În urmă cu două milenii, Sarmizegetusa Regia era cea mai mare aşezare antică din Munţii Orăștiei. Era o cetate întinsă pe trei hectare, înconjurată de numeroase aşezări civile. Cu toate că au fost desfășurate ample cercetări, nu au fost descoperite necropole. Nu au fost descoperite morminte ale regilor, preoţilor, nobililor, oamenilor de rând. Lipsa mormintelor este o enigmă a culturii dacice.

Când spui daci, spui Sarmizegetusa. Iar când spui Sarmizegetusa, te gândeşti la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetăţile Blidaru sau Costeşti. Se vorbeşte mai puţin despre adevărata capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia (aflată la doar 40 km de Ulpia), creată în totalitate de populaţia trăitoare pe aceste meleaguri. Dacii nu au fost numaicei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Ei au fost în primul rând constructori desăvârşiţi, astronomi, siderurgişti, experţi în strategie militară. Sarmizegetusa Regia nu este o singură cetate, ci un colos, alcătuit din sute de cetăţi, răspândite pe 5000 de kilometri pătraţi.

Grandioasa capitală a regatului dac – Sarmizegetusa Regia -, construită probabil la mijlocul sec. I a. Chr., cuprindea în perimetrul sau cetatea, zona sacră şi aşezarea civilă. Referitor la cetatea Sarmizegetusa Regia, putem afirma că zidurile ei, ridicate în tehnica „murus Dacicus”, înconjurau un mamelon aflat la 1000 de metri altitudine, respectând configuraţia terenului. După cucerire, romanii au reamenjat cetatea, mărindu-i suprafaţă, fără a respecta însa traseul zidurilor dacice sau tehnica de construcţie a acestora.

Una dintre explicații ar fi ca dacii își incinerau morții. Incinerările aveau loc pe ruguri funerare, dar și în cuptoare speciale.
Săpăturile sistematice nu au consemnat până acum existența oaselor umane, iar cele de animale s-au găsit sporadic, fapt care a dus la diverse interpretări. Dacii practicau incinerarea, iar cenușa era aruncată în albiile râurilor.

Geto-dacii, o civilizaţie plină de mistere

Herodot a scris, neamul tracic, după cel al inzilor, este cel mai mare dintre toate. Dacă ar avea un singur conducător și ar fi uniți, ar fi de neînvins. În ceea ce privește etimologia numelui, ipoteza academicianului Constantin Daicoviciu este cea mai plauzibilă. Dac provine de la daka, care înseamnă cuțit. În Antichitate, era un obicei răspândit ca o populaţie să fie denumită după arma ei caracteristică.

În cazul cuvântului get, se presupune că provine din indoeuropeanul guet, care înseamnă a vorbi. Geţii și dacii făceau parte din același neam, deosebirile fiind regionale. Pentru că nu există multe informații sub forma scrisă, originea neamului geto-dacic este învăluită în mister.

Romanii îi numeau primitivi barbari. Aceasta Această afirmaţie este contrazisă de existența unor artefacte descoperite la Sarmisegetusa, Peștera Polovraci, Sfinxul din Bucegi. Mitologia susţine că neamul geto-dac se trage din cel hiperborean. Hiperboreea este plasată în zona Cercului Arctic, dincolo de țara lui Boreas.

Istoricii au identificat peste 300 de autori antici care au făcut referire în scrierile lor la strămoşii noștri. Multe dintre aceste documente au dispărut după moartea autorilor sau au fost distruse deliberat.

Religia dacilor era politeistă

Dacii

Tot mai mulți istorici sunt de acord ca religia dacilor era politeista. Zeul suprem era Gebeleizis sau Zamolxis, zeul cerului înnourat, zeul ploilor, diriguitor al furtunilor și al fulgerelor. În onoarea să, dacii trăgeau cu arcurile pentru a purifica cerul, a îndepărta grindina și tunetele.

Kogaionon este miticul munte dacic în care Zamolxe își avea sediul. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile au adus în discuție celebre vârfuri muntoase precum Gugu, Ceahlăul, Omul, Dealul Grădiştii. Strabon scria, Zamolxis se retrage într-o peștera, care se afla în apropierea unui rău.

