Rafail Noica

Rafail Noica, unul dintre cei mai mari duhovnici din România

Despre Rafail Noica, fiul marelui filosof, Constantin Noica, se știu puține lucruri. Este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici din România. Locuiește retras de mai bine de 20 de ani la o mănăstire din Munții Apuseni, în satul Lăzărești, comuna Albac.

Rafail Noica

S-a născut în anul 1942, a primit în familie o educație creștină minimă, deoarece tatăl său punea accent mai mult pe latura filosofică a vieții, iar mama sa era de confesiune anglicană.

La vârsta de 13 ani a plecat cu mama sa în Anglia. Acolo s-a alăturat anglicanilor, dar conform spuselor sale, atmosfera de la anglicani era foarte sărăcăcoasă, plictisitoare chiar. Nu în sensul că te apuca căscatul, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic.

Întoarcerea la ortodoxie a avut loc în anul 1961. S-a întors în România în anul 1993.

Reprezentanții Patriarhiei Române l-au dorit episcop. Dar părintele Rafail Noca a respins oferta. S-a retras la o mănăstire din Albac unde trăiește în sihăstrie.

Lungul drum al vieții de monah

Rafail Noica

În Biserica Ortodoxă, monahismul are mai multe etape, frate începător, rasafor, monah și schimonah. Un tânăr care dorește să devină călugăr este primit la mănăstire și după trei zile primește uniforma de novice, haine negre.

După ce trece de perioada noviciatului, novicele este îmbrăcat în rasă, care simbolizează lepădarea de lume și de sărăcie.

El se va numi rasofor, care este prima treaptă a monahismului. Cu această ocazie, novicele este tuns.
Novicele nu face jurăminte, dar are un angajament pentru viața monahală. După câțiva ani, poate să ajungă monah. Perioada de probă poate să dureze și 10 ani.

Viața de călugăr

Programul unui călugăr se împarte într-o zi, în trei etape, rugăciune, muncă și somn. Un călugăr participă de șapte ori pe zi la rugăciuni. Sunt cele șapte laude ale lui Dumnezeu. În afară de aceste rugăciuni de grup, un călugăr trebuie să se roage individual și să studieze Sfânta Scriptură.

În mănăstiri se duce o viață de obște. Fructul muncii este al tuturor. Chiar și masa este considerată de obște. Ea se gătește în bucătăria comună. Monahii au obligația să depună pensia la casieria mănăstirii, în folosul obștei.

Rafail Noica, înțelegerea dincolo de cuvinte

Rafail Noica

El a declarat că a scris o singură carte, Gânduri. Am scris-o la îndemnul cuiva care se aștepta ca fiul lui Constantin Noica să scrie o carte. Toate paginile din această carte sunt albe.

În ceea ce privește relația sa cu celebrul filosof, Rafail Noica spune că l-a cunoscut puțin pe tatăl său, pentru că a plecat în Anglia, încă de când era copil. În ceea ce privește filosofia, spune că nu a înțeles-o încă și nu poate citi cărțile tatălui său.

După cea a ieșit din închisoare, tatăl său l-a vizitat și între ei a fost o reconciliere. În anul 1993, s-a întors în România. Nu vorbea bine românește și a căutat un loc unde să-și găsească liniștea sufletul. L-a găsit la o mănăstire din Albac.

Părintele Rafail a dat un interviu, unul dintre puținele, în care a vorbit despre crezurile sale. Întrebat ce este păcatul era a răspuns că în tinerețe l-a asociat cu mizeria, cu bălegarul. Mai târziu, și-a dat seama că bălegarul pe un covor înseamnă mizerie și pe un câmp înseamnă aur. Murdăria nu e ce este, ci unde este.

Părintele Rafail trăiește într-o căsuță simplă, cu două camere, undeva în munți. Oamenii din Apuseni îi respectă dorința de a fi singur. Dacă el a hotărît că trebuie să trăiască așa, înseamnă că acesta îi este harul. Mai mare îi este puterea dacă nu vorbește, susțin localnicii.

Rafail Noica este celebrul sihastru al României care a spus că moartea nu există, omul nu poate muri, să nu vă fie frică de nimeni și nimic.

Se spune că România este țara cu cei mai mulți pustnici. Pe Muntele Athos sunt 20 de pustnici. În România sunt sute.

Mai târziu, Constantin Noica îi spunea lui Andrei Pleșu că fiul său și-a pus capăt zilelor într-o mănăstire. Era ceva ireconciliabil între un tată și un fiu. Mai târziu, Rafail Noica a declarat că are o mare durere pentru că tatăl său, înainte să moară a refuzat împărtășania.

Rafail Noica

Alți mari duhovnici din țara noastră

Ioan din Moldova a fost un sihastru care a trăit în secolul al XVIII-lea. În una din scrierile sale el scria, mă scol deseori seara ca să spun rugăciunea către Iisus și devin prizonier, atras în afara mea. Nu știu unde. În corp sau în afara lui? Nu știu, Dumnezeu știe!

Corpul lui a dispărut, fără ca nimeni să știe unde și când. Starețul mănăstirii Agapia, Teodul, mort în anul 1981, povestea despre un sihastru care trăia în Munții Carpați. În una din zile, s-a întâlnit cu sihastrul care i-a cerut o bucată de hârtie și cerneală.

A dispărut brusc, așa cum și apăruse pe cărare. După un timp, Teodul a revenit pentru a-i da cele cerute. Sihastrul a apărut în mijlocul poienii, nu se știe de unde și i-a spus să nu meargă la o anume mănăstire, pentru că nu va găsi persoana căutată. A dispărut la fel de misterios.

Alte întâmplări sunt povestite de ciobani care s-au trezit cu sihaștri lângă turma de oi și care după câteva secunde au dispărut în mod misterios.

Rafail Noica

Pustnicul Zosima

O altă întâmplare se referă la pustnicul Zosima. Acesta a murit în octombrie 2008, la vârsta de 129 de ani. A știut cu precizie ziua în care va muri. Și-a săpat singur groapa, după care l-a chemat pe ucenicul său ca să-l îngroape. Până să ajungă ucenicul, groapa era săpată, iar pustnicul era în chilia sa mort.

Sihaștrii sunt oameni îndumnezeiți, poate chiar sfinți. Despre sihastrul Zosima se spune că apărea printre copaci și nu știai dacă-i om sau nălucă. Avea capacitatea de a se face nevăzut.

Un sihastru misterios

O altă întâmplare s-a petrecut în Munții Rarăului. Un bărbat s-a rătăcit prin pădure pe un viscol cumplit. Când nu mai spera că poate găsi drumul de întoarcere, în spatelui lui a apărut un bătrân care i-a spus să-l urmeze.

Apăruse din pământ. L-a dus la o căsuță modestă, unde i-a uscat hainele și i-a dat să mănânce hribi de pădure. În odaie se aflau două femei ce păreau că sunt maici. Nu vorbeau, doar priveau.

Sihastrul i-a spus că sunt maici de la mănăstirea Petru Vodă și că vorbesc doar șapte cuvinte pe zi. Pe vârful Giumalău, sihaștrii au construit o cruce albă. Pe o piatră este scris, nu luați uleiul și chibriturile. Aici se întâlnesc sfinții pustnici ca să se roage pentru noi.

O dată pe an, sfinții pustnici se întâlnesc în acel loc, stau unul lângă altul și se roagă. Pe vârful Giumalău există și femei sihastre. Se spune că sunt peste 28.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *