Moartea

Mesaje de dincolo de moarte. Fenomene imposibil de explicat

Undeva în nordul Bucovinei, exista obiceiul ca după nașterea unui copil să fie chemate bocitoarele. Timp de câteva minute, acestea plângeau soarta pruncului care se născuse, invocând greutăţile care vor urma și drumul său către moarte.

La înmormântări, erau chemați cântăreți. Muzica simboliza faptul că persoana decedată a scăpat de greutăţile vieții și trece într-o altă lume mai bună. De-a lungul secolelor, au fost scrise sute de mii de texte cu privire la ceea ce urmează după moarte. Platon scria că în momentul naşterii pornim spre moarte, iar sufletul există înainte de nașterea noastră. Dacă această afirmaţie este adevărata, înseamnă că sufletul va exista și după moarte.

Plinius cel Tânăr, Victor Hugo, Haşdeu au avut parte de experiențe inedite, conversaţii cu persoane decedate, pe care le-au prezentat în scrierile lor. În anul 1975, cartea lui Raymond Moody, Viața după viața, făcea senzație. Erau prezentate sute de cazuri ale unor persoane care au trecut prin moarte clinică. Toți cei intervievaţi au povestit o înşiruire de evenimente care erau identice.

Platon, Pitagora au susținut în scrierile lor ca o persoană sau un animal poate să se reincarneze chiar și 20 de vieți. Începând cu secolul al XIX-lea, mulți specialişti au efectuat studii cu privire la reîncarnare și implicit la existența unor amintiri străine vieții pe care o trăim. De unde vin acestea? Poate că dintr-o altă viața.

Mesaje de dincolo de moarte

Visele sunt cea mai întâlnită metoda prin care cei plecați de lângă noi ne dau un semn. De cele mai multe ori, spiritele celor dragi ne apar înconjurate de o aură și transmit anumite mesaje care ne pun în garda sau ne liniștesc. De regulă, persoanele decedate apar mai tinere sau mai sănătoase, iar mesajele nu sunt întotdeauna verbale.

Alte semne care vin din lumea de dincolo sunt, arome stranii care ne aduc aminte de cei morți, viziuni, sunete și voci, senzația că te urmărește cineva sau întâlneşti persoane care seamănă cu cei morți.

Moartea clinică, o poartă spre necunoscut

Psihiatrul Raymond Moody a prezentat pe larg în cartea sa, Viața după viața, relatările celor care s-au aflat în pragul morții. Cei mai mulți și-au părăsit corpul fizic și de undeva de sus, priveau ceea ce se întâmpla. Unii au susținut că au întâlnit ființe superioare care i-au îndemnat să se reîntoarcă, pentru că nu și-au terminat misiunea din această viața.

Moartea

Pe tot parcursul acestei stranii călătorii au fost însoţiţi de sufletele celor decedaţi, dragi lor. Cei care au revenit din moartea clinică și-au schimbat radical modul de viața. Şocul emoțional la care au fost supuşi i-a transformat în persoane care preţuiesc valorile spirituale.

Milioane de oameni au depus astfel de mărturii cutremurătoare. Specialiștii se întreabă cum au putut memora aceste persoane astfel de evenimente. Paradoxal sau nu, aceste mărturii sunt parcă trase la indigou.

Cardiologi, neurologi, anesteziști, psihologi au studiat aceste fenomene, în dorința de a găsi o explicație. Toți specialiștii s-au întrebat cum poate o persoană care se află în moarte clinică, cu o activitate a creierului diminuată, să fie subiectul unui astfel de fenomen.

Este posibil ca spiritul să înlocuiască activitatea creierului? Să-l călăuzească în această călătorie?

Cel de-al treilea

Ernest Shackleton, explorator, a declarat că atunci când împreună cu doi colegi de ai săi au fost obligați să părăsească vaporul pe care se aflau și să parcurgă zeci de kilometri până la cea mai apropiată bază din Antarctica, a simțit că nu erau trei ci patru persoane care au parcurs un traseu imposibil.

El susținea că în marșul lor de 36 de ore, i-a însoțit un al patrulea om, unul misterios, invizibil.

Ce este moartea?

Exploratorul britanic Frank Smythe, a povestit că atunci când se afla pe Everest, într-o ascensiune epuizantă, într-un moment de pauză a vrut să împartă un baton de ciocolată cu o altă persoană care l-a însoțit, dar din păcate, era invizibilă.

Ron DiFrancesco, funcționar într-un birou din Turnurile Gemene, în 11 septembrie 2001, se afla la etajul 80. El a declarat că o persoană misterioasă, invizibilă, l-a ajutat să coboare 80 de etaje, înainte ca turnul să se prăbușească.

Când doi oameni se află într-un moment greu, un al treilea, o misterioasă persoană, nevăzută, intervine. Specialiștii au numit acest fenomen sindromul celui de al treilea.

Legături dincolo de moarte

Cine susţine că moartea ne desparte se înşală. Fiica SA, Iulia, a plecat într-o altă lume, înainte să împlinească vârsta de 19 ani. Haşdeu avea o singură cale de comunicare cu fiica sa, spiritismul.

Experiențe după moarte
Experiențe după moarte

La șase luni de la dispariția fiicei sale, în timp ce se afla în biroul său, fără să realizeze, mâna sa a luat un creion și pe o foaie lucie a fost scris un text. Sunt fericită, te iubesc, ne vom revedea, trebuie să-ți fie îndeajuns. Textul era scris și semnat cu slova fiicei sale.

A urmat o transformare totală a vieții lui Haşdeu. Misticismul a fost dimensiunea fundamentală a vieții sale. Cavoul fiicei sale din cimitirul Bellu a fost ornat cu două oglinzi, care conform scriitorului, au fost amplasate ca urmare a unor conversaţii pe care le-a avut cu Iulia. Aceasta dorea să vadă în oglinzi infinitul sau poate veşnicia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *