În regiunea Campania din Italia, în apropiere de Napoli, a existat cândva un oraș roman prosper, Pompeii. Ca centru înfloritor al comerțului, locuitorii orașului erau un amestec de comercianți bogați și sclavi. Indiferent de clasa lor socială, toți au dus vieți fascinante și uneori scandaloase.

Locuitorii din Pompei au lăsat în urmă o serie de scrieri detaliate despre viața lor, de la comerț și politică, până la viața de zi cu zi. Dar la fel de valoroase ca aceste documente, statutul conservat, în mod unic, al orașului rămâne drept mărturie despre marea erupție a vulcanului de pe Muntele Vesuviu în anul 79 d.Hr.

Erupția fatidică a păstrat de-a lungul veacurilor orașul în toată gloria sa și este considerat de către arheologi cel mai complex sit arheologic de pe planetă.

Cea mai veche așezare din Pompei


În timp ce rămășițele pe care le studiază arheologii sunt din epoca romană, Pompeii datează încă din secolul al VIII-lea î.Hr. Regiunea a fost populată de o cultură din Italia centrală, numită Oscană, care a văzut locul ca fiind ideal pentru a pune bazele unui oraș, datorită climatului său favorabil și a solului vulcanic fertil.

În timp ce culturile de struguri și măsline erau abundente datorită pământului bogat în nutrienți, oscanii nu știau că acest lucru se datora activității vulcanice din zonă. Populația s-a mărit pe măsură ce grecii s-au mutat în regiunea Campania și apoi li s-au alăturat etrusci .

După înfrângerea etruscilor în 474 î.Hr., aceștia s-au retras din zonă și au fost înlocuiți de populația samniță. Între 343 și 290 î.Hr., o serie de lupte între samniți au marcat începutul influenței romane asupra orașului.

Orașul Pompeii și asediul lui Sulla


Orașul Pompeii

Cu resursele sale bogate și locația favorabilă, Pompei a devenit rapid un oraș preferat de Roma. Orașul a crescut și a prosperat datorită imperiului care a investit în proiecte sofisticate. Toate acestea se petreceau în secolul al II-lea î.Hr.

În 89 î.Hr., a orașul Pompeii fost asediat de un general roman pe nume Sulla. Asediul a fost un succes pentru Sulla, iar cei care arătau orice rezistență la stăpânirea romană au fost izgoniți din oraș, în timp ce rezidenții rămași li s-a acordat cetățenia romană.

Orașul Pompeii era acum oficial o colonie romană și i s-a dat numele latin Colonia Coernelia Veneria Pompeianorum după prestigioasa casă Cornelia și zeița Venus. La fel ca orașul în sine, mulți dintre locuitorii aristocrați au adoptat versiuni latinizate ale numelor lor ca o marcă a asimilării lor în societatea romană.

Pompeii a devenit o parte importantă a rutei comerciale maritime. Deși veteranii lui Sulla au preluat inițial controlul scenei politice din Pompei, au obținut în mod evident respectul Romei, deoarece o serie de nume de origine oscană au început să reapară în poziții ale administrației locale la câteva decenii după asediu.

După asediu, Pompei a intrat într-o a doua epocă a prosperității și a fost construit un nou amfiteatru cu o capacitate de 5000 de locuri, împreună cu un odeon suficient de mare pentru 1500 de suflete. Așa cum s-a întâmplat în majoritatea orașelor romane, Pompeii a fost înconjurat de un zid, care era destinat apărării în caz de asediu.

O serie de porți au servit pentru a separa traficul pietonal de cel vehicul, cum ar fi cărucioarele care transportau produse. În interiorul zidurilor, străzile au fost așezate în rânduri pe un sistem de grilă, cu excepția colțului de sud-vest, care era haotic în amenajarea sa. Există dovezi că unele dintre străzi funcționau ca un sistem unidirecțional.

