Scara morții din lagărul de concentrare austriac Mauthausen

Scara morții

Tabăra de concentrare Mauthausen a fost situată la 20 de kilometri est de Linz, centrul administrativ al Austriei. 

A fost centrul unuia dintre cele mai mari complexe de tabere din Europa. În Austria și sudul Germaniei, au fost create încă aproximativ o sută de astfel de tabere, dar în Mauthausen, condițiile erau cele mai grele. 

Mauthausen a fost unul dintre cele două lagăre de muncă „de clasa a treia”: „cei mai incorigibili dușmani politici ai Reich-ului” au fost trimiși acolo și mulți dintre acești oameni au murit din cauza muncii forțate. 

Condițiile de viață din acest lagăr au fost atât de dure, încât, până și naziștii l-au numit tocătorul de carne. Îți poți imagina, că cine intra în acest iad, cu greu mai ieșea.

Cariera de granit

Scara morții

Locul, pentru amenajarea unui astfel de lagăr, nu a fost ales întâmplător. Planurile lui Hitler erau mărețe pentru țara sa de origine.

În acea zonă se afla o carieră de granit motiv pentru care a devenit un loc numai bun pentru a teroriza oamenii.

Zona se afla foarte aproape de orașul austriac Linz, pe care Hitler, dorea să-l reconstruiască. Totul urma să se facă conform planului lui Albert Speer, folosindu-se munca prizonierilor.

Din aceste motive, s-a născut unul dintre cele mai dure lagăre ale nazismului.

Scara morții

Pentru a-ți face o imagine despre brutalitatea la care erau supuși oamenii la Mauthausen, istoricii ne spun că fiecare prizonier era obligat să muncească până la epuizare.

El trebuia să care, în fiecare zi, blocuri de granit de până la 50 de kilograme pe cele 186 de trepte.

De cele mai multe ori, oamenii erau epuizați și nu mai puteau suporta sarcina. Ei cădeau unii peste alții, exact la fel ca un efect de domino.

Oamenii de pe treptele superioare cădeau peste cei de pe cele inferioare. Scăpa doar cine avea noroc și cum norocul nu prea exista în acest lagăr, numărul morților a fost unul foarte mare.

Scara morții

Dacă gardianului i se părea că deținutul cară o piatră prea mică, era împușcat pe loc. Traseul trebuia făcut 8-10 pe zi și fără o secundă de odihnă.

Cei care au supraviețuit calvarului au fost aliniați la marginea stâncii din vârful scărilor. Acel loc era numit de gardieni „zidul parașutiștilor”.

Fiecărui prizonier i s-a oferit o alegere: fie era împușcat de un gardian, fie îl împingea în abis pe cel din fața sa. Numeroși deținuți, odată puși în fața acestei alegeri au ales să sară în gol.

Scara morții

Scara morții

Acum, o vizită la „scara morții” este inclusă într-un tur al memorialului Mathausen. Scările au fost reproiectate în așa fel, încât, turiștii să poată urca cu ușurință.

În lagărul de concentrare, scările erau înclinate, iar treptele alunecau. Erau concepute special pentru a provoca moartea oamenilor.

Vizitatorii de astăzi la cariera de la Mauthausen văd o imagine diferită de ceea ce vedeau deținuții. Scara nu era cimentată în acel moment. 

Erau doar trepte, sculptate în lut, inegale ca mărime, alunecoase și practic nepotrivite pentru urcare și cu atât mai puțin pentru coborâre. 

Scara morții

Prizonierii au fost nevoiți să se miște foarte repede, așa că mulți cădeau unii peste alții, cu tot cu blocurile de granit.

În zilele noastre, Mauthausen este un loc plin de verdeață. 

Zone rezidențiale au fost construite pe cea mai înaltă parte a platoului imediat după război. Aici există un muzeu și un centru pentru vizitatori.

 

Dacă a fost interesant, distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top