Mănăstirea de la Șinca Veche. Prezentare și relatarea fenomenelor inexplicabile

Mănăstirea de la Șinca Veche. Prezentare și relatarea fenomenelor inexplicabile

Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche reprezintă o filă din istoria creștinismului românesc. Aflat la numai 45 km de Brașov și la doar 22 de Făgăraș, complexul rupestr este cunoscut la nivel național precum locul unde rugăciunile își primesc răspuns sau dorințele se transformă în realitate.

În fiecare an, numeroși oameni, fie că sunt credincioși practicanți sau mai puțin religios, se duc la templu pentru reculegere, rugăciune și chiar pentru împlinirea dorințelor. Mănăstirea de la Șinca Veche este cunoscută și
„Templul Ursitelor”, „Mănăstirea Săpată în Piatra” sau „Templul de la Șinca Veche”. Legendele țesute în jurul acestui complex monahal sunt numeroase și nu puțin sunt cei care au spus că au văzut sau simțit lucruri stranii odată ce i-au trecut pragul.

Localizare

  • La 45 de km de Brașov și 22 Km de Făgăraș, la numai 3 km de satul Șinca Veche se află Așezământul Șinca Veche. 
  • Lăcaşul de cult se găseşte lângă comună Şinca Veche, sub dealul Pleşu. Localitatea în sine se afla în centrul ţării la 30 de kilometri nord de Zarneşti, între Cocoaşa Persanilor la nord şi podul peste pârâul Bungetu la vest.

Vechime și datări

Complexul rupestru există de când lumea și pământul. Dacă ai întreba un localnic despre vechimea așezării el îți va spune că este acolo dinainte ca civilizația să se fi născut. O legendă locală spune că templul a fost sculptat în piatră cu circa 7000 de ani în urmă, în vremurile în care a fost întemeiat și „Templul Alb” de pe Insula Șerpilor. Există numeroase controverse cu privire la acest aspect, dar în cărțile de istorie, lăcașul de cult apare pentru prima dată în 2014.

Atunci, o scrisoare trimisă de către papa Inocențiu al III-lea din 1204, către episcopul latin din Oradea Mare, descrie această așezare rupestră. Din acest motiv, templul de la Șinca Veche a fost înscris în patrimoniul monumentelor feudale românești. Mănăstirea nu poate fi datată cu precizie, motiv pentru care s-au născut numeroase legende și speculații.

Sculptată la 1700?

Istoricii ne informează că mănăstirea a fost sculptată în stâncă în jurul anului 1700. Atunci a început persecutarea creștinilor din Transilvania și drept răspuns, aceștia au ales să-și facă o mănăstire în piatră, care nu putea fi dărmată. Oamenii din acele vremuri erau creștini convinși și nu doreau să-și schimbe religia. Printr-un gest suprem, cu eforturi supraomenești, au reuși să sape pur și simplu într-o stâncă. Are un altar, o turlă în interior, pe unde pătrund timid razele soarelui, şi două încăperi mici cu ferestre minuscule. 


„Deasupra pronaosului e o scobitură rotundă, ca pentru semicalota Pantocratorului. Ea răzbește până la suprafața pământului. O deschizătură din această scobitură boltită era îndreptată spre naos, așa că ziua, aceste două despărțituri primeau lumina de sus, prin spărtura largă, care nu era înainte cu câțiva ani. În pereți, ici-colo, pot fi văzute scobituri puțin adânci, care au de cele mai multe ori formă circulară. Foarte probabil că altădată vor fi servit drept cadre de icoane” 

scria Ștefan Meteș, un cercetător al vieții religioase din Transilvania 

O conscripție oficială din 1748 ne arată că în Șinca Veche erau două mânăstiri: una în partea de jos a satului pe pământul boieresc al călugărului bătrân și neputincios popa Manu, cu 4 călugări și 2 călugărițe
și cu această avere: 1 cal, 1 vacă cu lapte, 9 stupi, arător de cucuruz
și fânațe; cealaltă mănăstire în partea de sus a comunei, devenită apoi
Șinca Nouă.

Episcopul unit P.P. Aron spune la 1755 că aceste două mânăstiri sunt ocupate de ortodocși. În altă conscripție se vorbește despre cinci mânăstiri, care se numeau după locul unde erau adăpostite: la Trestioara, in Strâmba, in Valea Lărguță, pe Crețul. Mânăstirea și chiliile călugărilor de „pe Crețul“ erau făcute în stâncă.

Ce s-a întâmplat cu aceste mânăstiri, dintre care una a fost refăcută pe la 1779, ne spun preoții din Șinca Nouă: „la Crețu s-a aflat o peșteră în piatră cu călugări, unde s-a slujit sfânta liturghie…și în al 3-lea Iunie 1761 s-au ars schiturile și oamenii au ieșit din casele lor și s-au dus în Țara Românească.” 