Locuitorii orașului antic


În anii dinaintea distrugerii sale , Pompei a fost un oraș înfloritor, cu o populație extrem de mare. Peste 12.000 de oameni locuiau în oraș din care o treime erau sclavi. În jur de două ori mai mulți locuiau în vilele și terenurile agricole din jurul orașului.

În momentul erupției era un oraș de coastă și era foarte popular în rândul celor înstăriți. Existau o serie de vile luxoase, cu vedere la mare. Împăratul Nero avea o asemenea vilă, iar soția sa Poppaea Sabina era originară din oraș.

Viața în orașul Pompeii


Orașul Pompeii

Pompeii a fost o parte importantă a rețelei de comerț roman. O mare varietate de bunuri a trecut prin oraș. Au fost produse și exportate măsline și subproduse de măsline, vin, lână, un tip de sos de pește numit garum, sare, nuci, smochine, migdale, cireșe, caise, ceapă, varză și grâu. Au importat articole de lux, cum ar fi fructe exotice, condimente, mătase, lemn de santal, animale sălbatice pentru a lupta în arenă și sclavi.

Locuitorii din Pompei au avut un regim alimentar variat. Alături de obiectele pe care le-au comercializat, au mâncat carne de vită, carne de porc, păsări, pește, stridii, crustacee, melci, lămâi, smochine, miere, salată, anghinare, fasole și mazăre. Cetățenii mai bogați aveau acces la toate aceste produse, precum și delicatese precum șoarecii prăjiți cu miere. Accesul la o varietate atât de mare de alimente este unul dintre motivele pentru care zona era atât de dorită și a atras atât de mulți membri înstăriți ai societății romane.

În Pompeii existau mii de clădiri, care reprezintă o secțiune a societății romane. Magazinele și piețele dezvăluie modalitățile prin care oamenii au achiziționat bunurile. Taberele, teatrele și bordelurile arată varietatea felului în care oamenii își petreceau timpul liber.

Templele și sutele de morminte constituie o imagine a vieții religioase a rezidenților. Erau școli, latrine publice, băi publice, o pepinieră de flori, un teren de exerciții, o bazilică și turnuri de apă. Toate clădirile care au format un oraș tipic roman și multe altele. Totul indică un oraș care trăiește o epocă de aur, cu un număr imens de facilități disponibile pentru persoanele care locuiau acolo sau care îl vizitau.

Multe dintre vilele extravagante din Pompeii au fost construite într-un stil care dezvăluie influența greacă asupra regiunii, iar o mulțime de case aveau o grădină privată, care avea deseori o zonă dedicată producției de vin.

Muntele și distrugerea orașului Pompeii


Orașul Pompeii

Vezuviu este singurul vulcan care a erupt pe continentul european în ultimele sute de ani și este considerat, în mare măsură, a fi cel mai periculos vulcan din lume, deoarece în prezent există trei milioane de oameni care trăiesc în imediata sa apropiere. Erupțiile sale au avut tendința de a fi violente de-a lungul istoriei.

Au existat cel puțin unsprezece erupții majore înainte ca Pompeii să fie acoperit cu cenușă, iar oscanii nu au fost conștienți de puterea vulcanului când au fondat orașul. Cu toate acestea, au existat referiri la erupțiile sale anterioare în mitologia greacă. Se spune că demi-zeul Hercules a luptat împotriva giganților în peisajul înflăcărat din jurul Vezuviului și orașul Herculaneum.

Erupția care a distrus Pompeii si Herculaneum s-a produs în anul 79. În dimineața zilei de 24 august, magma a fost eliberată din vulcan cu o explozie furtunoasă. Locuitorii au văzut momentul impresionant de foc și fum, dar nu s-au alarmat. Oare de ce?

Abia câteva ore mai târziu, natura gravă a situației a devenit evidentă. Oamenii de știință au calculat puterea exploziei ca fiind de 100.000 de ori mai mare decât bomba care a spulberat Hiroshima. În timp ce locuitorii din orașul Pompeii fugeau în stânga și în dreapta, cenușa a început a început să cadă peste tot orașul. Până la sfârșitul zilei nu mai puțin de 3 metri de cenușă a căzut peste Pompeii. Mulți au fost cei care au încercat să se adăpostească în case sau la baza zidurilor, dar soarta nu le-a fost prielnică pentru că au rămas acolo pe vecie.

