Moartea

Moartea, totul despre ultima experiență a vieții

Moartea este o destinație. Un scop pe care orice om trebuie să-l atingă pentru a evolua sau a trece la o etapă viitoare. Această idee este dezbătută și susținută atât de știință, cât și de spiritualitate.

Arthur Schopenhauer spunea, adevărul are trei etape. La început, este ridiculizat. Urmează, o perioadă în care se formează o opoziţie puternică, iar la final, este considerat ca fiind evident.

Moartea explicată

Jean Jacques Charbonier este de profesie medic anestezist și este cunoscut pentru studiile sale cu privire la viața după moarte, moartea iminentă, existența conştiinţei independent de activitatea neuronală.

În cartea sa, Moartea explicată copiilor și adulţilor, el evoca reîncarnarea ca mijloc de progres spiritual. El explica posibilitatea unui contact mediumic cu un defunct, chiar dacă acesta este reincarnat. În lumea de dincolo, nu exista noţiunea de timp și implicit, nu există trecut, prezent și viitor.

Charbonier face referire și la fizica cuantică, în care unele legi fac referire la detaşarea fata de timp, la observarea corpusculară, în care un eveniment sau un obiect pot exista simultan în două universuri paralele.

Cu alte cuvinte, putem exista în două universuri paralele, în epoci diferite. Sunt cunoscute numeroase cazuri de bilocaţie, în care, o persoană a fost observată în același timp, în două locuri diferite.

Amintirile din viețile anterioare

Charbonier a studiat și amintirile care vin din vieți anterioare, în special la copii, care au o conștiința intuitivă necenzurată și nemarcată. În aceste condiții, capacitatea lor mediumica este mai dezvoltată decât la adulţi. Mulți copii au prieteni invizibili sau văd entităţi care vin din alte lumi.

Conform declaraţiilor sale, la vârsta de 10 ani, a suferit un grav accident, după o partidă de fotbal. A avut grave probleme la umăr și coloana. Părinții săi decid să-l ducă într-un pelerinaj la Lourdes, un loc făcător de miracole. La scurt timp, Charbonier s-a refăcut în totalitate, în ciuda diagnosticelor puse de medici. Charbonier face parte dintre cele 68 de persoane care s-au însănătoşit, ca urmare a acestui pelerinaj. Biserica consideră cele 68 de cazuri ca fiind miracole și le-a recunoscut oficial.

Charbonier a avut o relație deosebită cu tatăl său, care l-a susținut pe tot parcursul vieții sale. Înainte să moară, i-a spus fiul sau că îi va trimite mesaje și avertismente din lumea de dincolo, cu ajutorul ceasurilor sau a orologiilor.

Astfel de semne s-au manifestat frecvent. Chiar în timpul unui interviu acordat postului de televiziune TF1, acele unui ceas au început să se miște în sens invers.

Moartea este o destinație

Pentru Charbonier, moarte este un pasaj spre o destinație necunoscută. Moartea iminenta da posibilitatea spiritului de a exista dincolo de materie.

De-a lungul activităţii sale, Charbonier a studiat sute de cazuri de moarte iminentă și toate dintre acestea au câteva caracteristici principale. În primul rând, exista sentimentul prin care corpul fizic este o simplă carcasa, ceva străin spiritului.

Comunicarea se realizează pe cai senzoriale. Intervine fenomenul de retrocognitie, capacitatea de a-ți aminti toate detaliile din viața, urmat de precogniţie, citirea viitorului.

Urmează pasajul sau tunelul, în care spiritul este aspirat de o forța uluitoare și lumina care dă un sentiment de confort și armonie. Returul la realitate se face cu multă tristeţe și dezamăgire.

Moartea este o iluzie?

Moartea este o iluzie. Este o afirmație controversată, care aparține lui Einstein. Afirmația are tot mai mulți susținători în lumea științifică, în sensul că este o iluzie generată de conștiința fiecăruia. Viața este eternă, nu se termină în momentul în care moare corpul fizic.

Cercetătorul Robert Lanza susține această teorie în cartea sa, Biocentrism. Lanza a făcut parte din echipa care a clonat primul embrion uman, în anul 2011.

Teoria sa se bazează pe fizica cuantică. Biologia și viața sunt la originea realității și a Universului și nu invers. Timpul este o entitate creată de viață, care îl observă.

Lanza mai susține că există mai multe realități susținute de diferite niveluri de conștiință. Viața nu moare în timp și spațiu, ci doar în conștiința noastră. Diferența dintre trecut, prezent și viitor este o iluzie. Imortalitatea există în afara timpului.

Biocentrismul, un număr infinit de universuri

Biocentrismul formulează ipoteze conform cărora există o multitudine de universuri, în care există variații de persoane și evenimente similare. Ideea de imortalitate există într-un spațiu fără frontiere spațiale sau lineare. Biocentrismul este teoria totului, este centrul vieții.

Conștiința crează lumea în care trăim

Dacă privim Universul din punct de vedere biocentric, spațiul și timpul nu se comportă de manieră rigidă și așa de rapid precum conștiința, ele sunt construcții mentale în care veșnicia există nelimitat. Fără conștiință, materia este o formă nedefinită.

