Napoleon și confiscarea arhivelor Vaticanului

Secretele Vaticanului

Napoleon Bonaparte a fost un personaj extrem de complex, care a jucat un rol important în istoria omenirii. Viața sa a fost una sinuoasă, care în principal s-a bazat pe cariera militară.

„Încă mai există o ţară în Europa care este capabilă să primească legi şi aceea este insula Corsica. Curajul şi fidelitatea cu care aceşti oameni şi-au recuperat şi şi-au apărat libertatea îi oferă dreptul să fie învăţată de nişte oameni înţelepţi cum să păstreze acea libertate. Am un presentiment că într-o zi această mică insulă o să uimească Europa.” scria Jean-Jacques Rousseau.

Aceste cuvinte, frumoase, erau scrise cu câteva decenii înainte ca legislatorul curajos să-şi facă apariţia pe scena politicii franceze. Napoleon Bonaparte s-a născut în Corsica, la Ajaccio, pe 15 august 1769. Ca tânăr a beneficiat de amnistia regelui pentru foştii rebeli corsicani care erau împotriva regimului genovez.

moartea lui Napoleon

Tatăl său a acceptat amnistia şi în 1771, statutul său de mic nobil a fost recunoscut de legislaţia franceză. Acest lucru i-a permis lui Napoleon, al doilea dintre cei opt copii ai lui Carlo Bonaparte şi Letizia Ramolino, să fie educat în Franţa pe cheltuiala regatului.

Napoleon a intrat la şcoala militară din Brienne la vârsta de 9 ani, apoi s-a transferat la Şcoala Militară din Paris, unde, la doar 16 ani a ajuns să deţină gradul de sublocotenent de artilerie. În următorii 3-4 ani, Napoleon a fost numit locotenent, iar datorită migrării mai multor ofiţeri nobili din armata franceză, l-a propulsat pe tânărul corsican la o carieră militară de succes.

După ce a activat pentru puţin timp ca prim-locotenent la Auxonne şi apoi cu Regiment de Grenoble la Valencia în 1791, Napoleon a primit permisiunea să se transfere din armata normală şi a devenit  locotenent-colonel în Gardă Voluntară Naţională Corsicana.

Napoleon Bonaparte – Mirosul Obuzelor


Napoleon Bonaparte a fost în atenţia opiniei publice pentru prima dată în urma incidentului regalist 13 Vendemiaire Anul IV (5 octombrie 1795), cunoscut în popor sub numele de „Mirosul Obuzelor„, când s-a folosit pentru prima dată forţa armată împotriva insurgenţilor. Această decizie, importantă, a asigurat supravieţuirea republicii sub nouă Constituţie adoptată în Anul III.

În anul 1796, Napoleon a câştigat comanda Armatei Italiei. Numirea i-a crescut reputaţia acasă şi chiar peste hotare. Campania Italiană (1796-1797) a devenit legenda pentru seria de victorii spectaculoase împotriva austriecilor şi a piemontezilor (italienii din Nordul Italiei).

Un alt eveniment important din cariera corsicanului s-a produs în lună martie a anului 1796, când s-a efectuat cununia civilă între Napoleon Bonaparte  şi văduva Josephine de Beauharnais.

moartea lui Napoleon

El avea 26 de ani, în timp ce ea avea 32 de ani şi 2 copii din căsătoria anterioară. Aceasta alinată socială a fost importantă pentru Napoleon datorită faptului că soţia sa avea o poziţie de invidiat în saloanele Directoratului. un alt eveniment important s-a produs în 4 septembrie 1797, când două personaje importante din acea vreme au încercat să dea o lovitură de stat în Franţa, încercând să înlăture noul regim pentru a-l instaura pe cel monarhist. Puciul a fost stins prin puterea armatei iar cei implicaţi deportaţi. Aceasta a fost ultima încercare a regaliştilor să prea controlul asupra Franţei până în anul 1814.

Napoleon și arhivele secrete ale Vaticanului


În februarie 1810, Napoleon dă ordin trupelor sale să ocupe arhivele papale și toate documentele să fie transportate la Reims, Franța.

Peste 3300 de lăzi au fost încărcate cu documente și au luat drumul spre Franța. De la Reims, documentele au ajuns la Paris, unde au fost depozitate în arhivele imperiului.

Biblioteca Vaticanului

Napoleon a fost interesat de aceste documente, petrecându-și o parte din timpul său liber lecturând prețioasele documente.
Sunt istorici care susțin că după lecturarea documentelor papale, Napoleon a dispus organizarea unor expediții în locuri la care făceau referire documentele că s-ar fi produs întâmplări paranormale.

Este cunoscut faptul că Napoleon era atras de ocultism și esoterism, la fel ca marii conducători ai lumii, Abraham Lincoln, Hitler, Himmler, Stalin.

În septembrie 1815, la insistențele Vaticanului, documentele sunt transportate spre Roma. Drumul fiind lung și anevoios, mijloacele de transport fiind precare, multe dintre documente au fost distruse sau furate de cei care atacau convoiul.

Confiscarea arhivelor


Decizia lui Napoleon de a confisca arhivele papale s-a făcut ca urmare a unor tensiuni dintre papa Pius al VII-lea și Napoleon, care suspecta Vaticanul că se află în spatele distrugerii flotei franceze în luptele de la Trafalgar, ca urmare a unei înțelegeri pe care papa o făcuse cu Anglia și Rusia.

Biblioteca Vaticanului

În scrisorile pe care Napoleon le-a adresat Sfântului Scaun atrăgea atenția asupra partizanatului cu ereticii englezi și cu rușii care sunt în afara religiei. Scrisorile erau amenințătoare cu privire la implicarea papei în probleme care nu priveau Biserica.

Conflictul dintre cei doi a degenerat, astfel încât în perioada 1812-1814, papa Pius al VII-lea a fost ținut în captivitate la Fontebleau.

Timp de patru ani, Napoleon a studiat arhivele papale și a intrat în posesia multor secrete, pe care le-a utilizat în strategiile sale militare. El pornește campania din Egipt, după ce a lecturat o bună parte din documente. Ceea ce a fost ciudat a fost faptul că pe lângă cei 38000 de soldați, Napoleon a luat cu el 167 de savanți.

În momentul în care au ajuns la piramidele egiptene, Napoleon a spus savanților, de 40 de secole piramidele contemplă lumea. Studiați-le! Napoleon a deschis drumul spre cercetarea unui civilizații misterioase, cea egipteană.

În perioada în care a fost exilat pe insula Sfânta Elena, englezii care asigurau paza au avut mai multe tentative de a încerca să afle o parte din aceste secrete.

După aceste evenimente nefericite, Vaticanul a decis ca documentele sensibile să fie ascunse într-un loc secret, la care au avut acces numai câteva persoane.

Templierii versus Vatican


În anul 2008, o asociație spaniolă care revendica drepturile Ordinului Templierilor a deschis un proces împotriva Vaticanului, pe care îl acuza că în anul 1307, din ordinul papei Clement al V-lea, și-ar fi însușit averi evaluate la 100 de milioane de milioane de euro, care ar fi aparținut Templierilor.

Templierii au fost torturați și omorâți, fiind considerați eretici. Ca răspuns la acest atac, Vaticanul a dat publicității un document în care se arăta că papa a acționat în acest mod l-a presiunile pe care regele Spaniei, Filip al IV-lea cel Frumos, le-ar fi făcut asupra Vaticanului.

Justiția spaniolă a refuzat să judece o astfel de cerere, invocând că au trecut 700 de ani de la producerea faptelor.

Dacă a fost interesant, distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top