Soarta finală

Soarta finală a tragediei a fost semnată în jurul orei 23 PM, când norul de cenușă s-a prăbușit, iar orașul a fost lovit de un val piroclastic. Străzile au fost umplute cu un gaz toxic, care a asfixiat pe oricine suficient de ghinionist încât să fie încă în viață.

Metrii de cenușă au acoperit întreg orașul. În câteva ore, orașul Pompeii a fost îngropat și a fost în mare parte uitat până în 1755 d.Hr., când legendele unui oraș antic conservat s-au dovedit a fi corecte în timpul construcției unui nou canal.

Când excavațiile au început, arheologii au realizat că în locurile unde au existat corpuri umane există pungi de aer. Acolo s-a turnat cu grijă ipsos și astfel s-a readus la viață nu doar poziția în care au murit oamenii, ci și detalii despre hainele pe care le purtau sau despre ultimele lor gesturi.

Aceasta metodă a dezvăluit oamenii care se agațau de cei dragi, se încolăceau acoperindu-și gura pentru a încerca să scape de fumul nociv sau țineau în brațe obiecte prețioase, astfel încât să nu se piardă sau să fie furate.

Pompeii continuă să-și dezvăluie comorile antice


Orașul Pompeii

Arheologii dezvăluie cele mai noi descoperiri făcute în orașul antic Pompeii. Acestea constau în fresce vechi, vase de teracotă și numeroase artefacte, care demonstrează încă o dată splendoarea unui oraș, care în nefastul an 79 d.Hr. a avut neșansa să fie astupat de lava vulcanică.

Erupția a avut loc în anul 79 d.Hr. a trimis o combinație letală de gaz sulfuric și sute de tone de cenușă vulcanică care îngropa orașele Pompeii, Oplontis și Stabiae. În câteva ore, cele trei orașe romane au fost îngropate la propriu în lava, iar zeci de mii de oameni au murit. Această erupție a fost una devastatoare, care a demonstrat forța naturii.

Arheologii realizează un proiect amplu, prin care încearcă să scoată la lumina zilei filele de istorie ale orașului Pompeii. Lucrarea pare una imposibilă, pentru de câțiva ani se sapă la foc automat. Scopul principal este îndepărtarea stratului gros de lavă pietrificată și mai apoi descoperirea artefactelor romane.

Noile descoperiri au fost făcute în zona Regio V , unde experții și arheologii efectuează lucrări de excavare, sperând să recupereze cât mai mult din istoria orașului.

Casa lui Jupiter

Una dintre cele mai proeminente descoperiri a fost făcută în Casa lui Jupiter, care în cele din urmă a fost scoasă din stratul gros de lavă pietrificată. Aici s-au descoperit numeroase fresce și vase pictate. Conform specialiștilor, acestea sunt extrem de prețioase și scot la iveală numeroase aspecte istorice extrem de importante.

Casa Jupiter a fost excavată parțial în secolele XVIII-XIX. Cu toate acestea, arheologii au descoperit acum mai multe fresce și rămășițe ornamentale care ne ajută să înțelegem viața de zi cu zi din orașul Pompeii de acum câteva milenii.

Potrivit experților, operele de artă vechi de 2000 de ani, descoperite recent, sunt foarte bine conservate, în ciuda faptului că au supraviețuit uneia dintre cele mai mari catastrofe din ultimii 2000 de ani.

Se crede că Casa lui Jupiter a aparținut unui om bogat și educat din Roma Antică.

„Camerele din spate, rezervate familiei, au fost restaurate cu un decor contemporan”, a declarat directorul Parcului Arheologic Pompeii, Massimo Osanna.

În această casă, arheologii au găsit o gamă impresionantă de capete de leu de teracotă, un număr de monede, obiecte de sticlă, precum și gresie acoperită de mărci comerciale.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!