Pietrele borcan din Laos

Pietrele borcan din Laos

Pietrele borcan din Laos demonstrează încă o dată cât de puțin cunoaștem din istoria planetei noastre. Câmpia cu pietre stranii din Laos, datorită structurilor megalitice, a devenit un punct de atracție turistic de mare anvergură. Pietrele, găurite în mijloc, au forma unor borcane gigantice. Sunt aşezate în grupuri al căror număr diferă în funcţie de netezimea solului.

Aproximativ 100 de ulcioare masive din piatră sunt disperate în 15 zone din Laos, iar oamenii de știință nu au putut încă să le afle misterul.

În munţii din nordul Laosului, în provincia Xieng Khouang, exista o zonă „presărată” cu mii de vase uriaşe de piatră, fiecare cântărind şi până la 7 tone!

În general, acestea sunt dispuse în grupuri ce pot număra mai multe sute de asemenea obiecte. Ele se găsesc în special pe un platou din apropierea oraşului Phonsavan, dar sunt circa 90 de situri în care se număra peste 3.000 de boluri de piatră, pe o suprafaţă de circa 1.000 km2.

Când au fost descoperite?

Pietrele borcan din Laos

În anul 1930 pietrele borcan din Laos au fost pentru prima dată cercetate de arheologii japonezi, care au stabilit că au aparţinut unei societăţi care a trăit acum 2000 de ani şi au fost folosite pentru efectuarea unor ceremoniale.

În timpul războiului din Vietnam multe vase au fost distruse de bombardamentele americane şi, foarte grav, există şi azi mii de tone de muniţie neexplodata în preajma acestora, ceea ce face dificile şi periculoase cercetările arheologice.

Concluzia a venit în urma descoperirii de rămăşiţe umane îngropate în jurul acestor borcane. S-a mai spus că fiecare piatră avea un capac special, pe care erau desenate diverse animale preistorice, cu toate acestea puţine dintre capace au fost descoperite.

În urma analizei, specialiștii au determinat compoziţia misterioaselor borcane, acestea fiind făcute dintr-un conglomerat de mai multe tipuri de roci: gresie, granit, conglomerat, calcar şi brecie. Este interesant cum o civilizaţie antică era capabilă de o asemenea operă de artă. Oare prin ce metode au reuşit să îmbine toate rocile pentru a forma aceste borcane din piatră?

Pietrele borcan folosite la înmormântare?

Pietrele borcan din Laos

Versiunea de bază a științei spune că ulcioarele au fost folosite de oamenii din această regiune din Laos, în urmă cu multe secole, pentru înmormântare. Desigur, până acum aceasta este doar o presupunere, neconfirmată de fapte.

Nicholas Skopal, unul dintre participanții la o expediție pentru a studia aceste obiecte, a declarat reporterilor că locurile în care se află ulcioarele de piatră sunt inaccesibile, ceea ce explică depistarea tardivă a acestora.

Un alt membru al expediției, arheologul Dougald O’Reilly, a adăugat că nimeni nu știe de ce au fost plasate aceste ulcioare de piatră masive în aceste locuri îndepărtate. Mai mult de atât, nimeni nu a bănuit până acum că vreo cultură antică ar fi putut să existe în această zonă.

Înmormântarea în ulcior

Pietrele borcan din Laos

Judecând după descoperirile făcute în diferite părți ale emisferei, oamenii au început să-și îngroape morții în ulcioare nu mai târziu de 900 î.Hr. Această tradiție s-a dovedit a fi foarte persistentă, ultimul dintre mormintele de acest tip datează din secolul al XVII-lea d.Hr. Mortii erau așezați în interiorul unui ulcior de lut sau piatră și erau înconjurați de obiecte gospodărești necesare în viața de apoi.

Cercetătorii sunt de părere că înmormântarea într-un ulcior este a doua etapă ca cineva să-și ia rămas bun de la decedat. Multe popoare din Asia de Sud-Est cred încă într-o tranziție foarte lină a unei persoane de la o stare de viață la o stare moartă, de aceea țin cadavrul acasă mult timp, urmărindu-l să se descompună treptat. Probabil în urmă cu sute de ani, plasarea rămășițelor în ulcioare s-a produs după transformarea completă a decedatului, când acesta s-a transformat în schelet sau mumie.

Pietrele borcan din Laos, urne de depozitare?

Pietrele borcan din Laos

Fiecare vas poate măsura până la 3 metri înălţime, toate fiind tăiate în piatră: cel mai frecvent calcar, gresie, dar uneori şi granit, iar unele sunt ornamentate cu basoreliefuri exterioare. Existenţa „gulerelor” din jurul gurii fiecărui vas sugerează prinderea lor, odinioară, cu cercuri care să le facă mai rezistente.

Platoul bolurilor este considerat vechi de peste 2000 de ani. Încă nu se cunoaşte provenienţa acestor boluri imense, însă e foarte probabilă utilizarea lor: stocarea proviziilor de hrană şi cuve de fermentaţie pentru alcoolul de orez. Se mai presupune că puteau servi, de asemenea, pentru a strânge apa de ploaie căzută în sezonul musonilor sau, şi mai bizar, drept urne funerare. Această ultimă supoziţie vine din faptul că în jurul unor asemenea obiecte au fost găsite resturi umane (oseminte, dinţi), precum şi obiecte cu specific funerar şi piese de ceramică.

Există și capacele

O expediție de la Universitatea Națională Australiană a descoperit 137 ulcioare de piatră, precum și discuri sculptate din piatră pe care cineva le-a plasat în jurul containerelor într-o ordine specifică. Unele discuri au fost sculptate în sus, în timp ce altele în jos. Judecând după formă și dimensiuni, acestea ar putea servi drept capace pentru ulcioare.

Așadar, într-un interviu acordat presei, O’Reilly a descris detaliile descoperirii. El a menționat că o serie de artefacte din epoca fierului, cum ar fi ceramică, mărgele de sticlă și unelte de fier, au fost găsite în apropierea ulcioarelor. Majoritatea instrumentelor sunt concepute pentru cusut și prelucrat piele.

Cercetătorii mai presupun că aceste pietre după ce au fost combinate au fost scobite cu ajutorul unor dălți din metal. Nu s-au găsit dovezi concludente care să ateste aceasta modalitate de lucru.

Scroll to Top