Monoliții din Carnac, misterul trecutului

Monoliții din Carnac

Aceste pietre megalitice reprezintă o sursă importantă din istoria Europei. Pietrele din Carnac ridică numeroase semne de întrebare în rândul arheologilor, care le-au studiat amănunțit de-a lungul anilor.

Pietrele sunt foarte vechi. Unele dintre ele au fost așezate pe poziție în anul 4400 î. Hr. și ulterior sit-ul a fost completat cu numeroase alte pietre.

Potrivit experților, atunci când a fost construit acest așezământ, pietrele au depășit suma de 10.000. În prezent, mai există doar 3000 de pietre, care sunt împărțite în 4 zone distincte: Le Menéc , Kermario , Kerlescan și Le Petit Menéc.

Format din peste 3.000 de monoliţi, ansamblul de la Carnac se întinde pe 12 kilometri de-a lungul coastei de vest a Franţei şi sunt cea mai mare colecţie de acest tip din lume.

Tradiţia locală susţine că motivul pentru care stau în astfel de linii perfect drepte este faptul că reprezintă de fapt o legiune romană transformată în piatră de Merlin sau Cornelius Saint.

Se crede că aceste pietre reprezintă oamenii în sine. Cea mai înaltă măsoară 7 metri, iar cea mai mică 90 de centimetri. Ele sunt poziționate cu fața spre nord și sunt așezate într-o linie ușor curbată.

Jerome Penhouet, un arheolog francez, le-a studiat în 1826 și a ajuns la concluzia că ele au fost așezate în forma unui șarpe. Cu toate acestea, fiecare arheolog, care le-a studiat, a propus o altă variantă, care să explice așezarea lor. În prezent nu se poate spune cu exactitate motivul pentru care oamenii antici au adus și așezat aceste pietre în forma actuală și nici care a fost scopul lor adevărat.

Monoliții din Carnac

Hans Hirmenech a sugerat că rândurile de pietre sunt mormintele soldaților atlanți care au murit în timpul războiului troian.

James Fergusson a sugerat că aceste pietre marchează locul în care, în vremuri demult apuse, s-a dat o bătălie foarte mare în care au murit numeroși oameni. Această concluzie a fost trasă de la semnificația cuvântului Kermario, care în limba celtă înseamnă “orașul celor morți”.

Legendele locale susțin că aceste pietre sunt misterioase și pe timp de noapte se trezesc la viață. Ele înmagazinează suflete unor soldați viteji, care se trezesc în miez de noapte, pentru a apăra Bretania de invadatori și cotropitori.

Au fost studiate

Începând din 1720, mai multe persoane s-au arătat interesate în descoperirea caracteristicilor Monaliţilor de la Carnac.exemplu, La Tour d’Auvergn le atribuia adunărilor druide.

În 1805, A. Maudet de Penhoët a afirmat că acestea au reprezentat stelele de pe cer. Cu toate acestea, există încă o lipsă oarecum surprinzătoare de cercetare, făcută pe baza originii sau scopului acestor pietre.

Primele excavări de amploare au fost efectuate în 1860 de către James Miln, un anticar scoţian, care a raportat că mai puţin de 700 dintre cei 3.000 de monoliţi se mai află încă în picioare. În 1875, Miln, a angajat un localnic, Zacharie Le Rouzic, ca asistent, şi acesta a învăţat arheologie la faţa locului.

După moartea lui Miln, au fost donate rezultatele săpăturilor sale oraşului Carnac, iar aici a fost înfiinţat, de către fratele său Robert, Muzeul James Miln, unde sunt expuse artefactele.

Zacharie a devenit director al Muzeului şi, deşi autodidact, a devenit un expert recunoscut la nivel internaţional în ceea ce priveşte structurile megalitice din regiune.

Şi acesta a lăsat rezultatele muncii sale oraşului Carnac, iar muzeul a primit numele Le Musée de Préhistoire James Miln – Zacharie le Rouzic.

În 1887, H. de Cleuziou a pledat pentru o legătură între rândurile de pietre şi direcţiile de apus a soarelui la solstiţiu. Printre cele mai recente studii este şi teoria lui Alexander Thom, care a lucrat împreună cu fiul său Archie, între 1970 – 1974, să efectueze un studiu detaliat al aliniamentelor Carnac. Aceştia au realizat o serie de lucrări pe seama aliniamentelor astronomice ale pietrelor, precum şi o analiză statistică care să vină în sprijinul conceputului elaborat de el, conceptul de curte megalitică.

Studiile efectuate de Pierre Méreaux, care a petrecut 30 ani cercetând pietrele de pe teren, sunt printre cele mai cunoscute. El respinge, în general, “cultul morţilor”, susţinând că dolmenele, probabil, au fost folosite ca instrumente primitiv de detectare a seismelor, Bretania fiind zona cea mai activă seismic din Franţa.

Monoliții din Carnac

El postulează, de asemenea, corelaţii între localizarea şi orientarea monoliţilor şi cele mai seismice linii de falie. De asemenea, el merge până acolo încât să pretindă că echilibrarea pietrelor mari pe pietre mai mici ar acţiona ca un detector de cutremure foarte eficient.

Există, de asemenea, teorii generale cu privire la utilizarea pietrelor ca observatoare astronomice, după cum susţine Stonehenge. Potrivit acestei teorii, plasarea masivilor monoliţi în apropiere de Locmariaquer şi alinierea lor a fost făcută special pentru un astfel de scop.

O altă destinaţie a acestor monoliţi era stocarea anumitor forme de energie, rămase necunoscute până în ziua de astăzi. Amplasaţi în puncte de emergenţă a energiilor telurice, ei erau nişte sui-generis „antene”, care captau vibraţiile subtile cosmice. În asemenea puncte, energiile telurice şi cele cosmice, fiind perfect echilibrate, se genera un câmp de energie benefică şi curativă în jurul monumentelor, câmp ce poate fi resimţit şi astăzi de fiinţele dotate cu capacităţi extrasenzoriale.

Carnac este şi pământul celţilor, care te uimeşte prin trecut, istorie şi secrete. Este unic în lume, un spaţiu înconjurat de mister, o inestimabilă comoară a timpurilor trecute.

Harta cosmică?

Primul care a adus în discuțieteoria hărților celeste” a fost André Cambry. El susținea că pietrele din Carnac reprezintă stelele, planetele și zodiacul.

După Chambry și alți autori au preluat ideea sa. În 1970, inginerul englez Alexander Thom a urmat pașii lui Gerald Hawkins în studiile sale despre Stonehenge și le-a aplicat la Carnac.

Potrivit lui Thom, marele menhir căzut al lui Locmariaquer a fost centrul unui observator astronomic imens, capabil să prezică eclipsele. De asemenea, Thom susținea că așezarea pietrelor face posibilă calcularea eclipselor Lunii și ale Soarelui.

Total
5
Shares
Related Posts