Pietrele lui Solomon

Pietrele lui Solomon este una dintre cele mai fascinante și misterioase zone din Brașov. Încărcată energetic și presărată cu numeroase legende, zona Pietrele lui Solomon este locul pe care orice turist ar trebui să-l viziteze.

Pietrele lui Solomon, legendele din umbra numelui


Numele acestei zone mirifice provine de la regele maghiar Solomon. Cu toate acestea, există numeroase legende, care îi conferă un plus de mister.

Una dintre ele spune că atunci când invadatorii au ajuns la porțile Brașovului, regele Solomon, dorind să scape cu viață, s-a refugiat în pădure. Coroana a ascuns-o într-un pom, și-a lepădat hainele boierești și atunci când a fost găsit de invadatori, nu a mai fost recunoscut. Aceștia au presupus că regele a căzut în prăpastie și a murit. În acest fel, Solomon a reușit să scape cu viață și apoi a fugit cu o mare comoară. S-a refugiat într-o peșteră, care în ziua de astăzi îi poartă numele, unde și-a dus viața liniștit până la adânci bătrâneți.

Ani buni mai târziu, un țăran, care se afla în pădure la adunat de lemne, a găsit coroana lui Solomon. A predat-o Bisericii Negre și de atunci numele în germană al orașului Brașov a fost Kronstadt, adică orașul Coroanei.

O altă legendă spune că Solomon și-a ucis fratele pentru a-i lua tronul. Mama sa l-ar fi blestemat ca atunci când va vedea un om de rând în ochi să vină moartea peste el. Solomon a fost nevoit să se ascundă în munți, dar cu toate astea, într-o zi un cioban a apărut în vârful unui deal și de frică ca blestemul să nu se petreacă a tras de hamurile calului și astfel a ajuns în prăpastie. În momentul în care a căzut, muntele s-a despicat în două și s-a format zona, care astăzi poartă numele de Pietrele lui Solomon.

Zona încărcată energetic


La fel ca multe alte zone din România, Pietrele lui Solomon este încărcată energetic. Specialiștii din domeniu susțin că în urma unor disfuncții zona s-a încărcat cu ioni. Aceștia joacă un rol important în tratarea bolilor cardio-vasculare. Pornind de la acest detaliu, extrem de important, există foarte mulți oameni, care ajung la Pietrele lui Solomon și simt cum se încarcă energetic.

Despre această energie este conștient oricine ajunge în zonă. Va simți cum întreg organismu i se regenerează, de parcă trăiește o nouă tinerețe.

Cu toate acestea, zona mai este folosită și pentru grătare și distracție în aer liber. În fiecare weekend, numeroși brașoveni profită de frumusețile de la Pietrele lui Solomon și se distrează în aer liber.

imagini pietrele lui solomon 750x380 1

Grote-adăposturi


Drumul de strajă era plasat la înălţime, astfel încât santinelele să poată face observaţii în afara cetăţii, mai ales către vechiul Drum al Poienii, „singurul care funcţiona şi în vechime“, după cum precizează Florea Costea. Pentru Cristian, cea mai interesantă este stânca estică. „Are o formă piramidală şi prezintă o mulţime de fortificaţii naturale: grote, adăposturi, iar partea din vârf e un veritabil turn de observaţii. Partea dinspre interiorul cetăţii se prezintă sub forma unui perete aproape vertical pe care sunt amplasate trei grote.

Cea aflată la înălţime este amintită în lucrarea «Peşteri din România», ca fiind o peşteră de dimensiuni reduse, care nu prezintă importanţă ştiinţifică sau turistică prea mare. Însă, la o privire mai atentă, se observă faptul că intrarea în grotă a fost amenajată pentru a trece neobservată“, precizează Cristian, căruia nu-i scapă niciun amănunt. A mai descoperit că în faţa grotei sunt două plăci de piatră, care cândva o ascundeau privirilor indiscrete.

Cristian a mers în grota scundă pe genunchi, vreo şase metri. Apoi a ajuns într-o incintă care „asigură condiţii prielnice locuirii“. „Focul ar fi încălzit repede spaţiul, iar intrarea strimta ar fi păstrat căldura în interior. De altfel, pereţii grotei, în porţiunea superioară, sunt afumaţi pe întreaga lungime a grotei, mai ales în porţiunea destinată locuirii“.

Două intrări către aceeaşi încăpere?