Același Ștefan Meteșne spune: „Din Șinca Veche, la câteva minute spre miazăzi, ajungi la dealul Pleșul. Pe versantul de apus al colinei, înspre pârâul Cetățuie, e o fostă mănăstire, scobită în gresie nisipoasă, foarte ușor de măcinat, chiar și numai frecând-o cu degetele. Peștera de la începuta trebuit să fie lărgită cu ciocanul, urme de ciocan se văd pretutindeni pe pereți. Azi e în stare rea, apa ploilor și gerul macină mereu din pereții ei, pavimentul e îngrămădit de această măcinătură.”

Fenomene inexplicabile

Pentru a ne face o imagine complexă asupra lucrurilor inexplicabile, care s-au petrecut, de-a lungul anilor, în Mănăstirea de la Șinca Veche, am studiat relatările martorilor oculari. Acestea sunt numeroase și includ o serie de fenomene, care nu pot fi explicate de știință sau chiar de logica umană. Veridicitatea fenomenelor nu poate fi certificată de nimeni, pentru că ele au fost relatate de oamenii care au vizitat templul rupestr.

Corul din cer 

„Eram în prima zi de după Sfânta Maria Mare, zi de duminică şi zi splendidă de vara fierbinte, cu cer complet senin, de un albastru intens. Copiii nostri au ales să meargă la scăldat în apă Şincai, iar eu cu soţul meu şi cu o prietena am mers la Mănăstirea Săpată în Stanca. Prietena mea era nerăbdătoare să ajungă la Templul de la Şinca. Mihai, soţul meu, a venit si el, ca să nu fim singure. Ajunşi la mănăstire, ne-am petrecut un timp în interior, apoi eu m-am apucat să fac puţină curăţenie, mai precis să stran gresturile de hârtie, bidoanele de plastic şi bucăţile de lemn smulse din gardul de protecţie.

Când tocmai mi-am terminat mulţumită treaba, m-am întors involuntar și privirea mi s-a oprit direct pe un briceag înfipt în gărduleţ. Mă mișcasem mult pe acolo, doar făcusem curat, şi până atunci nu ştiu cum de nu-l văzusem. Mi-a venit să zâmbesc, gândindu-mă că asta trebuie să fie”răsplată” pentru că am îngrijit acel loc, care mie îmi este foarte drag. Am ieşit din peşteră şi i-am propus Liviei, prietena mea, să ne urcăm pe stânca şi să privim în interiorul templului prin spărtură de sus.După ce-am cotit însă pe cărare, în dreptul unui bloc de piatră, am rămas amândouă pironite pe loc, căci în acea clipă s-a auzit de undeva,din văzduh (mie mi s-a părut că de sus), un cor bărbătesc, că de patru-cinci voci, deosebit de melodios. Muzica părea bisericească, cuvintele erau foarte clare, dar, spre nedumerirea noastră, deşi eram foartea tente, n-a fost chip să prindem vreun cuvânt cunoscut. Şi totuşi, nu păreau străine de limba romană. Era ceva arhaic. A durat cât o strofă. Apoi nu s-a mai auzit nimic. Mare ne-a fost mirarea!

După ce am stat câteva minute deasupra templului, la întoarcere, când am ajuns lângă blocul de piatră de unde am auzit acel cor, am avut amândouă același gând: „Oare nu se va mai auzi o dată?”. Nu, nu s-a mai auzit şi am trecut destul de repede mai departe. Dar, culmea, după câţiva paşi, s-a auzit din nou același cor, fără nici o diferenţă. Când era aproape de final, mi-am adus aminte ca-l lăsasem pe soțul meu la intrarea în templu, cioplind ceva cu briceagul găsit mai înainte. M-am repezit să-l fac atent. Da, auzise şi el.

Locul în care se împlinesc dorinţele

Într-una din încăperile mănăstirii, în locul în care pătrund razele de soare prin cupola săpată în stâncă, se spune că se împlinesc toate dorințele bune şi curate. Acest templu era numit, de altfel, de unii localnici Mănăstirea Ursitelor sau, mai nou, Templul Ursitelor. Acum un secol, fetele de măritat şi flăcăii se urcau pe dealul Pleşu, unde este săpată mănăstirea, şi aruncau o roată cu paie în flăcări, cucredinta că, văzând desenele făcute de foc şi traseul roţii, îşi vor afla „ursita” şi se vor căsători în acel an.

