Piloții kamikaze

Mii de piloți kamikaze, instruiți cu rapiditate, au fost sacrificați de către Japonia în cel de-Al Doilea Război Mondial. Varianta oficială, care există în cărțile de istorie, susține că toți aceștia s-au oferit voluntari pentru a-și sacrifica viața, dar scrisorile pe care le-au lăsat în urmă, spun o altă poveste.

Istoria kamikaze


În secolul al XIIl-ea, hoardele de mongoli au cucerit Asia. Ei au format un imperiu care începea în Europa orientală până în Coreea.

În anul 1260, China imperială cade în mâinile lui Kubilai Han, nepotul lui Ginghis Han. Kubilai Han devine interesat de Japonia, o țară prosperă și bogată. În perioada 1263-1268, el trimite mai mulți mesageri în Japonia, cu scopul de a-i determina pe japonezi să se supună lui Kubilai Han.

Refuzul japonezilor a fost categoric. În anul 1274, Kubilai avea o flotă formată din 900 de corăbii și pornește atacul asupra Japoniei. Mongolii au fost întâmpinați de samurai, dar și de un uragan care a devastat flota lui Kubilai. Acesta este obligat, după o zi, să se retragă din Japonia.

Piloții kamikaze

În anul 1281, Kubilai avea o flotă formată din 4400 de corăbii, 100000 de soldați chinezi și 50 de mongoli. Japonezii reușesc să distrugă 4000 de corăbii și să omoare 130000 de soldați. Luptele au durat șase săptămâni. După acest eșec, mongolii nu au mai atacat niciodată Japonia.

Samuraii victorioși au fost numiți kami kaze, adică vânt divin. În cel de al Doilea Război Mondial piloții japonezi au fost numiți kamikaze, datorită sacrificiului pe care-l făceau.

Un nou tip de război


La ora 10:50 dimineața, a sunat alarma la General Quarters” , a scris James Fahey, în jurnalul de bord al navei USS Montpelier , pe 27 noiembrie 1944. Toți soldații erau pregătiți de luptă. Cerul de deasupra navei americane, aflate în apele filipineze, era împânzit de avioane japoneze. Atunci soldatul american a văzut pentru prima dată cum un avion inamic se prăbușește. Nimic nu părea să-l fi oprit din zborul său, niciun proiectil nu fusese tras și totuși avionul se prăbușea.

Piloții kamikaze

Fahey nu putea să înțeleagă ce se petrece. S-a gândit că unul dintre așii americani trebuia să fi lovit avionul sau pilotul. În câteva secunde, un alt avion japonez a scufundat, din nou, fără nici cel mai mic indiciu de avarie. Aceasta s-a prăbușit în pupa unei nave din apropiere, USS St. Louis . Părea că o minge de foc lovește nava americană. Hangarul navei a explodat și soldații încercau să scape de flăcările ucigașe.

În acele momente, soldatul american a înțeles că participă la un nou tip de război. Este vorba despre piloții kamikaze, care se prăbușeau de bună voie cu avioanele lor peste țintele inamice.

Piloții kamikaze


Fahey a crezut că este prima persoană care a văzut un avion kamikaze în acțiune – dar nu a fost așa. În momentul atacului respectiv, japonezii foloseau strategii kamikaze de ceva mai mult de o lună. Primul avion oficial kamikaze și- a atins ținta în 25 octombrie 1944, în bătălia de la Golful Leyte și strategia părea una extrem de bună pentru Japonia.

Dar abia după ce Germania s-a predat, iar victoria Americii asupra Japoniei a devenit inevitabilă, militarii japonezi au început să ia în considerare trimiterea propriilor bărbați la moarte ca strategie militară.

Chiar și în Japonia, puțini credeau că există o cale de a câștiga războiul. Dar cu toate acestea, japonezii au încercat să nu se predea ușor pentru a putea negocia în condiții mai sigure predarea.

Piloții kamikaze

Capt. Motoharu Okamura a propus prima dată ideea la 15 iunie 1944.

„În situația noastră actuală, comandantul primei flote aeriene din Japonia, cred cu tărie că singura modalitate de a pune în mișcare războiul în favoarea noastră este să recurgem la atacuri kamikaze cu avioanele noastre. ”

Escadrila sinucigasă


Pentru a da un exemplu țării, lideri japonezi din acea vreme au creat o propagandă. Piloții japonezi s-au oferit voluntari pentru a deveni kamikaze.