Cam aceasta este cetatea de la Pietrele lui Solomon. Junii au mai modificat peisajul, mutind pietrele dacice ca să amenajeze spaţiul necesar desfăşurării tradiţionalelor serbări. Iar locuinţele dacice de pe terasele din apropierea cetăţii au fost distruse la mijlocul secolului XIX. Totuşi, bolovanii pe care călcăm azi nu sunt simple pietre, ci resturi de fortificaţii pe care numai un ochi priceput le poate asambla într-un plan arhitectural imaginar.

În urma cercetărilor din anii 1960 şi 1984, aici s-au descoperit obiecte din metal, piese din import greco-romane şi imitaţii ceramice. Ceramică e comună, dar şi de lux, vasele fiind vopsite cu alb sau cu roşu, cu motive geometrice. Cristian Pintilie a avut curaj să meargă mai departe de ceea ce se vede. Măsurând distanţa dintre cele două grote săpate la baza stâncii din incinta cetăţii, s-a întrebat ce destinaţie puteau să aibă şi dacă nu cumva comunică între ele, deschizându-se, poate, într-o incintă cu o lungime de circa 6 metri.

„Nu au fost săpate pentru a îndeplini funcţia de silozuri, ar fi avut nivelul în interior mai coborât, ca să asigure o protecţie eficientă a alimentelor. Nu au fost săpate nici pentru a fi locuite. S-ar putea spune că au fost începute cu un scop, dar n-au mai fost finalizate“, conchide el. Într-una din grote, Cristian a descoperit ceva ce pare a fi o poartă către inima muntelui.

Mormântul din stânca


Iată cum descrie el ceea ce a văzut în grotă: „O porţiune de perete are o culoare mai închisă. Şi altă structură. Este evident că reprezintă o porţiune zidită, alcătuită din pietre prinse cu mortar, iar după aspect, este o zidărie foarte veche. Zidul închide o cavitate boltită, care are o înălţime suficientă pentru a permite accesul persoanelor în poziţia ghemuit“. Nu era o poziţie tocmai comodă, deci acea incintă nu era o locuinţă. Dar atunci ce trebuia să fie depozitat aici? Şi de ce pentru totdeauna, din moment ce intrarea a fost zidită? „După aspect, pare compoziţia clasică a mortarului dacic: văr, nisip, lut, paie şi apă.

Se poate observa că a fost adăugată şi o importantă cantitate de rocă sedimentară sfărâmată. Cert este că şi acum, după mai bine de 2.000 de ani, rezistă uimitor de bine“, observă Cristian, bănuind că aici a fost înmormântat un prinţ dac, „din vremea lui Burebista sau chiar anterior. Şi, de ce nu, poate reprezintă chiar mormântul conducătorului dac Rubobostes, a cărui formaţiune politico-militară se întindea până în apropierea Sibiului şi a cărui capitală se presupune că era în cetatea de la Pietrele lui Solomon“. O altă ipoteză ar fi că în grotă se află înmormântat un mare preot dac, pentru că „Pietrele lui Solomon erau şi atunci un loc cu mare încărcătură spirituală, un loc magic pentru daci“. Ipoteză ar explica de ce nu a fost zidită şi gura grotei: antecamera mormântului era locul unde puteau fi lăsate ofrandele pentru preotul venerat.

pietrele lui solomon 8

Enigma comorii lui Decebal


Unul dintre cele mai căutate şi mai enigmatice tezaure antice este cel al regelui Decebal. Legenda spune că, atunci când Decebal a înţeles că a pierdut războiul, şi-a ascuns bogăţiile, ca să nu cadă în mina romanilor. Cu ajutorul a mii de prizonieri, a deviat cursul râului Sargetia (azi, Strei), a săpat gropi lungi de 35,5 m şi adânci de „două staturi de om“ şi a îngropat aici sute de lăzi din lemn masiv de fag, cu balamale de bronz, în care a ascuns circa 3,2 tone de aur, 6,5 tone de argint şi o mulţime de pietre preţioase.

Gropile le-a plasat la 2 kilometri distanţă unele de altele, le-a acoperit cu bolovani, apoi a readus râul în albia originală şi a omorât toţi prizonierii. Istoricul grec Dio Cassios scria că un prizonier roman, Bicilis (de unde ar proveni şi cuvântul bicisnic), a supravieţuit, destăinuindu-i împăratului Traian locul unei singure gropi, deoarece nu ştia unde sunt celelalte.

Cronicile vremii spun că, într-adevăr, romanii au pus mâna pe comoară, dar celelalte lăzi n-au fost niciodată găsite. Mulţi căutători de comori au săpat după ele, în toate timpurile, inclusiv naziştii şi ruşii. Legenda mai spune că Decebal a ascuns o parte din tezaur departe de Sarmizegetusa, în peşteri, dar nu există niciun indiciu în care parte a Carpaţilor.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!