Controversele asupra personalităţii lui Zamolxe au început să apară odată cu menţionarea lui de către Herodot și continuă până în ziua de azi. Zamolxe a călătorit prin lume ajungând până în Egipt, unde s-a întâlnit cu Pitagora. A acumulat multe învăţături în domeniul astronomiei, medicinei. Întors pe meleagurile natale, a ajuns vicerege.

Ajuns în această poziție, a dispus să i se amenajeze o peștera, unde s-a retras vreme de câțiva ani. Dispariția sa a fost o lecție pentru poporul dac care se pare că nu-l mai asculta. După patru ani, dacii și-au dat seama de pierderea suferită. Atunci, dacii l-au zeificat. El a devenit zeul soarelui, al cerului și al locurilor unde sufletele ajungeau după moarte. După dispariția fizică a lui Zamolxe, contactul cu el se producea prin ritualuri de sacrificii. Soldaţii care plecau la lupta strigau numele lui.

Sanctuarul mic rotund

Sarmizegetusa Regia
Sanctuarul mic rotund

Micul sanctuar rotund este alcătuit din 114 piese dintre care 13 sunt lespezi, iar 101 sunt stâlpi. Cei 101 stâlpi sunt împărţiţi de cele 13 lespezi în 13 grupări în următoarea ordine: 8 grupe de 8 stâlpi, 1 de 7 stâlpi, 3 de 8 stâlpi şi una de 6 stâlpi.

Micul sanctuar rotund întruchipează un calendar solar: – 1 stâlp = 1 zi – 1 lespede = 1 marcaj pentru o săptămână şi pentru un an – numărătoarea poate începe de lângă oricare lespede – un an se atinge prin 3 rotaţii complete + 8 săptămâni – se marchează anul scurs pe lespedea la care s-a ajuns – se începe noul an de la stâlpul următor – se efectuează un ciclu de 13 ani (până se marchează toate lespezile) – în acest interval anul dacic rămâne în urmă cu 1 zi faţă de anul tropic şi se aplică corecţia de o zi – din cauza celor 2 săptămâni de 6 şi 7 zile durata anilor fluctuează dând următoarea succesiune: 364-366-365-366-365-364-366-365-364-367 – singurul deficit al acestui sanctuar este nevoia de a ţine minte săptămânile, impediment ce poate fi uşor înlăturat prin calcularea punctului unde se termină anul nou şi marcarea lui. – structura simplă a calendarului îl indică că fiind unul civil.

Marele sanctuar rotund

Sarmizegetusa Regia
Marele sanctuar rotund

Cercul exterior (A) este alcătuit din 104 lespezi lipite una de alta şi care formează un cerc perfect închis. Lipit de primul, al doilea cerc (B) este format din 210 piese: 180 de stâlpi despărţiţi în 30 de grupuri de câte 6. Al treilea cerc (C) la o distanţă considerabilă de primele două este format din 68 de stâlpi aranjaţi în 4 grupuri despărţiţi de lespezi în următoarea ordine: 17 stâlpi – 4 lespezi – 18 stâlpi – 3 lespezi – 16 stâlpi – 4 lespezi – 17 stâlpi – 4 lespezi. Absida conţine 72 de blocuri: 68 de stâlpi împărţiţi în 2 grupe despărţiţi de câte 2 lespezi astfel: 13 stâlpi – 2 lespezi, 21 de stâlpi – 2 lespezi. Lespezile din cercul C şi din absida formează 2 axe perpendiculare. Pe direcţia celei orizontale în afara sanctuarului se afla pragul de acces, un pătrat de 4×5 lepezi.

Sanctuarul mare întruchipează de asemenea un calendar solar:

  • 1 stâlp din B şi C reprezintă o zi – numărătoarea poate începe de oriunde la B şi C dar puţin probabil – un an se atinge prin două rotaţii ale cercului B – concomitent se parcurge şi cercul C la a cărui fiecare parcurgere se adăuga o zi la cercul B (se mută marcajul pe stâlpul dinainte) rezultând ani fluctuanţi de 365-366 de zile – corecţia este foarte bună pentru un ciclu de 13 ani – 1 stâlp din absida reprezintă un an, parcurgerea ei (21+13+13=47 ani) implicând corecţia de 7 zile eşalonat sau deodată – 1 stâlp din cercul A = 1 an, parcurgerea lui (104 ani) implicând corecţia de 2 zile deodată.