Un experiment realizat în anul 2002, a demonstrat că doi fotoni aflați la distanță sunt conectați cuantic între ei și fiecare anticipează ce se întâmplă cu perechea lui.

Lanza susține că energia nu poate fi nici creată, nici distrusă, doar transformată, conform primei legi a termodinamicii. Conștiința unui om este conservată la moarte sub forma unei energii de 20 wați, chiar dacă trupul este distrus. Această energie nu este disipată în natură, pentru că nu există realitate în afara conștiinței.

Fiecare om își crează propria lui sferă de realitate. Prin urmare, această energie nu are unde să dispară la moartea noastră, ci călătorește dintr-o lume în alta, făcând astfel nemurirea esența fiecărui om.

Am murit cu adevărat?

Pierre și Marie Curie, Alexander Dumas, Victor Hugo, Hașdeu, cu toții au fost preocupați de spiritism.  Putem comunica cu cei care nu mai sunt printre noi? Trăim cu această curiozitate care poate bulversa existența noastră. Marele psihanalist Freud a fost interesat de comunicare cu cei care au trecut în lumea drepților.

Contactul se realiza printr-o comunicare senzorială. Poate să fie o comunicare senzorială, în care se aud voci, poate să mai fie vizuală, tactilă, uneori simțim mirosurile specifice celui dispărut. În anul 1995, jurnalista Patricia Darre de la Radio France a fost eroina unei întâmplări ieșite din comun. În una dintre nopți ea a fost trezită de o voce care i-a spus să scrie pe o bucată de hârtie un mesaj.

Jurnalista a declarat că mâna sa a început să scrie automat, uneori cu greșeli, ea neputând coordona mișcarea. Mesajul era unul simplu. Ea devenise un mesager al celor aflați în altă lume. Ea comunică și în prezent cu spiritele.

În România, în comuna Cioroiași, județul Dolj, Florentina Morcov comunica cu morții. Ea a murit acum câțiva ani, dar sătenii susțin că ea le aducea mesaje importante de la cei decedați.

Dacă lucrurile stau așa, ne putem întreba dacă morții au murit cu adevărat?

În anul 1969, BBC a difuzat un amplu reportaj despre doctorul leton, Konstantin Raudive, care a pus la dispoziția jurnaliștilor de la BBC o bandă pe care erau înregistrate vocile lui Hitler, Musollini și Stalin, în timp ce purtau un dialog cu medicul Raudive.

Specialiștii au examinat banda și au constatat că vocile erau ale celor trei. Scepticii susțin că aceste voci sunt interferențe ale undelor radio. În anul 1853, Victor Hugo aflat în exil în SUA a făcut furori cu şedinţele de spiritism pe care le organiza. În anul 1853, la o ședință de spiritism, pentru Hugo și prietenii lui aflați la această şedinţă a fost o emoție uriașă, un șoc, atunci când fiica lui Hugo, Leopoldine, care murise înecată în anul 1843, împreună cu soțul său, au apărut în camera unde se desfășura ședința de spiritism.

După ce și-a revenit din acest șoc, celebrul scriitor a afirmat că morții sunt invizibili, că ei nu au murit. Moartea este doar o etapă către o altă lume și o altă viață, spunea scriitorul.

Thomas Edison, celebrul inventator american, a lucrat ultimii ani din viața sa, la un dispozitiv cu ajutorul căruia ar fi trebuit să comunice cu cei trecuți în lumea celor drepți.

Moartea și spiritismul

Sunt celebre ședințele de spiritism pe care celebrul romancier Arthur Conan Doyle le făcea în casa sa, în prezența multor prieteni. El discuta cu fiul său, mort într-un tragic accident, dar și cu fratele său, decedat la o vârstă fragedă.

Prietenii lui au declarat că au fost marcați de aceste ședințe de spiritism. Vocea fiului lui Doyle era reală și purta discuții cu tatăl său despre ce avea să se întâmple în viitorul apropiat. Vocea îl punea în gardă cu privire la necazurile care urmau să vină și ce trebuia să facă ca să le depășească.

Edgar Cayce, 1877-1945, a fost un celebru medium care în ședințele de spiritism a purtat discuții cu personalități care decedaseră cu mult timp înainte.

El a fost acela care a făcut o serie de profeții, dar a indicat și locuri unde erau ascunse dovezi arheologice, artefacte care au schimbat cursul istoriei.

El a fost primul care a susținut că sub Marea Piramidă din Gizeh se află o cameră în care sunt documente esențiale în ceea ce privește originea omenirii.

În ceea ce privește zona numită Triunghiul Bermudelor, el a susținut că în profunzimea oceanului sunt structuri din piatră, în formă de piramidă, care aparțin unei civilizații dispărute. Acestea au fost descoperite la 70 de ani, de la moartea sa.