Cel mai bine este să-ţi spui dorinţele şi să te rogi pentru împlinirea lor în Mănăstirea Ursitelor în trei zile ale anului: Sfântul Gheorghe,Lăsată Secului de Paşti şi de Schimbarea la Faţă. Unii localnici, printre care şi un roman care trăieşte în SUA şi care a copilărit pe aceste locuri, afirma că – în anumite momente – viaţa lor a fost schimbată decisiv în bine de către influenta acestui loc. Un momenrelevant povestit de G. Moldovan a fost atunci când, în 1953, era bănuit de colaborare cu Rezistenţa anticomunistă din Muntii Fagarasului (care, într-adevăr, a acţionat în acele locuri cu o dârzenie şi un curaj ieşite din comun) şi era căutat pentru a fi arestat. În acel moment, i-au apărut nopţi la rând în vis fiinţe de lumină, care îi dădeau indicaţii ce să facă, pe unde să umble şi unde să se ascundă de urmăritorii securişti, care cu siguranţă l-ar fi trimis în fata plutonului de execuţie sau într-una din închisorile morţii.

Globurile strălucitoare

Pe filmele aparatelor de fotografiat apar uneori imagini luminoase – care în momentul fotografierii nu erau vizibile cu ochiul liber – sub forma unor globuri strălucitoare, de dimensiuni diferite, cu un centru alb intens şi cu margini translucide. Nu se poate spune prin ce fenomen apar aceste sfere de lumină, dar ele nu fac decât să demonstreze că aici se produc într-adevăr – în anumite momente -fenomene energetice încă necunoscute, comparabile cu cele din celebra pădure Baciu, de lângă Cluj.Livia S. din Braşov povesteşte că, pe când se afla într-o stare de reculegere în interiorul peşterii, s-a speriat pur şi simplu când a fost cuprinsă de un val orbitor de lumină, venit din neant. Acelaşi fenomen, dar de o intensitate mai mică, este povestit şi de localnici, care spun că au avut percepţii de acest fel, mai ales când erau copii. Atunci, ei vedeau adesea globuri de lumină care păreau însufleţite. Să fie vorba de aceeaşi lumină surprinsă şi pe peliculă?

Cristale de comunicare cu lumea de dincolo

Se vorbeşte foarte mult despre nişte cristale de cuarţ, prin intermediul cărora cei din vechime ar fi comunicat din această peşteră cu „lumi superioare” ori cu fiinţe din alte dimensiuni. G. Moldovan afirma chiar că, în mod periodic, din pământul peşterii apar asemenea cristale de cuarţ, care însă sunt furate de către turişti sau de către amatorii de suveniruri din împrejurimi. Inițial, am crezut că aceste cristale sunt o pură fantezie (eventual cu nuanţe publicitare), dar ulterior am luat cunoştinţă de doua relatari venite din partea unor persoane de a căror bună credinţă cu greute-ai putea îndoi, care au aruncat o altă lumină asupra situaţiei.

Prima relatare, care a fost inclusă la momentul respectiv şi în paginile unor publicaţii (cum ar fi „Monitorul” de Braşov), aparţine unui reporter al Tvr. În 1996, Lucian Babeanu a ajuns împreună cu un grup în Mănăstirea Săpată în Stanca. La scurt timp după intrarea in incinta, camera de filmat a reporterului a început să se comporte bizar: pornea şi se oprea din înregistrare după bunul său plac,nerăspunzând la comenzi.

Se părea că acest fenomen nu a fost însoţit de alte urmări. Ajuns înapoi la studiouri şi vizionând materialele înregistrate, reporterul a observat uimit imagini pe care nici el şi nici ceilalţi nu le văzuseră în peștera la momentul filmării. Pe banda apăreau sfere de lumină, care străluceau intens, iar la un moment dat apărea chiar un obiect, pe care reporterul l-a definit ca „un diamant de o mărime apreciabilă”.După o zi, înregistrările acelea bizare, în total şapte minute, au disparut de pe bandă, apărând în schimb o siluetă înveşmântată într-o mantie închisă la culoare, iar în planul îndepărtat văzându-se „o mană luminoasă”. Această casetă a fost vizionată de mai mulţi martori, la momentul respectiv.

O altă relatare este a aceleia şi Doina T., care (în aceeaşi zi în care a auzit şi corul) a fost martoră unui fenomen oarecum similar: „Eram în interiorul peşterii şi am închis pentru câteva minute ochii, pentru a mă reculege. Când i-am deschis, văzul mi se obişnuise cu întunericul şi pe tavanul încăperii în care mă aflam am văzut un cristal strălucitor, de dimensiuni mici (câţiva milimetri). Se vedea foarte clar pe tavanul încăperii, fiind imposibil să fi fost un efect de lumină”

Surse și referințe

Șinca Veche, Brașov – Wikipedia

CATEGORIES
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)