Moartea neagră

Moartea neagră: epidemia care a nimicit Europa

Moartea Neagră a fost o epidemie care s-a răspândit în toată Europa în anii 1346-53. Ciuma a ucis peste o treime din întreaga populație. A fost descris ca cel mai grav dezastru natural din istoria europeană și este responsabil pentru schimbarea cursului acestei istorii într-o mare măsură.

Nu există nicio dispută că pandemia, altfel cunoscută sub numele de „Marea Mortalitate” sau pur și simplu „Ciuma”, a fost o boală trans-continentală care a măturat Europa și a ucis milioane în secolul al XIV-lea. Cu toate acestea, există acum argumente despre exact ce a însemnat această epidemie.

Răspunsul tradițional și cel mai larg acceptat este că a fost ciuma bubonică, cauzată de bacteria Yersinia Pestis , pe care oamenii de știință au găsit-o în probe prelevate din gropile unde au fost îngropate cadavre din acea perioadă.

Ce a produs această pandemie?

În ciuda multor persoane care încearcă să dezvolte anumite teorii controversate, dovezile indică că Moartea Neagră a fost o ciuma bubonică , cauzată de bacteria Yersinia Pestis. O ființă umană ia bacteria de la un purice care a ingerat boala din sângele unui șobolan de casă.

Puricele infectat și-a blocat sistemul imunitar și rămâne flămând, regurgitând sângele infectat mai vechi în victimă, înainte de a bea sânge nou, răspândind infecția.

Puricii șobolanului nu vizează de obicei oamenii, ci îi caută ca noi gazde odată ce colonia de șobolani moare din cauza ciumei; alte animale ar putea fi afectate. Ciuma nu trebuia să vină neapărat de la purici, deoarece ei au putut supraviețui timp de câteva săptămâni în haine (sau diverse materiale) și alte obiecte cu care oamenii au intrat în contact. La ocazii mai rare, un om putea lua boala prin strănut, de la un alt bolnav. Această variantă este numită ciumă pneumonică. De asemenea, se mai putea transmite printr-o tăietură.

Primele simptome

Odată mușcată, o victimă prezenta simptome precum dureri de cap, frisoane, temperatură și oboseală extremă. Putea să prezinte stări de greață și durere în tot corpul.

În câteva zile, bacteriile au început să afecteze ganglionii limfatici, iar aceștia se umflau. Aceste umflături dureroase erau numite „buboane” (de unde boala își ia numele popular: ciuma bubonică). Se spune că acele umflături erau foarte dureroase și puteau atinge dimensiunea unui ou de găină.

De la ganglionii limfatici, ciuma se răspândea și începea sângerarea internă. Cel care suferea de infecție elimina sânge în scaun și îi apăreau pete negre pe tot corpul.

De aici și până la moarte nu mai era decât un pas. Cronicile vremii scriau că toți cei cu pete negre pe corp mureau inevitabil. Dar boala se putea răspândi și la  plămâni, oferindu-i victimei Ciumă pneumonică sau în fluxul sanguin, provocând ciuma septicaemică.

Tratamentul medieval, un mare eșec

Medicii medievali au identificat numeroase simptome ale ciumei, multe dintre ele corelându-se cu cunoștințele moderne. Procesul bolii de-a lungul stadiilor sale nu a fost pe deplin înțeles de medicii medievali, iar unii au interpretat buboanele ca semnele în care corpul încerca să evacueze lichide murdare.

Medicii vremii nu au reușit să descopere niciun leac, motiv pentru care s-a crezut că este vorba despre o pedeapsă divină. Cu toate acestea, s-au încercat numeroase tratamente, dar niciunul nu a dat roade.

Evreii acuzaţi că au adus Moartea Neagră în Europa

Moartea Neagră a fost o erupție virulentă a unei epidemii ce se producea periodic în Euroasia, ştergând de pe fața pământului viețile a milioane de oameni. La fel ca Ciuma lui Iustinian, Moartea Neagră era transmisă prin puricii purtați de șobolani. Din cauză că șobolanii călătoreau cu încărcăturile pe vase și trenuri, fapt pentru care boala s-a răspândit rapid pe cele două continente.

În 1347, Moartea Neagră a ajuns în Cipru De acolo a călători în Livorno, câteva luni mai târziu ajungând până în Paris, pentru ca în luna august să-și facă prezența în Anglia.

Doctorul francez Guy de Chauliac scria despre această boală:

Epidemia venea în două forme. Cea dintâi dura două luni, manifestându-se prin febră intermitentă însoțită de scuipare de sânge, în care oamenii mureau după 3 zile. Cea de-a doua formă se manifesta prin febră mare, abcese și bube în general în zona axilelor și cea inghinală. Oamenii mureau după cinci zile. Boala era atât de contagioasă încât nimeni nu putea să vadă un purice fără să ia boala. Tatăl nu își vizita fiul și nici fiul tatăl. Mila era moartă, iar speranța abandonată.

Nu exista niciun tratament pentru Moartea Neagră, singurul remediu era lăsarea de sânge care de fapt nu era un tratament ci doar grăbea moartea. Din disperare oamenii căutau ţapi ispășitori pentru Moartea Neagră. Inițial s-a dat vina pe evrei, cum că ei infestaseră în mod deliberat întreaga Europă cu cu acest virus ucigător. Pe unde erau prinși evreii erau fie închis sau chiar uciși cu sânge rece. De exemplu, la Strasbourg au fost ucişi peste 2000 de evrei în toată perioada când boala era activă.

Evreii au fost nevinovați

Papa Clement al VI-lea a emis două acte prin care susținea că evreii nu au nicio vină pentru această boală, dar nici aşa ură îndreptată spre evrei nu s-a mai domolit. Mii de evrei au început să părăsească Europa, îndreptându-se spre Rusia.

An de an mii de oameni mureau și nimeni nu putea face nimic. Atunci când boala s-a sfârșit jumătate din populația Europei murise. În locurile izolate a fost chiar și mai rău, aproape două treimi din populație dispăruse. Foarte multe sate din Anglia au rămas fără niciun locuitor și astfel au fost abandonate. Această boală a avut consecinţe majore asupra economiei, o penurie a forței de muncă a intervenit. Se preconizează că Anglia înaintea bolii avea peste 5 milioane de locuitori și a rămas doar cu 2 milioane de locuitori după încheierea Morții Negre.

Situația bolii i-a obligat pe combatanții în Războiul de 100 de ani să încheie un armistițiu pentru că nu mai aveau soldați pe care să-i trimită pe front. O armată scoțiană a invadat Anglia, dar imediat soldații au luat boala și au reușit s-o ducă cu ei înapoi în Scoția.

Moartea Neagră a avut mai multe episoade în care s-a manifestat, dar niciodată nu s-a mai repetat episodul din 1347. Boala a fost o adevărată calamitate pentru întrega Europa, unde milioane de oameni au fost răpuși. Moartea Neagră este considerată un adevărat dezastru demografic și economic.

Referințe

Wilde, Robert. „Simptomele morții negre”. ThoughtCo, 19 noiembrie 2019, thinkco.com/symptoms-of-the-black-death-1221214.