Paradoxul bunicului

Paradoxul bunicului

Paradoxul bunicului și călătoria în timp par să fie două concepte care nu se completează. Călătoria în timp sau mișcarea între două puncte pe linia timpului este un subiect intens dezbătut de fizicieni. Cei mai mulți susțin că o astfel de călătorie este imposibilă pentru o ființă umană pentru că în urma impactului devastator dintre cele două puncte de pe linia timpului, orice om și-ar pierde viața.

Pe de cealaltă parte, conform unor descoperiri de ultimă oră, călătoria în timp ar putea fi posibilă, pentru că această a patra dimensiune, după cum a fost numită de la Einstein încoace, este umbrită de relativism.

Ce este timpul?

Cei mai mulți dintre oameni au fost învățați să perceapă timpul precum o constantă, dar după cum a demonstrat celebrul fizician german, Albert Einstein, timpul este precum o iluzie. El nu există propriu-zis și variază în funcție de viteză de deplasare prin Univers. Cu cât această viteză este mai mare cu atât timpul se dilată și se scurge mai greu. De exemplu, doi frați, unul aflat pe Terra și unul care ar circula într-o navă spațială care ar circula prin Univers cu viteza luminii, timpul acţionează altfel în privința celor doi. Cel de pe Pământ ar îmbătrâni mai repede decât cel aflat prin spațiu. Mai mult de atât, dacă nava spațială ar depăși viteza luminii, atunci se poate spune că fratele din spațiu călătorește în timp.

Un alt exemplu care demonstrează dilatarea temporală este cel al sateliților care orbitează în jurul planetei noastre. S-a stabilit că în fiecare zi, din cauza vitezei, acești sateliți câștigă în medie 38 de milisecunde, iar ceasurile lor trebuie ajustate pentru a fi în concordanță cu cele de pe Terra.

Cum se poate călători în timp?

Pe lângă posibilitatea depășirii vitezei luminii, specialiștii de la NASA au mai emis o teorie interesantă. Găurile de vierme dintre spațiu și timp sunt o posibilitate reală de a ajunge fie în trecut sau chiar în viitor. Nu se cunosc foarte mule detalii despre funcționarea acestora, dar au fost descoperite în diverse locuri din Univers. Aceste găuri de vierme ar putea ajuta oamenii ca să efectueze diverse salturi în timp sau pur și simplu să-l ignore.

Găurile de vierme sunt construcții topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri de vierme îi apare unui observator drept un glob, care îi arată mediul care înconjoară celălalt capăt. Deși un călător care se deplasează printr-o gaură de vierme nu poate depăși viteza luminii, totuși, relativ la punctele de plecare, respectiv de sosire, a avut loc o călătorie la viteză superioară celei a luminii. Deoarece călătorul s-a deplasat dintr-un loc în altul, fără a exista în punctele intermediare dintre ele, aşa călătorie satisface definiției de teleportare.

O altă teorie care susține călătoria în timp se referă la utilizarea caracterelor cosmice. Acestea sunt precum niște tuburi de energie care se regăsesc pe ţoţă lungimea Universului și se pară că există încă de la începuturile spațiului. Ele conțin cantități impresionante de energie care deformează raportul timp-spațiu. Pentru a pătrunde în aceste structuri este nevoie de o mașină specială pentru că altfel călătoria devine imposibilă.

Paradoxul bunicului

Chiar dacă la nivel teoretic călătoria în timp este posibilă, situații precum paradoxul bunicului ar putea interveni odată cu efectuarea marii călătorii. Paradoxul presupune ipostaza în care un om călătorește înapoi în timp și își ucide bunicul biologic, înainte ca acesta din urmă să o întâlnească pe bunica omului călător.

Ca rezultat, unul din părinții călătorului (și prin extensie, călătorul însuși) nu va fi niciodată conceput. Acest fapt implică imposibilitatea ca el să poată călători înapoi în timp, ceea ce la rândul său implică bunicul fiind încă în viață, iar călătorul reușind a fi conceput, permițându-i să se întoarcă în timp ca să își ucidă bunicul. Astfel, fiecare posibilitate pare să implice propria sa negare, un tip de paradox logic.

Așadar, chiar dacă legile fizicii permit anumite artificii, precum călătoria în timp, probleme de ordin etic intervin în urma acestei acțiuni. Probabil că această călătorie în timp se poate efectua, dar niciodată nu se poate interveni asupra acțiunilor care se petrec în acea perioadă. Oare așa se poate explica problema OZN-urilor care odată ajunse pe Terra se limitează doar la observare și implicare zero?