Sfârșitul lumii fizice

Pentru multe culturi moartea reprezintă sfârşitul lumii fizice. Există și excepții. Printre acestea se numără și populația de pe insula Sulawesi, Indonezia.Tradiția spune că mortul trebuie păzit câteva luni înainte de a fi înhumat.

Morții adulți sunt depuși în găuri construite special în munte, iar cadavrele copiilor sunt depuse în scorburile copacilor.

În toată această perioadă, apropiații se roagă și depun mâncare de patru ori pe zi. Moartea este considerată un somn prelungit. Pentru a nu intra în putrefacție, cadavrele sunt stropite cu formol, cadavrul căpătând aspectul unei statui.

După câteva luni, cadavrul este spălat și îmbrăcat cu alte haine, după care este înhumat. În Epoca de Piatră, cei care mureau nu erau înhumați. Acolo unde mureau, acolo putrezeau.

Mai târziu, din motive lesne de înțeles, boli, epidemii, cadavrele au fost înhumate. A urmat obiceiul conform căruia mortul trebuia să poarte haine noi pentru că numai în aceste condiții era protejat de spiritele rele și lăsat să treacă în lumea de dincolo. Din acel moment, obiceiurile funerare au început să se dezvolte.

În urma cu 4000 de ani, în Asia, cadavrele erau considerate malefice. Nimeni nu avea voie să le atingă. Erau însărcinate câteva persoane cu distrugerea lor. Cei care făceau această muncă trăiau în afara orașelor, izolați de restul comunității. Cadavrele erau lăsate pe platforme pentru a fi devorate de vulturi.

Indienii din America de Nord aveau o altă cutumă. Uscau cadavrele și le agățau de crengile copacilor pentru a fi descompuse. De-a lungul timpului, ritualul înmormântării a luat forme cât mai ciudate.

La romani, era tradiția ca cel mai bătrân membru al familiei să stea alături de mort pentru a-i inhala ultima suflare. Babilonienii, perșii și sirienii aveau obiceiul de a face din cadavre torțe vii.

Haitienii își afumau morții și îi atârnau în fața casei ca ornament. Hindușii aveau obiceiul de a incinera văduva mortului, odată cu acesta. Cartaginezii își mâncau mortul. Era un ritual canibalic.

Pentru tibetani înmormântarea era una cerească. Cadavrul era tăiat în bucăți mici și lăsat să fie devorat de vulturi.

În ultimii ani, pompele funebre devin din ce în ce mai inventive. În California, cenușa răposatului este amestecată cu sclipici și pusă într-un balon care în momentul în care va exploda va lansa cenușa în aer. Alții lansează cenușa pe orbita Pământului, la costuri pe măsura experimentului.

Cum se produce trecerea?

Într-un text cabalistic, rabinul Cohen scrie:

“Îngerii oficianţi spuneau faţă de Sfântul Unic: pentru ce i-ai dat lui Adam pedeapsa morţii?. El răspunse: Îi impusesem o lege riguroasă şi el a încălcat-o! Dacă vi se spune că în cazul în care Adam n-ar fi păcătuind, gustând din fructul oprit, el ar fi trăit vejnic, să răspundeţi că aşa s-a petrecut efectiv cu Eliahu“.

Şi dacă tot am citat din înţelepciunea iudaică, să întărim ideea cu un aforism desprins din ezoterismul creştinism:

“Zece lucruri solide au fost create în lumea aceasta: un munte este solid, dar fierul îl poate sparge; fierul este solid, dar focul îl poate topi; focul este trainic, dar apa îl poate stinge; apa este o forţă mare, dar norii o pot lua cu ei; norii sunt puternici, dar vântul îi poate rispi; vântul este robust, dar corpul îl poate purta, prin respiraţie; corpul este viguros, dar spaima îl poate doborî; spaima este rezistentă, dar vinul o poate alunga; vinul este o forţă, dar somnul o poate neutraliza; iar moartea este mai puternică decât toate!”

Talmudul arată că există 903 feluri de a muri, dintre care cel mai teribil este crupul: o moarte lentă, agonizantă şi chinuitoare, ca un spin într-un ghem de lână, pe care o deşira extrem de încet, iar cel mai blând este sărutul morţii care se aseamănă cu scosul unui fir de păr dintr-un vas cu lapte.

Într-o altă viziune asupra Mării Treceri, Îngerul Morţii îşi întinde aripile deasupra bolnavului şi îi strecoară o picătură de fiere în gură. Este limpede, că din momentul naşterii, posibilitatea de a muri este permanentă! Acolo unde există viaţă manifestată, pe Pământ, acolo se afla şi Moartea aşteptându-şi chemarea.

Şi întrucât, ziua morţii noastre n-o cunoaşte nimeni, în afară de Dumnezeu,intelpciunea lumii ne învaţă:

„Pocăieşte-te măcar cu o zi înainte să mori!”

Şi acum, la întrebarea de ce murim, răspunde cel mai bine, dintre oameni, Socrate: „ca răutatea omenească să nu dăinuie vejnic pe Pământ!„, de unde putem trage lesne, concluzia că Moartea este printre lucrurile bune şi folositoare date omului de către Dumnezeu!