Mumia lui Lenin

Mumia lui Lenin, povestea controversată a celui mai bine conservat cadavru

Mumia lui Lenin este considerat cel mai bine conservat cadavru din zilele noastre. Pentru a o menține în condiții optime, guvernul de la Moscova alocă sume de bani impresionante.

Până în anul 1923, Lenin suferise trei atacuri cerebrale și nu mai putea vorbi. A murit în data de 21 ianuarie 1924. Pentru a preveni descompunerea a fost temporar îmbălsămat. Ceremonia de înmormântare a durat patru zile.

Pentru a-i cinsti memoria, autoritățile sovietice au decis să construiască un mausoleu din lemn. După ce a fost expus timp de 56 de zile, au decis ca trupul lui Lenin să fie conservat definitiv.

Mumia lui Lenin


În prima fază, s-a pus problema ca trupul să fie înghețat. A urmat cea de a doua variantă, cea a îmbălsămării, cu ajutorul unui cocktail chimic care să fie injectat în corp.

Cadavrul suferise vătămări ireversibile. Pe piele apăruseră pete negre, iar orbitele ochilor începuseră să se adâncească. A urmat o perioadă de câteva luni în care oamenii de știință au realizat o soluție care să albească pielea. Nici până astăzi nu se știe din ce a fost realizată soluția, rețeta fiind secret de stat.

Pentru ca mumia să fie menținută în perfectă stare, la interval de câteva zile, mai mulți oameni de știință verifică cadavrul, lumina și temperatura. La fiecare 18 luni, mumia este reîmbălsămată. Corpul este spălat cu un lichid și injectat cu o soluție.

Fără organe interne


Cu toate că este conservat perfect, în cadavrul lui Lenin nu mai există niciun organ intern. Creierul a fost preluat de Centrul de Neurologie al Academiei Ruse de Știință, unde a fost cercetat. Pielea care se degradează este înlocuită periodic cu material artificial.

S-a spus că în jurul cadavrului lui Lenin există un adevărat laborator în care lucrează zeci de cercetători.

Succesul conservării i-a făcut pe alți oficiali să se adreseze acestor specialiști. Vietnamul a apelat pentru îmbălsămarea liderului politic Ho Și Min. A urmat Bulgaria pentru Gheorghi Dimitrov și Coreea de Nord pentru Kim Ir-sen și Kim Jong-il.

Plante medicinale pentru mumificare


În anul 2015, ziarul francez Le Monde publica un articol despre munca pe care specialiștii care se ocupă cu conservarea corpului lui Lenin o fac periodic. Autorul articolului susținea că pentru conservare sunt utilizate plante medicinale.

Corpul este lăsat timp de o lună într-un lichid în care sunt dizolvate anumite substanțe, dar sunt utilizate și plante medicinale. Pentru întreținerea corpului, autoritățile ruse alocă anual 42000 de euro.

Moartea lui Lenin


În vara anului 1923, fondatorul URSS, Lenin, nu era decât o umbră. Suferea de hemiplegie, o boală care se declanșase cu doi ani înainte, când avea 51 de ani.

Primele semne ale bolii au fost oboseala, insomniile, își găsea cu greu cuvintele. În anul 1922, suferă primul accident vascular. La câteva luni, a urmat un altul care avea să-i genereze o paralizie pe partea dreaptă. În martie 1923, suferă un nou atac cerebral care a avut consecințe dramatice. Nu a mai putut să vorbească.

Moare la vârsta de 53 de ani, în 21 ianuarie 1924. Mulți au spus că boala sa s-a declanșat după atentatul din 1918.

Lenin a dus o viață echilibrată, nu a fumat, a băut moderat, a făcut mult sport și totuși, a murit la 53 de ani.Sunt specialiști care susțin că tulburările neurologice s-au declanșat ca urmare a unui tratament cu Salvarsan, împotriva sifilisului de care suferea. Medicamentul conținea arsenic, care în acea perioadă era recomandat pentru bolile veneriene.

