Crearea lui Adam

Mesajul secret pe care l-a transmis Michelangelo prin fresca Crearea lui Adam

La vârsta de 17 ani a început să disece cadavre din cimitirul bisericii locale. Între 1508 și 1512 a pictat plafonul Capelei Sixtine din Roma. Michelangelo Buonaroti, cunoscut în întreaga lume drept un geniu artistic cu realizări excepționale în pictură, sculptură și arhitectură, a fost totodată și un foarte bun anatomist, secret pe care l-a ascuns prin distrugerea tuturor schițelor și notelor sale anatomice.

Crearea lui Adam

Dintre toate picturile de pe tavanul Capelei Sixtine,Crearea lui Adam” este cea mai impresionantă opera a lui Michelangelo. Marii critici de artă au adus numai cuvinte de laudă acestei fresce, Vasari descriindu-l pe Adam doar la superlativ,Adam, al cărui frumusețe, postură și contururi sunt atât de perfecte încât pare că a fost creat de Supremul Creator însuși și nu de pensula unui muritor de rând„.

Efectul vizual este unul senzațional, în partea stângă, Adam, creația pură a lui Dumnezeu, întinde mâna spre cea mai înaltă energie din Univers. În acest fel prinde viață și puritatea emanată ne face să credem că încă nu a căzut în păcat.

La prima vedere fresca este de-o simplitate ieșită din comun, dar trebuie să ne amintim că Michelangelo nu a fost doar un pictor oarecare ci un om complex cu foarte multe cunoștințe pe care a dorit să le transmită umanității. Complexitatea pictorului se observă din mesajul ascuns în creația sa, mesaj care depășește puterea de înțelegere a celor mai mulţi dintre oameni.

Magnifica operă de artă a fost creată între anii 1508-1512 şi a fost comandată chiar de Papa Iulius al II-lea. Michelangelo a pictat-o fără asistență şi fără a ține cont de părerile celor din jurul său. Aceasta este cauza pentru care diverse opinii contradictorii s-au născut în cercurile oamenilor de știință. Scânteia sau fluxul energetic dintre degetul creatorului şi cel al lui Adam se zărește atât de bine încât am putea crede că opera sa este încărcată de o imensă energie pozitivă. La o analiză minuțioasă s-a constatat că sfera în care este pictat creatorul este izbitor de asemănătoare cu creierul uman. Oare ce a vrut să transmită Michelangelo prin acest fapt?

Printr-o comparație simplă a contururilor celor două imagini(forma creierului uman cât şi forma sferei din care provine Dumnezeu) realizăm că spațiul este unul şi același. Dumnezeu provine dintr-un mare creier, identic cu cel uman şi de acolo i-a oferit viață primului om de pe Pământ.

Glanda pituitară

O altă ciudățenie este glanda pituitară, care se observa atât de bine în fresca din Biserica Sixtină şi care este înfățișată de piciorul unui înger. Se pare că Michelangelo a omis voluntar să-i mai picteze degetele pentru a scoate în evidență cât mai bine această componentă importantă a creierului uman.

Glanda pituitară este o structură mică la baza creierului situată în interiorul unei șei osoase protective. Ea este cea mai importantă glandă din sistemul endocrin (hipotalamus, glanda pituitară, glanda pineală, glanda tiroidă şi paratiroidele, pancreasul, suprarenalele, glandele de reproducere – ovarele şi testiculele) .

I se mai spune și glanda maestru (conducătoare) pentru că îşi produce proprii hormoni, dar influențează de asemenea secreția hormonală a altor glande. Această glandă controlează intestinele, vezica, uterul, stomacul şi splina.

Şi atunci nu putem să ne întrebăm decât care este mesajul codificat din spatele acestei opere de artă? Oare maestrul Michelangelo a vrut să sugereze că Dumnezeu este o inteligență deosebită, un creier care poate să pună în mișcare întregile legi universale, sau pur şi simplu creatorul este doar în mintea umană?

Crearea lui Adam

Drumul către Dumnezeu fără Biserică

Secretul său a fost dezvăluit mulțumită unei analize efectuate la mai bine de 500 de ani după ce acesta a fost ascuns de ochii Papei Iulius al II-lea, chiar în trupul lui Dumnezeu.

Aceasta este concluzia a doi cercetători specialiști în neuroanatomie de la Universitatea Baltimore, Maryland. Cei doi experți au analizat Separarea luminii de întuneric o scenă din Facerea lumii pe care Michelangelo a pictat-o pe plafonul Capelei Sixtine, și au ajuns la concluzia că artistul a ascuns imaginea unui creier uman în chipul lui Dumnezeu.

Cercetătorii afirmă că pictura este o reprezentare foarte precisă a creierului uman, a măduvei spinării și a trunchiului cerebral.
Michelangelo a împrejmuit Divinitate cu un giulgiu similar creierului uman pentru a sugera că Dumnezeu îl înzestra pe Adam nu doar cu viață, ci și cu inteligența supremă de care dau dovadă oamenii.

Michelangelo a pictat plafonul în patru ani, realizând imaginile de la est spre vest, începând de la intrarea în capelă și încheind deasupra altarului. Ultima scenă pictată îl reprezintă pe Dumnezeu care separă lumina de întuneric. În această regiune, cercetătorii au descoperit că Michelangelo a ascuns trunchiul cerebral, nervul optic și ochii.

Criticii de artă și istoricii au fost surprinși de anumite nereguli anatomice în modul în care Michelangelo a înfățișat gâtul lui Dumnezeu și de modul ciudat în care era luminată această zonă.

Nu este vorba despre erori, ci de un mesaj ascuns. Cercetătorii spun că nervii optici sunt reprezentați în aceeași manieră în care au fost ilustrați de Leonardo da Vinci, în anul 1487.

Nu este un secret faptul că relația lui Michelangelo cu Biserica catolică a devenit încordată spre sfârșitul vieții sale. De altfel în capodopera sa, Michelangelo și-a pictat chipul în două locuri, în ambele fiind torturat. Unii experți afirmă că mesajul secret este acela că inteligența și organul trupesc permit oamenilor să ajungă la Dumnezeu, fără ca această relație să mai fie intermediată de Biserică