Se presupune că egiptenii au folosit-o în construirea măreţelor piramide. De asemenea, arhitectura Atenei antice s-ar fi bizuit pe ea. Simbolistul ficţional Robert Langdon a încercat să îi descifreze misterele în romanul “Codul lui Da Vinci”. Este vorba despre “raţia de aur” (1,61803), o proporţie teoretizată ca fiind cea mai plăcută estetic, precum şi rădăcina multor mistere seculare.

Acum, un inginer al Universităţii Duke, din SUA, a descoperit că proporţia de aur ar putea fi un liant de unificare a văzului, concepţiei şi mişcării sub o lege unică a asamblării naturale. Propriu-zis, proporţia divină descrie un dreptunghi a cărui lungime este egală cu o dată şi jumătate lăţimea lui. Mulţi artişti şi arhitecţi şi-au creat operele în jurul acestei proporţii. De exemplu, Partenonul din Atena şiMona Lisa” lui da Vinci sunt adesea oferite ca exemple de întrebuinţare a raţiei.

Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică în cadrul Şcolii Inginereşti Pratt din cadrul Universităţii Duke, crede că a înţeles motivul omniprezentei proporţiei divine: anume acela că ochii analizează cel mai rapid o imagine atunci când ea este structurata după acest principiu.Este bine cunoscut faptul că ochii primesc mai eficient informaţia atunci când scanează de la un capăt la celălalt, pe orizontală, şi nu pe verticală”, susţine Bejan.

Tot profesorul crede că lumea – fie că este vorba despre un om care priveşte un tablou sau de o gazelă aflată în câmp deschis şi scrutând orizontul – este fundamental orientată pe orizontală. Pentru gazela, pericolul vine mai ales dimprejur, pe nivelul ei, nu de sus sau de dedesubt, aşa încât simţul său oftalmic a evoluat specializat pe vederea panoramică. Pe măsură ce văzul s-a dezvoltat, animalele au devenit mai iscusite, observând mai bine şi mişcându-se mai repede şi mai sigur.

Pentru Bejan, văzul şi cogniţia au evoluat împreună şi coincid, că natura, cu locomoţia. Eficienţa crescută a fluxului de informaţie din mediul înconjurător prin ochi spre creier corespunde transmiterii acestei informaţii prin arhitectura ramificată a nervilor şi a creierului.

Este unicitatea văzului, a cogniţiei şi a locomoţiei cea care defineşte natura mişcării tuturor animalelor de pe Pământ. Fenomenul proporţiei divine contribuie la aceasta prin înţelegerea ideii că tiparul şi diversitatea coexista că trăsături integrale şi necesare pentru arhitectură evoluţionistă a naturii„, spune cercetătorul.

Proporția de aur

Coandă, Brâncuși și proporția de aur

Există o măsură a frumuseții, a echilibrului, a perfecțiunii. Proporția de aur întruchipează perfecțiunea. Matematicianul italian Fibonacci a descoperit șirul de numere care îi poartă numele. Fiecare număr este egal cu suma dintre cele două numere precedente.

0, 1, 1, 2 ,3 ,5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, 2584,
Dacă împărțim al 14-lea număr din șir la cel precedent vom obține 1,618.
Aceeași situație și pentru celelalte numere.

233/144 = 1,618
377/233 = 1,618
610/377 = 1,618
1,618 a fost numită proporția de aur.

Descoperirea lui Fibonacci a pornit de la o problemă simplă. Dacă avem un cuplu de iepuri care la sfârșitul lunii au doi iepuri care formează la rându-le un cuplu, câte cupluri de iepuri vom avea dacă fiecare cuplu va produce la sfârșitul lunii un alt cuplu.

Da Vinci și Corbusier au utilizat corpul uman ca unitate de măsură pentru că acesta a fost creat respectând proporția de aur.

Corpul uman este un exemplu de perfecțiune, în care fiecare componentă este într-o strânsă legătură de echilibru și proporție cu celelalte. În natură întâlnim aceeași perfecțiune, care respectă proporția de aur, la conul de pin, la floarea soarelui sau cochilia moluştelor care are formă de spirală.

Molecula de ADN care conține programul genetic al vieții respectă proporția de aur. Molecula are două părți care respectă proporția de aur. Lungimea unei părți împărțită la cealaltă lungime este egală cu 1,618.

Aceeași situație pentru structurile cristaline. Nimic nu a fost creat la întâmplare. Creatorul a iubit perfecțiunea atunci când a creat omul. Și în univers întâlnim respectarea acestei proporții. Sunt galaxii în formă de spirală.

