse, dar paralele, care determină evoluția omului. Evoluția materială este manifestarea lui Dumnezeu în materie, în timp ce evoluția spirituală este elaborarea conștiinței spirituale care generează apropierea de Dumnezeu.

Pitagora a scris despre cosmogonia spirituală, despre evoluția spiritului și transmigrația spiritului dincolo de lume reală.

Misterul numerelor

unnamed 3

Pentru el, fiecare cifră avea un sens, un simbol. Cifra 7 era motorul vieții care se compunea din cifra trei, natura triplă a spiritului și cele patru elemente ale materiei, pământ, aer, apă, foc.El considera că în spatele cifrei șapte se află Dumnezeu care a creat lumea în șase zile și în a șaptea s-a odihnit.

Cifrele și numerele ascund informații, energii și vibrații. Peste 20 de ani, Pitagora i-a petrecut în Egipt unde a studiat numerele.Adunând ziua de naștere, luna și anul nașterii se obține o cifră care are o semnificație aparte conform studiilor realizate de Pitagora.

  • Cifra 1, reprezintă încredere, stăpânire de sine, dorința de a conduce.
  • Cifra 2, reprezintă comunicare, sensibilitate, dualitate
  • Cifra 3, reprezintă spirit practic, extrovertire, entuziasm.
  • Cifra 4, reprezintă muncă, ordine, rigoare, autodisciplină.
  • Cifra 5, reprezintă mobilitate, aventură, adaptabilitate.
  • Cifra 6, reprezintă armonie, stabilitate, familie.
  • Cifra 7, reprezintă viață interioară, introspecție, căutări și răspunsuri.
  • Cifra 8, reprezintă realizări materiale, curaj, energie.
  • Cifra 9, reprezintă altruism, vis, idealism, emoție.

Fiind un orator desăvârșit, într-o singură zi a strâns peste 600 de discipoli, tineri care voiau să-i urmeze învățăturile. De-a lungul vieții, Pitagora a încercat să dezlege misterul cifrelor.

Lumea este un număr

Pitagora considera că lumea este un număr. El a pus bazele matematicii demonstrative și religioase. Numărul reprezenta pluralitatea ordonată, iar tot ceea ce exista era reprezentat printr-un număr. Pitagora a fost primul care a dat numerelor o reprezentare geometrică. El susţine că zece este numărul perfect, format din 1+2+3+4.

Pitagora a descoperit proporţia aritmetică, a-b=b-c. Totodată, Pitagora a descoperit numărul iraţional, rădăcina pătrată din doi. A fost o adevărata revoluţie în cunoaşterea de la acel moment. Astfel a apărut fracţia.

Fiecare număr avea o semnificaţie. Unu însemna punctul, doi, linia, trei, triunghiul, patru, volumul, cinci, culorile, șase, sufletul, șapte, spiritul, opt, dragostea, nouă, intelectul și zece, perfecţiunea.

Pitagora a fost pasionat și de astronomie. El a fost cel care a numit cerul, cosmos și a susținut că Pământul este rotund. Pitagora era convins că sufletul nu moare și că există un ciclu al reîncarnării. Un astfel de ciclu se încheia o dată la 216 ani.

Spiritualitatea numerelor

1200x625 00 90

Majoritatea savanților știu că Pitagora și adepții săi nu au studiat matematica din aceleași motive ca și oamenii astăzi. Pentru ei, numerele aveau un sens spiritual. Pitagora a știut că toate lucrurile sunt numere și au văzut relații matematice în natură, artă și muzică.

Există o serie de teoreme atribuite lui Pitagora, sau cel puțin societății sale, dar cea mai faimoasă, teorema lui Pitagore, poate să nu fie în totalitate invenția sa. Aparent, babilonienii realizaseră relațiile dintre laturile unui triunghi drept cu mai mult de o mie de ani înainte ca Pitagora să afle despre asta. Cu toate acestea, el a petrecut mult timp lucrând la o dovadă a teoremei. 

Pe lângă contribuțiile sale la matematică, opera lui Pitagora a fost esențială pentru astronomie. Simțea că sfera era forma perfectă. Și-a dat seama că orbita Lunii era înclinată spre ecuatorul Pământului și a dedus că steaua nopții ( Venus) era aceeași cu steaua de dimineață. Lucrarea sa a influențat astronomi de mai târziu, precum Ptolemeu și Johannes Kepler (care au formulat legile mișcării planetare).

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!