Petrache Lupu a rămas în istoria religiei românești ca ultimul român care l-a văzut pe Dumnezeu. Întâlnirile bărbatului cu Dumnezeu nu au fost întâmplătoare, pentru că divinitatea i-a transmis mesaje clare, pe care trebuia să le pună în aplicare.

Un fapt interesant este ca teofaniile, în ambianţa predominant ortodoxă a României (spre deosebire de occidentul catolic, de unde şi-a luat Vallée exemplele), privesc totdeauna pe Dumnezeu tatăl, pe Iisus, sau poate pe un sfânt masculin, şi practic niciodată pe Fecioara Maria.

Explicaţia pare îngropata adânc în mentalul colectiv. Din acelaşi motiv, şi credincioşii altor religii se întâlnesc, în astfel de situaţii, cu propriile personaje sfinte. Reproduc în cele ce urmează două cazuri romaneşti care pot fi (şi au şi fost) interpretate atât în cheie religioasă cât şi într-una ufologica.

Petrache Lupu întâlnirea cu Dumnezeu

Petrache Lupu

 În ziua de vineri 15 iunie 1935, în jurul orelor 16.00-17.00, Petrache Lupu (1907-1994), cioban de 28 de ani, la doi kilometri de satul Maglavit, a văzut dintr-odată, într-un nor alb, plutind la două palme deasupra pământului, un „Moş” cu barbă albă.

„Moşu” i-a transmis poveţe menite să-i aducă pe oameni pe „drumul cel bun al credinţei” deoarece, în special, avorturile şi părăsirea copiilor nou-născuţi au luat în zonă o amploare fără precedent.

În caz de neascultare, asupra lor urmau să se abată mari necazuri. Interesant este ca acel „Moş” a dispărut într-un „nor pătrat”. Întrucât, din timiditate, Petrache Lupu nu a transmis mai departe mesajul primit, peste o săptămână, în acelaşi loc, „Moşul” i s-a arătat din nou, mustrându-l aspru. Acum, ciobanul s-a dus la preotul satului mărturisindu-i cele întâmplate.

 Vestea s-a răspândit ca fulgerul, ajungând şi la Bucureşti, unde Pamfil Şeicaru, cel mai influent gazetar român dintre cele două războaie mondiale, a făcut o campanie puternică de presă în jurul cazului.

A început un pelerinaj în care, după unele aprecieri, în anul care a urmat, s-au perindat circa un milion de oameni, mulţi dintre ei vindecându-se de diverse beteşuguri.

Alte miracole

Petrache Lupu

 Au urmat şi alte miracole. După cum relata presa vremii, în ziua de 15 august 1936, de Sfânta Marie Mare, la ora 09.00 dimineaţa, deasupra Maglavitului, Soarele luase parcă „o formă de armonica”, pe suprafaţa să trecând numeroase fulgere.

Acest fenomen a durat circa 8-10 minute, în prezenţa a două sute de mii de pelerini care au urmărit în genunchi, înfricoşaţi, straniul fenomen ceresc. Să fi fost un „dans al Soarelui” ca cel de la Fatima?

Dumnezeu a apărut și la București

 Un alt eveniment miraculos s-a petrecut pe 29 august 1935, în satul Parepa-Rusani (50 km nord de Bucureşti). Aşa cum scria Maria Petre (1923-1996), în memoriile ei, ea avea atunci doar 12 ani şi, alergând spre casă, a văzut pe cer „ca un val de vata albă, care parcă alerga odată cu mine, şi nu numai atât, ci parcă şi cobora anume după mine şi spre mine.

Eu m-am oprit din fugă şi m-am uitat în jur: tot cerul era albastru şi senin, fără de niciun alt nor în afară de acesta alb, care chiar cu adevărat spre mine cobora!”

 Speriată, a început să fugă şi mai tare către casă, dar „norul” s-a apropiat de ea şi a cuprins-o… „Am căzut în genunchi, moartă de frică, tremurând şi scâncind; cred că am plâns de-a binelea!” În fata copilei stătea un bărbat luminos, cu ochi albaştri şi barbă albă.

„Avea o fată de-o blândeţe nemaivăzută. Era cu totul şi cu totul îmbrăcat în albul acelui nor, înconjurat de îngeri şi de porumbei care zburau”. Apoi, un glas blând i-a vorbit fetei: „Nu te teme, fiica , Eu sunt  şi te-am ales să spui oamenilor Cuvântul Meu”.

Petrache Lupu

 Cu o altă ocazie, ea a spus că fusese „un stâlp de nori albi-argintii… un tunel de nori albi strălucitori şi mii de îngeri se vedeau până în străfundul cerului… Acolo, în înălţime, lumină ceva ca Soarele, dar Soarele era în altă parte…

Acel soare nou cobora încet, încet prin tunel spre mine şi ce văd? Era ceva care se apropia de mine şi avea chipul unui om de lumină, care mi-a vorbit cu glas blând…

Tatăl Ceresc mi-a spus că mari necazuri se vor abate peste România, dacă poporul nostru nu se va pocăi: un război mare, cutremure, inundaţii, seceta, foamete, boli şi stăpânirea rusească…”.

 În exemplele de mai sus, am interpretat presupuse miracole religioase în termeni ufologici. Dar în România exista şi cazuri în care, aparente întâlniri OZN conţin elemente religioase. Voi evoca mai jos două dintre acestea.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!