Călătoria în timp este posibilă datorită multiplelor linii temporale paralele existente în Univers. Doi fizicieni canadieni au lansat ipoteză conform căreia se poate realiza o călătorie în timp, urmând traseul dintre două linii temporale paralele, trecând printr-o gaură de vierme.

În aceste condiții, este eliminată teoria numită Paradoxul bunicului

Paradoxul bunicului presupune următoarele etape cronologice:

  • Nașterea bunicului
  • Nașterea tatălui
  • Nașterea fiului
  • Crearea unei mașini cu ajutorul căreia nepotul va călători în trecut
  • Întâlnirea nepotului cu bunicul și uciderea acestuia

Consecinţe

  • Bunicul nu se va mai naște
  • Tatăl nu se va mai naște
  • Nepotul nu se va mai naște
  • Mașina de călătorit în timp nu va mai fi realizată și implicit nici călătoria.

Imaginaţi-vă că Universul este format dintr-o multitudine de puncte în spațiu și timp care sunt ordonate cronologic, în funcție de evenimentele care vor avea loc. Pentru a putea fi evitat Paradoxul bunicului, călătoria în timp trebuie să se realizeze între două linii paralele temporale, printr-o gaură de vierme. În acest mod, sunt generate istoriile paralele. Universurile paralele sunt modele matematice care exista într-o varietate de spaţiu-timp.

Coordonatele lui Kruskal-Szekeres este o teorie care susţine că Universul este format dintr-o gaură neagră și una albă care formează două Universuri legate printr-o gaură de vierme. Până în prezent, găurile albe sunt obiecte astronomice ipotetice, în lipsa probelor privind existența lor.

Găurile albe ar fi opusul celor negre, ele având înmagazinate energie și materie. Modelul hipotetic al unei găuri albe se bazează pe existența unui vortex care leagă o gaură neagră cu intrarea într-un tunel. Astfel, materia care intra va fi protejată de gaura albă care o va direcţiona către capătul tunelului.

Universuri paralele

De cealaltă parte, sunt specialişti care susțin existența universurilor paralele, fiecare având un prezent. Marshall Barnes este specialist în fizica temporală și de curând, a publicat un studiu despre conceptul de timp.

Barnes susţine că timpul exista sub o formă lineara, fapt care ne permite să trăim. În fiecare univers există o cronologie lineară numită timp. Dacă timpul nu ar exista nu am putea să ne mişcăm, să vibrăm, să ne schimbăm. Existența timpului ne permite să ne manifestăm în spațiu.

Primul lucru care susţine existența timpului real, a prezentului este fotografia.

Modelul matematic care demonstrează posibilitatea călătoriei în timp presupune un Univers cu patru dimensiuni temporale care funcționează simultan, ceea ce formează un continuum spaţiu-timp, care permite deplasarea în diferite direcţii.

În apropierea obiectelor masive, nu numai spațiul se curbează, ci și timpul. Imaginaţi-vă, ca timpul ia forma unui cerc, iar noi putem călători plecând dintr-un punct numit prezent, către trecut său viitor.

Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri de călătorie în timp s-a petrecut în 3 ianuarie 2004, în Antarctica. Specialiştii americani de la o bază de cercetare au observat pe cer o formaţiune cu o formă ciudată care în mod inexplicabil se mișca circular deasupra zonei de observație. Pentru a studia fenomenul, s-a folosit un balon meteorologic echipat cu aparatura de măsurare a vitezei, umidităţii, temperaturii.

Pentru câteva minute, balonul a dispărut în interiorul misterioasei formațiuni. Ca să-l poată recupera au fost utilizate corzi. Când au verificat aparatura, au avut o surpriză de proporţii. Lansarea balonului se realizase în 3 ianuarie 2004, iar ceasul prezenta data de 3 ianuarie 1964.

La început, s-a crezut că este vorba despre o eroare de funcționare a aparaturii și s-a repetat lansarea balonului de câteva ori. De fiecare dată, ceasul indica anul 1964. Concluzia acestor experimente a fost aceea ca balonul a penetrat printr-un tunel care ducea către un alt univers.

În anul 1987, cercetătorul rus Vădim Chernobov a creat un dispozitiv cu ajutorul căruia a încetinit curgerea timpului cu 1,5 secunde într-o oră. Dispozitivul funcționa cu ajutorul unor pompe electromagnetice care acţionau asupra câmpului magnetic.

În anul 2001, într-o pădure din apropiere de Volvograd, rușii au experimentat o mașina de călătorit în timp. La bordul maşinărie s-au aflat câțiva cercetători. Pe perioada călătoriei care a durat câteva minute, curgerea timpului a fost modificată cu 3 procente.

Subiecţii acestui experiment au declarat că aveau senzația că sunt prezenţi în două timpuri paralele, aici şi dincolo.