În aprilie 1986, reactorul patru de la Cernobîl a explodat. Radiațiile au fost de 400 de ori mai mari decât în Hiroshima. Iată câteva lucruri pe care autoritățile nu le-au făcut publice.

Acest accident a fost singurul de nivelul 7 pe scala Internațională a Evenimentelor Nucleare. Este considerat cel mai mare dezastru provocat de om, din toate timpurile. 

Ploaia radioactivă a ajuns până în Irlanda. Șapte milioane de oameni primesc recompense materiale după acest dezastru. Se spune că acest dezastru a fost semnul dizolvării URSS. Pentru reducerea efectelor exploziei, au fost mobilizați 500000 de oameni, numiți lichidatori sau bio-roboți. Nu se știe exact câți mai sunt în viață.

Erori de proiectare

Un document clasificat, scos recent la iveală, dovedește că fostul șef al KGB, Iuri Vladimirovici Andropov, semnala erori grave încă de la începutul construcției de la Cernobîl. Autoritățile nu au luat în seamă acest raport. Nevoia de energie era uriașă. După data dezastrului, toată zona orașului Cernobîl, dar și o suprafață de 30 km din afara acestuia au fost evacuate.

Cercetătorii au făcut studii pe animalele care au revenit după dezastru în acest habitat și au constatat că au creierul mai mic decât animalele care trăiesc în alte zone. Concluzia a fost că ele au capacitatea cognitivă redusă și implicit și durata de viață.
Cenușa și praful radioactiv au fost împrăștiate pe o suprafață de 200000 de km pătrați. Praful radioactiv produce omului mutații la nivelul ADN și transmiterea acestor mutații generațiilor viitoare.

646x404 1 2

Mistere inexplicabile de la Cernobîl

Multe enigme legate de catastrofa de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 au rămas încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetare fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea.

Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone, a fost ejectat

Profesorul Georges Lochak spune: „Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoïev mi-a mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care cântărea aproape 2000 de tone – şi care a căzut alături de reactor. Nu există nicio explicaţie rezonabilă în acestă privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”

O diferenţă temporală enigmatică

Profesorul Georges Lochak: „Toată lumea s-a pus de acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost de ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!”

90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în apropierea reactorului

Profesorul Georges Lochak afirmă în continuare: „O altă enigmă: măsurând magma răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoïev a estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la Cernobîl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor…”

OZN–uri deasupra centralei de la Cernobîl

Explozia centralei nucleare de la Cernobîl din fosta Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de materii radioactive în atmosferă. Însă această explozie de mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult mai cumplite.
Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare norocoasă a evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte de faptul că ar fi existat un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat catastrofa, matorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acest obiect care a staţionat în acea arie un anumit interval de timp.

Iată ce ne spune Mikaïl Varitsky: „Împreună cu alte persone din echipa mea am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu diamentrul de 6-8 metri care se mişca lent pe cer. Când a ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două raze de lumină purpurie s-au îndreptat către acesta. Totul a durat aproximativ trei minute. Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia nord-vest.” După aceasta, nivelul reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie evitată explozia nucleară.

Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobîl.

La ora actuală există certitudinea unei intervenții extraterestre ce a fost realizată pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe

Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul în interiorul şi în exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de aproximativ 27 de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a explica fenomenele nu sunt convingătoare. Însă este clar că acolo s-a produs o transmutaţie controlată ce a blocat orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire la razele de lumină purpurie orientate de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.

De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de către OZN-uri. Ar fi foarte posibil ca în anumite cazuri încărcăturile de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor Unite, ca de altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii publice în legătură cu acest subiect.

646x404 23

Valery Legasov

Valery Legasov, chimist, a coordonat ancheta privind cauzele care au condus la producerea catastrofei de la Cernobîl. Doi ani mai târziu, și-a pus capăt zilelor într-un mod neaşteptat.

A fost un partizan al transparentei, în ciuda eforturilor autorităţilor sovietice de a minimaliza consecințele catastrofei. Mulți l-au considerat singura persoană raţională implicată în această anchetă. La doi ani de la acest nefericit eveniment, Legasov s-a sinucis. În urma lui, au rămas mai multe note și însemnări cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Mulți au făcut o legătura între sinucidere să și implicarea sa în ancheta.

La scurt timp după explozia reactorului cu numărul patru, Legasov a fost convocat de autoritățile sovietice. Timp de zece zile de la explozie, reactorul a eliberat tone de particule radioactive.

Legasov a luat cunoștința de teribilul accident, la 12 ore de la producerea acestuia, în timp ce se afla la o conferința, în care un alt cercetător a anunțat că la Cernobîl s-a produs un accident. Legasov împreuna cu alți oameni de știința s-au deplasat la Pripiat, un oraș aflat la 10 km de Cernobîl.

Inconştienţi de pericol, peste 300000 de locuitori din zonele limitrofe Cernobilului își continuau viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. S-a dispus evacuarea zonei, o decizie care, din păcate, a venit foarte târziu.

După catastrofă, oamenii de știința au estimat că zona nu va mai putea fi locuită în următorii 20000 de ani. După primele investigaţii, Legasov întocmeşte un raport apocaliptic. URSS-ul nu era pregătit pentru o asemenea intervenție.

În august 1986, Legasov se deplasează la o conferința la Viena, unde prezintă un raport cu privire la catastrofa de la Cernobîl. Legasov a vorbit despre erorile umane și despre conceperea și construcția reactorului extrem de defectuase.

19212961 303

În timp ce confraţii săi occidentali l-au felicitat pentru raportul prezentat, autoritățile sovietice au condamnat intervenţia lui Legasov. Au urmat o serie de interviuri acordate unor canale de televiziune occidentale în care susţinea criza prin care trece economia sovietică și implicit populația. La scurt timp, a fost destituit din funcţia de vicepreședinte al Institutului Kurciatov.

Cu toate riscurile pe care le prezentau reactoarele, două dintre acestea au continuat să funcționeze până în anul 1996.

La doi ani de la producerea catastrofei de la Cernobîl, Legasov a fost găsit spânzurat în locuinţa sa. Avea 51 de ani, era sănătos, recunoscut ca fiind un mare chimist. Nu a fost descoperit nici un bilet în care să explice gestul său.

Legasov a fost singurul specialist sovietic care a avut curajul să vorbească despre dezastrul și pericolul pe care îl reprezintă pentru umanitate Cernobîlul. Acest curaj l-a costat viața.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!