Lunile anului în tradiția populară românească

Lunile anului

Lunile anului în tradiția populară rareori se întrebuințau precum erau folosite în calendar. Țăranul român le-a dat nume sugestive, care caracterizau, la propriu viața sa. Din cele mai vechi timpuri, numele lunilor au avut o reprezentare semnificativă în armonie cu natura. Lucrurile s-au schimbat în zilele noastre, dar hai să ne aducem aminte de tradiția de altădată.

Ianuarie: genarie, ghenarie și ghenare, călindaru, cărindaru și cărindar; pentru că după cum credeau oamenii din acele vremuri, începeau colindele. Se mai numea și gerariu pentru că era luna frigului, sau după o zicală: Cărindari/ Cu ghețile mari!

Februarie: faur, făurariu sau făurar, adică luna fierarilor, care pregăteau plugurile pentru arat. Se mai foloseau și expresiile: Faur freacă și desferecă (se referă la pluguri) sau Două săptămâni ferică, două desferică, adică două săptămâni plouă și ninge, două săptămâni este mai cald.

În Bucovina se spunea că în această lună era atât de frig de se spărgeau ouăle corbului. În Transilvania se spunea despre februarie că gândești că e luna lui făurariu. O lată zicală spunea: Fie orișicât de rece/ Numai făurar de-ar trece.

Lunile anului

Martie: mart, marte, mărțișor, germănariu. Despre această lună, o zicală din Muntenia spunea: Marte/ Strâmbă parte/ La o parte!

Aprilie: prier, april și florariu. Despre această lună se spunea în Bucovina că: Prier priește/Dar și jupărește. Adică de foarte multe ori este cald și priește, dar este uneori și frig de jupărește.

Mai: florar, frunzar, pătrar sau luna ierburilor. Despre această lună strămoșii noștri spuneau: Mai/ E rai.

Iunie: cireșar, cireșel, cireșei sau luna cireșelor.

Iulie: cuptor, cuptori, coptor, adică luna cea mai caldă din an, luna în care simți că te afli într-un cuptor.

August: agustru, agust, aust, ogust, măselar, guștea, secerar, numită așa pentru că în această lună se secerau holdele.

Septembrie: răpciune sau răpciuni, vinimeri, vinițel, adică luna vinului. O zicală din Muntenia spunea despre această lună că: În luna răpciuni/ Cad copiii pe tăciuni.

Octombrie: brumărel și era numită așa pentru că în această lună începeau să cadă brumele în anumite zone.

Noiembrie: brumariu, brumar sau brumar mare, adică luna brumei și a pomoarei sau a promoroceai, așa cum spuneau cei din Bucovina. O zicală din Muntenia spunea că: În luna răpciuni/ Cad copiii pe tăciuni/ Iar în brumar/ Cad și cei mari.

În folclorul românesc, brumar însemna ziua cea mai scurtă sau venire iernii.

Decembrie: andrea, indrea, undrea sau Neioș, adică luna ninsorii.

Andrea, Indrea și Undrea erau folosite drept numele ale sfântului Andrei. O zicală din Muntenia spunea că: În undrea/ Iarna este grea.

Nu uita să ne urmărești pagina de Facebook pentru alte articole la fel de interesante.

Total
0
Shares
Related Posts