Părintele Arsenie Boca a făcut minuni? Sfaturi și învățături sfinte

Părintele Arsenie Boca a făcut minuni? Sfaturi și învățături sfinte

Arsenie Boca a făcut minuni? Aceasta este poate cea mai frecventă întrebare atunci când vine vorba despre Arsenie Boca. Există nenumărate povești despre viața părintelui și din acest motiv, putem spune, că a devenit un brand. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că unele dintre aceste povești sunt simple invenții, transmise publicului larg, mai mult sub formă de legendă decât adevăr.

Viața lui Arsenie Boca


Povestea tânărului Arsenie Boca a fost relatată cu lux de amănunte chiar de nepoata sa, Zoe Dăian. Totul a început atunci când tânărul Arenie avea vârsta de 14 ani. Mama sa, de o frumusețe extraordinară, a ales să se recăsătorească cu un alt bărbat. Arsenie nu a fost de accord cu acest mariaj și a părăsit casa părintească. S-a mutat din Brad, Hunedoara,la un văr de-al său Buteni, judeţul Arad.

Peste câţiva ani în acea casă s-a născut Zoe, cea care a fost nepoata preferată a lui Arsenie Boca şi care astăzi povesteşte cum au început minunile făurite de duhovnicul despre care se spune că a avut har izvorât din Duhul Sfânt.

Zoe Dăian relata cum tânărul Arsenie își petrecea zilele stând în casă și citind cărți religioase. O altă pasiunea a sa a fost pictura, dar interesant este faptul că întotdeauna picta scene biblice.

“Când nu citea, picta în grădina ori se ruga. Picta mai ales scene biblice. Nu ştiu să fi pictat portrete, de pildă. Şi îi plăcea să picta numai pe pânză. Şi citea mult, enorm de mult. Avea o valiză de cărţi! Îi cumpăra taică-meu. Se duceau la Arad sau veneau aici, la Timişoara, şi îi cumpăra taică-meu. Şi seara făceau un program aşa frumos! Tatăl meu cânta la pian şi la vioară. Şi, după ce am crescut, am intrat şi eu printre ei. Cântam eu la pian, şi lui i-a cumpărat tatăl meu un flaut, că el a vrut să cânte la flaut. Şi făceam seri de muzică. Aşa, frumoase…”, a susținea Zoe Dăian.

Un destin aparte


Încă din adolescență, Arsenie Boca a avut un destin straniu, diferit de cel al oamenilor obișnuiți. Nepoata sa susținea că adolescentul nu avea preocupări normale pentru un copil din acele vremuri, ci era interesat de spiritualitate și viața monahală.

O întâmplare desprinsă dintr-o lume paranormală s-a petrecut în momentul în care Zoe a început să ia lecții de pian. Într-o zi, Arsenie Boca s-a așezat la pian și a început să cânte la perfecție o partitură, care necesita ani de repetiții. La fel s-a întâmplat și cu vioara, când Arsenie a pus mâna pe ea, întreaga familie a rămas înmărmurită. Cânta de parcă era un profesionist cu mii de ore de repetiție la activ, dar în realitate Arsenie nu pusese mâna niciodată pe niciun instrument.

Eu aveam un regim foarte sever când învățam să cânt la pian, iar tata, care știa să cânte la pian și la vioară, îmi aducea partituri dificile. Odată, îi spune lui Zian să cânte și el ceva la pian. ”Eu? Păi eu nu am pus mâna pe pian în viața mea, doar o ascult pe Zoe”, i-a răspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (”Într-o piață persană”, de Albert Ketelbey), o lucrare dificilă, el a urmărit cu degetul câteva portative și a început să cânte.

Părintele Arsenie Boca a făcut minuni

Mama a venit în ușa sufrageriei să vadă cine cântă atât de bine, întrucât știa că eu încă nu o interpretam perfect, și-a făcut cruce când l-a zărit pe Zian și am fost toți consternați de ceea ce am văzut la el. Apoi, tata i-a dat vioara și a cântat și la vioară, la fel.Ne-am dat seama că este ceva nepământean în el, a spus Zoe Dăian.

Tânărul Arsenie Boca nu a fost niciodată atras de lucrurile lumești. Nu îi plăceau petrecerile și nici băutură. Zoe își amintește că niciodată nu l-a văzut bând alcool, mai mult de atât, niciodată nu s-a dus la nicio petrecere. Îi plăcea să stea în casă și să citească, să își clădească o relație specială cu divinul.

Întâmplări din viața monahală


În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor.