Realitatea era de fapt alta. De exemplu, unul dintre cei mai buni piloți japonezi din acea vreme, a scris o scrisoare, în care își justifica alegerea.

„Viitorul Japoniei este sumbru dacă este forțat să ucidă unul dintre cei mai buni piloți”, a spus amar Seki unui corespondent de război. „Nu merg la această misiune pentru împărat sau pentru imperiu … mă duc pentru că mi s-a poruncit.”

Mulți piloți kamikaze au împărtășit amărăciunea lui Seki în perspectiva morților lor inevitabile, chiar dacă s-ar fi oferit, pe hârtie, voluntar. Altul i-a scris mamei de acasă:

„Nu pot să nu plâng când mă gândesc la tine, mamă. Când mă gândesc la speranțele pe care le-ai avut pentru viitorul meu … Mă simt atât de trist că o să mor fără să fac nimic pentru a-ți aduce bucurie.”

Un pilot kamikaze , Irokawa Daikichi, a scris în jurnalul său :

„Am fost atât de puternic lovit încât nu mai puteam să văd și să-mi simt corpul, În clipa în care m-am ridicat, am fost lovit din nou … [El] m-a lovit în fața de 20 de ori și dinții mi-au sărit din gură”.

Toate acestea pentru că acest pilot a fost bănuit pentru că nu ar vrea să fie kamikaze.

Înainte de a se urca în avioane, li s-a dat o fâșie cu 1.000 de cusături, numită senninbari – fiecare cusătură făcută de o femeie diferită – ca mulțumire pentru că și-au dat viața în război.  Acest ritual straniu trebuia să le aducă aminte piloților că tot ceea ce fac este pentru țara lor și pentru a se lupta pentru o cauză demult pierdută.

Vând divin și școala de kamikaze


Vânt divin sau kamikaze era o misiune mortală. În cel de al Doilea Război, liderii japonezi în disperare de cauză, au hotărât folosirea piloților și a scafandrilor sinucigași. În marile bătălii din Pacific fuseseră uciși piloții profesioniști ai armatei japoneze. Trebuia găsită o soluție eficientă pentru a înfrânge armata americană.

Piloții kamikaze

Takeo Tagata a condus școala de antrenament și instrucție psihologică pentru piloții kamikaze. Prima misiune kamikaze a fost în 13 septembrie 1944. Două avioane cu câte o bombă de 100 de kilograme atașată au decolat și nu s-au mai întors. Peste o sută de avioane cu sinucigași au fost utilizate în următoarele zile.

În același timp au fost cooptați și scafandri sinucigași care au fost numiți kamikaze broască și care purtau o mină cu explozibil în greutate de 15 kilograme. Scafandrii erau costumați în costume speciale, cu o rezistență în apă de pentru 10 ore. Scafandrii trebuiau să arunce în aer navele care se apropiau de țărm.

Filosofia kamikaze


Istoricii susțin că japonezii au o adevărată filosofie despre război, filosofia bushido, mitul sacrificiului și naționalismul absolut. Înainte să se îndrepte voluntar către moarte, piloții japonezi beau un pahar cu sake, cântau un cântec patriotic, sub privirile tinerelor fete care fluturau crengi de cireș înflorit.

Tadamasa Itatsu, cu toate că și-a dorit să devină un kamikaze, nu a avut acest privilegiu, așa cum a declarat el. După 30 de ani de la sfârșitul războiului, el a declarat că a trăit în rușine și umilință că nu a avut acest privilegiu de a muri pentru împărat.

El a donat unui muzeu din Japonia 333 de scrisori pe care tinerii piloți, înainte să plece în cursa morții, le scriau familiilor. În mai toate scrisorile se regăsesc texte referitoare la împărat și Japonia.

Statisticile arată că peste 5000 de kamikaze și-au pierdut viața în timpul războiului. Faptul că Japonia are un muzeu care este dedicat piloților kamikaze a atras multe critici din partea Chinei și a Coreei.

Pentru occident, kamikaze întruchipează fanatismul. Pentru japonezi ei sunt eroii, vântul divin. Fanatismul a făcut istorie și constatăm că acest flagel revine în forță, în lumea pe care o trăim.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!