Mai mulți istorici occidentali au căutat să facă lumină cu privire la cauzele care au dus la declanșarea bolii. Tatăl lui Lenin a murit la vârsta de 54 de ani, în urma unui atac cerebral, iar fratele și cele trei surori au decedat în urma unor probleme cardiace. S-a pus problema existenței unei cauze genetice.

În 17 iulie 1918, Lenin ordonă asasinarea țarului și a familiei sale. În 30 august 1918, în timp ce ieșea de la o întâlnire, Fanny Kaplan o susținătoare a țarului, trage trei focuri de armă asupra lui Lenin. Două dintre acestea l-au nimerit în umăr și piept. Medicii au considerat că nu trebuie să extragă cele două gloanțe. Fanny Kaplan a fost prinsă și executată.

Stalin nu este străin de moartea lui Lenin

Sunt istorici ruși care consideră că Stalin nu este străin de moartea lui Lenin. Unul dintre medici, prieten cu Stalin, i-ar fi administrat lui Lenin mai multe doze de cianură de potasiu, substanță care a dus la declanșarea problemelor neuronale. În perioada premergătoare morții lui Lenin, Stalin era secretar general al partidului, iar setea lui de putere era binecunoscută. Chiar Lenin a scris într-un document că Stalin nu știe să gestioneze puterea și nu este nimerit pentru a prelua conducerea URSS.

La câțiva ani de la moartea lui Lenin, Stalin a confirmat existența acelui document, considerat un fel de testament al lui Lenin.

Ines Armand a fost marea dragoste a lui Lenin, cu toate că era căsătorit cu Nadejda. Corespondența dintre cei doi a fost dată publicității după căderea comunismului. Lenin a cunoscut-o pe Ines la Paris, în anul 1910, când era în exil.

La început i-au unit idealurile comuniste. Mai târziu, Lenin cade în mrejele frumoasei Ines care crescuse în Rusia și provenea dintr-o familie de bogătași ruși. Se căsătorește cu un industriaș rus cu care va avea patru copii. La scurt timp, își părăsește soțul pentru a fugi alături de fratele său mai mic în Italia. Rămâne însărcinată și după ce naște, intră în mișcarea revoluționară europeană, unde îl cunoaște pe Lenin.

În anul 1918, Lenin o aduce pe Ines la Moscova și-i găsește o locuință lângă Kremlin. În septembrie 1920, Ines moare subit. S-a spus că intrase într-o depresie, sătulă să mai aștepte ca Lenin să divorțeze.

Moarte lui Ines a fost o lovitură grea pentru Lenin.Lenin nu și-a revenit după această pierdere. După patru ani, avea să moară în condiții care nu sunt încă elucidate.

A fost homosexual?

Există documente care prezintă faptul că Lenin își petrecea timpul liber cu acest Zinoviev, într-o colibă izolată, unde printre altele înotau, pescuiau, făceau plajă.

Într-o scrisoare care începe cu dragă Vovo, Zinoviev îi scrie lui Lenin despre tristețea sa, despre faptul că nu l-a mai mângâiat nimeni ca el. Îl asigură în continuare că nu s-a atins de vreun bărbat sau femeie, în lipsa sa. Îl roagă să vină la el, pentru că a pregătit un locaș izolat, bun pentru dragostea lor. În încheiere îi spune că îl sărută pe fundul său marxist, ești un mare jucăuș.

În 1918, Zinoviev, devine mai explicit și îi reproșează legătura cu Nadejda și-i amintește faptul că aceasta i-a surprins în fapt, la Geneva. Nadejda a fost soția lui Lenin. Între cei doi, pentru binele marxismului, a existat un pact prin care ea nu trebuia să divulge nimic.

În 1922, când Lenin era grav bolnav, Nadejda îi scrie lui Zinoviev și îl somează să-l lase în pace cu dorințele sale sexuale. Nadejda continuă, spunând că nerușinarea voastră nu se mai poate răbda. La finele anilor 30, din dispoziţia lui Stalin, Zinoviev este executat, iar scrisorile sunt luate de către KGB.