Funcţionarea de mai sus e născocirea mea, în continuare voi încerca să combat câteva ipoteze ale autorilor menţionaţi: – 1 stâlp de pe absida = 1 săptămâna din calendarul mic – calendarul mare se corectă anual Aceste ipoteze implica o folosire mult prea complicată prin corecţii în grup de 5-6 zile pe an, o parcurgere ciudată pe sectoare a cercului C, se impune legătura dintre sanctuare care este improbabilă. – împărţirea calendarului în 3 segmente: vara (21 de săptămâni), toamna (13 săptămâni), iarna (13 săptămâni) Să fi ignorat dacii anotimpul reînvierii naturii şi a unui nou început pentru agricultură? Zero şanse! Construcţia mai complexă cu o destinaţie mai complexă probabil. Aceasta ar putea însemna că era un calendar religios.

Folosirea ceva mai complicată decât cel mic are avantajul unei corecţii mai bune pe termen mai lung, poate era folosit la anticiparea mai uşoară a anumitor evenimente probabil a sărbătorilor religioase (care după părerea mea erau însemnate pe cercul C) oricum destinaţia era cert diferită datorită săptămânilor. Diferenţa de opinii dintre istorici, dintre mine şi istorici se referă doar la modul de folosire a sanctuarelor căci algebric calculele ies minunat pe hârtie, arătându-ne originalitatea absolută a calendarului dacic şi exactitatea surprinzătoare a lui.

Computerul ceresc de la Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia
Sarmizegetusa Regia

Cartea lui Enoh nu a fost niciodată inclusă în învățăturile bibice, considerându-se că învățăturile ei nu pot fi înțelese de oameni.

Doi cercetători englezi, autori ai cărții Aparatul lui Uriel, au reconstituit misteriosul mecanism din Cartea lui Enoh, care a fost numit computerul ceresc.

Rezultatul a fost o surpriză de proporții. El era copia identică a calendarului solar construit de dacii de la Sarmizegetusa.

Cartea lui Enoh cuprinde învățăturile pe care îngerii le-au lăsat unor oameni aleși privind astrele, traseele lor, conexiunea dintre oameni și Univers. Oamenii de rând nu au avut niciodată acces la aceste texte, poate pentru că îngerii sunt prezentați altfel decât în Biblie.

Îngerii erau numiți mesagerii lui Dumnezeu și sunt prezentaţi într-un mod cu totul diferit față de Biblie. Erau niște ființe speciale care au încălcat poruncile lui Dumnezeu. Înalți, cu o forță fizică deosebită, au dominat pământenii și s-au împreunat cu fiicele acestora, născându-se o nouă generație, cea a uriașilor.

Despre Enoh se spune că a fost un patriarh care a trăit înainte de potopul biblic. El a avut o relație specială cu îngerii, aceștia luându-l în ceruri timp de 200 de ani, timp în care a învățat misterele Pământului și ale Universului.

În Cartea lui Enoh se spune că mesagerii lui Dumnezeu erau pe Pământ în număr de 200, iar conducătorul lor se numea Samiza.

În călătoria pe care a făcut-o în Univers, timp de 200 de ani, Enoh face o descriere a Pământului asemănătoare cu cea pe care cosmonauții o văd astăzi. Este vorba despre o sferă de culoare albastră care plutește în misteriosul Univers.

Îngerul Uriel l-a învățat pe Enoh cum să construiască un computer astronomic, un calendar, ale cărui elemente principale erau formate din stâlpi, portaluri și ferestre, dispuse în cercuri concentrice, precum o potcoavă cu 21 de stâlpi în centru.
Acest calendar ceresc era folosit pentru studierea Soarelui, a Lunii, a eclipselor, a poziției nodurilor lunari, a echinocțiului și a solstițiului.

Cei doi cercetători englezi au observat o conexiune între computerul ceresc și sanctuarul de la Sarmizegetusa. Despre daci se spune că utilizau un calendar ceresc care era cel mai precis din toată lumea antică. Anul calculat de daci avea 365, 24 zile. Dacii numărau zilele cu ajutorul unor stâlpi așezați în cerc.

Sanctuarul de la Sarmizegetusa are o orientare exactă de la nord la sud, de la est la vest, astfel încât, razele soarelui le traversează în totalitate într-o singură zi a anului, 22 decembrie, atunci când începe iarna astronomică. La acea dată era celebrat cultul Soarelui și al Lunii.

Referințe

Sarmizegetusa Regia

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!