În ceea ce privește vechile civilizații, cea egipteană cunoștea proporția de aur. Piramidele au fost construite respectând această proporție. Aceeași situație pentru Pantheon și marile catedrale ale lumii.
Un specialist în aviație care a studiat viața lui Coandă a avut plăcuta surpriză să intre în posesia unei fotografii cu primul avion cu reacție. Fotografia a fost făcută în anul 1910 la Paris.

El a observat că la construcția formei profilului de aripă, Coandă a folosit mai multe forme eliptice. Raportul dintre raza mare și raza mică a elipsei era 1,618. Coandă l-a cunoscut la Paris pe Brâncuși și a luat ore de sculptură de la acesta.

Brâncuși a fost maestrul care l-a introdus pe Coandă în misterioasa lume a echilibrului universal.
Brâncuși l-a ajutat pe Coandă să realizeze din lemn matrițele turbinei primului propulsor aeroactiv și este posibil ca influența lui Brâncuși să nu se fi oprit aici.

Omul și proporția de aur

Cine se ascunde în spatele celebrului tablou Mona Lisa? Multe comentarii și studii, multă cerneală a curs, misterele din jurul acestui tablou rămân. În 1519, anul morții lui da Vinci, el a luat cu el secretul care planează și azi, asupra celebrului tablou. Cine este misterioasa femeie?

Silvano Vincenti, denumit detectivul artei, face în 2010 o descoperire care a făcut senzație. În ochii Monei Lisa, în iris, sunt pictate litere. În ochiul stâng este pictată litera L, iar în ochiul drept este pictată litera S. Vincenti susține că litera L provine de la Leonardo, iar litera S este atribuită unei celebre familii din acele vremuri, Sforza.

Proporția de aur

El susține că portretul a imortalizat o femeie pe nume Bianca Giovanna Sforza. Mai mult, el susține că tabloul este o combinație de două personaje. Sunt alți specialiști în pictură care susțin că tabloul al fi un autoportret al lui da Vinci. Ce este impresionat este faptul că în picturile lui da Vinci, corpul uman este geometrie. Totul este calculat geometric. De exemplu, capul este a opta parte din lungimea corpului, bustul este a patra parte din înălțimea corpului. Corpul uman este reprezentat în cercuri sau triunghiuri, figuri geometrice care exprimă perfecțiunea.

Aceeași precizie o întâlnim la marile construcții ale lumii. Piramidele, Partheonul, Coliseeul, Turnul Eiffel, Taj Mahal, Pentagonul, toate aceste construcții respectă regulile geometriei de proporții și perfecțiune.
Aceste proporții de aur au fost folosite la început, de egipteni. Mai târziu, astrologii studiind Constelația Orion au constatat că spirala de aur este cheia și matricea vieții pe Pământ și în tot ce înseamnă creație.
În desenele lui da Vinci, omul este măsura de aur care se integrează în perfecțiunea Universului.

Aceste proporții au fost preluate de egipteni, greci, romani și transpuse în mari opere de artă. Desenele lui da Vinci sunt concepte ermetice și filosofice despre viață și Univers. Specialiștii spun că Universul este un mare om, iar omul un mic Univers. Figurile geometrice l-au fascinat pe da Vinci. El spunea că un cub se transformă în triunghiuri, un dodecaedru formează cuburi. Toate lucrurile sunt formate din foc, pământ, apă și aer. Fiecare dintre acestea au propria formă care ne fascinează și se distrug una pe alta. Dumnezeu le-a amestecat și a ieșit perfecțiunea.

Sistemul microcosmic și macrocosmic există în toată splendoarea lor sub formă de sferă. Întregul este format din părți. Fiecare parte este legată la întreg și de aici perfecțiunea legii de aur. Toate tablourile lui da Vinci transmit mesaje misterioase, date de proporțiile de aur pe care le-a utilizat. Fiecare pictură transmite un mesaj, bine stabilit. Nimic nu e hazard. Michelangelo a sculptat statuia lui Moise. Ce simbolizează cele două coarne sau proeminențe de pe capul lui Moise? Seamănă cu două antene.

Specialiștii susțin că Michelangelo a sculptat de fapt, două lumini care țâșneau din capul lui Moise. După întâlnirea cu Dumnezeu, chipul lui Moise strălucea atât de tare, încât cei care îl priveau trebuiau să-și acopere chipul, spun documentele vremii. Michelangelo a făcut diferența între omul obișnuit și cel care a vorbit cu Dumnezeu.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!