În clipa în care Arsenie Boca s-a legat de viața monahală, acesta a realizat numeroase minuni. De asemenea, profețiile sale cu privire la România s-ai adeverit întocmai și numeroși oameni îl căutau pentru a primi binecuvântarea sa divină.

Când s-a mutat să slujească în Casa Domnului, mama lui adoptivă a plecat să îi ducă pachet. A avut drum lung de străbătut, dar ştiind că înaintează greu, tânărul devenit preotul Arsenie Boca i-a ieşit în cale spunând ceea ce a gândit femeia care l-a crescut.

Numai căruţe cu oameni care veneau de la câmp am întâlnit. Şi ne zice cineva, la un moment dat: Mai aveţi trei ore de mers. Dar noi de mergeam şi patru şi tot n-ajungeam! Şi maică-mea l-a drăcuit de două ori de Părintele. A zis: Fir-ai al dracului, Zian! Unde te-ai dus?! N-ai putut să găseşti şi tu o mănăstire mai aproape de casă?

Părintele Arsenie Boca a făcut minuni

Şi, când să ne apropiem, eu îi spun mamei: Mami, uite-l pe unchiul! Şi ea zice: Da’ de unde! Cum să vină spre noi, că doar nu ştie că venim?! Nu erau telefoane pe atunci… Dar se mai uită maică-mea mai atent şi zice: Da, uite! Ai dreptate! El e! Vine! Şi când ajunge Părintele aşa, în faţa noastră, zice: Mărioară, Mărioară, de două ori m-ai drăcuit pe drum! Şi aşa a fost!, îşi aduce aminte nepoata preferată a părintelui.

Profețiile lui Arsenie Boca


Arsenie Boca a făcut mai multe profeţii, unele dintre ele fiind de-a dreptul impresionante pentru că s-au referit la evenimentele petrecute în 11 septembrie în SUA, căderea comunismului în România dar şi la navetă Discovery. Cele mai multe dintre profeţiile sale se afla pictate la biserică din Drăganescu, care grăiesc şi în ziua de astăzi viziunile profetului.

Arsenie Boca – Căderea zdrenţei comunismului

O altă profeţie ciudată a lui Arsenie Boca se referă la căderea zdrenţei comunismului care va fi înlocuită de steaua cu şase colţuri, a anarhiei. Atunci va fi vai şi amar de întreaga lumea, iar dezordinea şi anarhia va pune stăpânire pe întreg Pământul.

Prin anii ’80, Părintele Arsenie a fost dus şi la Ceauşescu, care l-a întrebat:

„Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii?”. Şi Arsenie i-a spus: „Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi”.

Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă.

România va fi ocupată de Rusia, Bulgaria şi Ungaria

Mai există şi alte profeţii făcute de Arsenie Boca, care nu au fost niciodată pictate, dar sunt cunoscute doar de anumite persoane. Una dintre ele se referă la faptul că într-un viitor apropiat România va fi ocupată de Rusia, Bulgaria şi Ungaria, iar după aceea, aceste tari vor fi lovite de bolovani de foc. O altă susţine că Bucureştiul mai are dreptul la o singură greşeală,s-a ouat de două ori, iar a treia oară o să dispară de pe harta pământului”, iar apoi o mare catastrofă se va abate asupra oraşului pentru că foarte multe păcate s-au strâns acolo.

Apocalipsa omoară oamenii lent

Arsenie Boca a mai avut o profeţie stranie, între anii 1945-1946, când a povestit apropiaţilor săi despre sfârşitul lumii. Apocalipsa nu o să vină aşa cum ne imaginăm noi, că toţi o să murim dintr-o dată, ci sfârşitul se va produce încet, oamenii o să moară pe rând, în timp ce unii îşi găsesc sfârşitul în războaie, alţii vor muri de înec, accidente sau boli necunoscute.

Profeții – Cutremurul din Bucureşti

Preotesele Lucreţia Urea şi Paraschiva Anghel au povestit că au fost martore la o discuţie dintre Arsenie Boca şi o femeie din Capitală, care îl vizitase.

„I-a spus acesteia că pe Bucureşti s-a ouat de două ori, referindu-se la bombardamente, iar când se va oua a treia oară, Bucureştiul va fi şters de pe faţa pământului, deoarece acolo forfotesc păcatele”. Cele două preotese spuneau că Arsenie Boca le dezvăluia cum va arăta sfârşitul lumii. „Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără leac”. Ele relatau că duhovnicul le spunea acest lucru în primii ani ai regimului comunist.

„Toate aceste semne ni le-a proorocit părintele Arsenie prin anii 1945 – 1946 şi ne-a tălmăcit din Biblie de la Apocalipsă, că se va ridica de la răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca din carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul ăsta va fi ales ca grâul din pleavă”, Informau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.

Minunile lui Arsenie Boca


În a patra săptămână a Postului Sfintelor Paşti, stareţul Ghelasie al Mănăstirii Sfântul Dumitru de lângă Sighişoara, care i-a fost alături lui Arsenie Boca, vorbeşte în premieră naţională despre minunile săvârşite de sfântul părinte, despre tainele pe care acesta i le-a lăsat cu limbă de moarte, despre cum îi poate ajuta pe oameni din mormânt.

arsenie boca

„Părintele avea darul inaintevederii, curat, clar! Nu putea nimeni să zică că părintele bâjbâie”, îşi aminteşte stareţul Ghelasie.

Ucenic al părintelui Arsenie Boca, stareţul Ghelasie îşi aminteşte despre el că era un om „aspru-bun” şi că încă din timpul vieţii a spus că, după moarte, va veghea asupra romanilor.

În conştiinţa creştinilor ortodocşi numele Arsenie Boca este ca un fulger divin, binecuvântat de Dumnezeu. A reuşit încă din tinereţe să fie perceput de cei care l-au cunoscut drept un fenomen excepţional.

De la înfăţişare, până la gânduri şi fapte, totul părea din altă lume.

„Eu vă pot spune că l-am auzit de multe ori zicând «mă, după ce oi pleca din lumea asta, să mă chemaţi, că am să vă ajut mai mult ca de acolo nu mă mai opreşte nimenea»”, povesteşte stareţul Ghelasie.

În fiecare noapte se deschideau singure ușile


Securitatea l-a ridicat pe părintele Arsenie de la Sâmbăta pentru că se ştia că face minuni şi vin puhoaie de oameni la el. În `44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor să-şi aducă copiii de la Bucureşti acasă ca va veni un prăpăd, şi la puţin timp după aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groază că acum, în timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeaşi claritate care este realitatea. Şi din cauza aceasta l-au luat la Securitate şi l-au schingiuit mult, săracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era că deşi el nu se mişcă din fundul celulei, ci sta în genunchi şi se ruga, în fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau uşile închisorii.

Celula era un loc împrejmuit, într-o sală uriaşă ca o hală. Iar în mijlocul acestei hale, stătea la o masă, permanent, un subofiţer de pază, care-l supraveghea fără încetare. L-au scos, l-au bătut şi l-au făcut în fel şi chip să le spună cum face, căci ei credeau că are iarba fiarelor, cu care umblă aricii în bot, iar el cum a stat tot timpul în pădure la Sâmbăta, a făcut rost de iarba aceea şi o pune pe lacăt. Dar el cum să puie iarbă pe lacăt dacă stătea tot timpul în genunchi în fundul celulei şi erau şi două rânduri de uşi?

Într-o noapte, au băgat două iscoade securiste la el în celula ca să-l vadă cum face. Părintele, însă, nu a avut treabă cu ei. Ei îl tot întrebau, se tot luau de el, iar el în celula tot sta în genunchi şi se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, când s-au deschis lacatele, pe securişti parcă i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a răzbit frică şi au fugit de acolo. Şi, de la o vreme, nimeni nu mai voia să facă de pază, pentru că le era frică. Pe comandant l-a luat şi pe el frica şi ce-a zis: eu, ca să scap şi să-mi spăl mâinile, îi aduc pe toţi aici să vadă şi pe urmă nu îl mai ţin.

arsenie boca

Într-o seară, vine unchiul meu şi-mi spune că în noaptea aceea mă ia cu el să vedem un călugăr de la Sâmbăta, care deschide rugându-se uşile de la închisoare. Aşa că am ajuns acolo seara, fiind şi eu curios să văd. Toată Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scări, că nu am mai avut loc să intru, şi cu toţii aşteptăm să vină ora 12.00 noaptea să vedem dacă-i adevărat. Şi, ce să vezi, nu aşa că s-a deschis doar un lacăt, norocul meu a fost că m-am ţinut de balustrada scărilor, ca la 12.00 noaptea bară de la uşa temniţei a sărit cât colo şi tot amarul de lume care era jos s-a năpustit înspăimântată pe scări în sus. De frică nu mai ştiau ce să facă, se călcau în picioare.

Din ceasul acela, nu l-au mai ţinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu forţat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am văzut cu ochii mei lacatele deschizându-se şi bara aceea sărind în lături şi securiştii aceia care erau oameni în vârstă, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mâncau pământul. Multă vreme după aceea, când mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securişti numai de asta vorbeau.

Referințe

(Mărturia lui Baglazan Dumitru din Porumbacu de Sus – Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 45-46)

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)