Al Doilea Război Mondial a avut un impact dramatic asupra lumii, implicând foarte multe ţări care s-au luptat pentru că dreptatea şi adevărul să triumfe. Există foarte multe lucruri, mărunte la prima vedere, care nu sunt menţionate în cărţile de istorie din diferite motive.

Al Doilea Război Mondial a fost unul dintre cele mai dramatice evenimente din secolul trecut. Marcat de alianțe diplomatice, care s-au destrămat și numeroase orori, acest război ascunde, încă, numeroase lucruri neștiute.

În momentul în care Rusia a devenit aliatul mai multor țări, impactul cultural și-a făcut simțită prezența. Rușii, bazându-se pe un stil de viață mai barbar, și-au arătat adevărata față. Țările din Europa de Est au înțeles-o abia când războiul s-a încheiat.

Ce au făcut soldații ruși prin țările prin care au trecut?

Istoria ne spune că rușii au fost salvatorii noștri, dar barbarismul de care au dat dovadă, atunci când au trecut prin România este greu de descris în cuvinte.

Oile la ceaun

Pe lângă faptul că au confiscat toți caii țăranilor români, rușii aveau o pasiune nebună pentru rachiu și oaie la cazan. Problema nu este că trebuiau să mănânce, ci faptul că aceștia nu tăiau oile niciodată.

Puneau cazanele pe foc și în clipa în care începea apa să clocotească, aruncau oaia de vie în cazan. În clipa în care părea că este fiartă, atunci îi dădeau pielea jos și îi scoteau mațele. Această practică i-a șocat pe țăranii români. Aceste lucruri nu au fost niciodată consemnate în filele de istorie, ci au fost transmise prin viul grai.

De ce rușii furau ceasurile românilor în război?

„Conform unui ofiţer sovietic în Armata Roşie doar ofiţerii aveau ceasuri, indispensabile pentru operaţiunile militare. Dar a avea ceas în ochii soldaţilor aduşi din cele mai îndepărtat unghere ale imperiului sovietic (a se vedea componenta Armatei Roşii după patru ani de război şi pierderi umane uriaşe – n.r.) însemna şi a controla timpul.

Astfel procurarea unui ceas era pentru soldatul sovietic o chestiune de statut. Dacă avea ceas şi ştia ora urca în ierarhia socială. De unde şi ideea de a avea cât mai multe ceasuri şi confuzia cu orice obiect înzestrat cu un cadran şi un ac indicator”, a explicat Hodor, pentru Adevărul.

Mai amuzant e că fix ceasul e o chestiune de dezbatere. Într-o poză celebră din al Doilea Război Mondial, Rusia a șters ceasul de la mâna unui soldat.

Asta arată că atât URSS, cât și Rusia modernă se feresc de adevărul istoric pe care nu îl pot ascunde sub propagandă.

Curiozitățile celui de-al Doilea Război Mondial

Pe 3 iunie 1942 Japonia a invadat Attu şi Kiska, două insule ce aparţin de Alaska. Cele două insule fiind foarte mici dar şi având condiţii climatice aspre nu au prezentat interes pentru forţele armate ale SUA şi din această cauză nu s-a dus o bătălie pentru recuperarea lor.

Anumiţi soldaţi japonezi , mai fanatici din fire, s-au retras în junglă sau pe diferite insule. Au refuzat ani mulţi să se predea chiar dacă Japonia capitulase. O poveste impresionantă îl are protagonist pe Hiroo Onada, care s-a predat în anul 1974, la 29 de ani după ce Japonia capitulase.

Al Doilea Război Mondial, alte curiozități

Mai multe ţări din America Latină au contribuit la victoria aliaţilor, printre care şi Brazilia care a participat la o campanie de cucerire a Italiei. După încheierea campaniei forţele braziliene au înregistrat un bilanţ impresionant în capturarea prizonierilor:

  • 20,573 de prizonieri
  • dintre care 2 generali
  • 892 ofiţeri
  • 19,679 alte ranguri.

Foarte mulţi oameni cred că doar cetăţenii germani serveau forţele naziste însă lucrurile nu stau chiar aşa. Germania a început programul de recrutare în toate ţările pe care le-a cucerit, Belgia, Danemarca, Estonia, Polonia şi multe altele.

Începând cu anul 1944 şi până în anul 1945, Japonia a lansat spre SUA aşa numitele baloane de foc. Forţele japoneze au trimis spre SUA, peste 9000 de baloane umflate cu hidrogen şi dar şi cu exploziv. Aceste baloane de foc nu au avut succesul scontat. Doar 1000 ajungând pe teritoriul Statelor Unite şi doar unul singur a reuşit să omoare 5 oameni.

Pe 7 decembrie 1941, Japonia a bombardat Pearl Harbor, SUA. Piloţii japonezi ale căror avioane sufereau daune aveau ordinul să aterizeze forţat pe insula Ni’ihau. Shigenori Nishikaichi a aterizat forţat, conform ordinelor, pe insula Ni’ihau. Locuitorii l-au primit ca pe un oaspete de seamă, tratându-l regeşte. Mai târziu când au aflat că Shigenori Nishikaichi este unul dintre piloţii ce a participat la masacrul de la Pearl Harbor. L-au ucis cu sânge rece.

Un meci ciudat de fotbal s-a desfăşurat în anul 1942 între două echipe, FC Start din URSS şi o altă echipă formată din soldaţii aviaţiei germane, Luftwaffe. Acest meci a fost arbitrat de către un arbitru german şi s-a încheiat cu victoria echipei nemţeşti. Acest meci a avut consecinţe dramatice pentru echipa Rusiei, care a fost arestată şi supusă unui interogatoriu drastic. În anul 1943, portarul echipei sovietice a fost ucis iar ceilalţi fotbalişti din lot au fost supuşi unor metode cumplite de tortură.

Marșul fantomelor soldaților

Maiorul britanic John Tulloch a inițiat o drumeție de recunoaștere a marșului pe care soldaţii australieni şi britanici l-au parcurs prin junglă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Fotografiind diverse porțiuni din drum, doar din dorinţa de a menţie vie amintirea unor vremuri demult apuse, mai multe forme ciudate s-au remarcat în imaginile captate.

În urma unei analize, maiorul britanic a ajuns la concluzia că umbrele din imagini seamănă foarte bine cu fantomele. Concluzia a fost una cât se poate de normală, Tulloch susţinând că a reuşit să surprindă fantomele camarazilor săi, care parcurg la nesfârşit acest drum imposibil.

„Când m-am uitat prima dată la fotografii nu am observat formele. M-am uitat din nou, mai târziu, şi am încremenit. Am văzut formele a 17 sau 18 fantome ieşind din junglă. Am arătat pozele prietenilor şi ei mi-au spus că este extraordinar ceea ce văd. Unii au refuzat să privească fotografiile considerând că este prea înfricoşător. Cred totuşi că există o explicaţie pentru acele umbre”, a declarat maiorul.

Cei 2400 de soldați au încercat să parcurgă un traseu imposibil prin junglă şi doar şase au reuşit să ajungă cu bine la destinație, ceilalţi sfârșind de foame, epuizare sau în luptă.

În fotografia, expusă de Tulloch opiniei publice, se pot observa siluetele a 17 sau 18 soldaţi, cu puşca în spate, care mărșăluiesc în şir indian prin jungla deasă. Să fie reale aceste forme, dau este un defect al aparatului foto?

Bomba japoneză cu balon

Pe 5 mai 1945, reverendul Archie Mitchell, împreună cu soția sa gravidă și cinci copii din comunitate, au plecat la un picnic, la poalele Munților Bly din Oregon.

După un drum de câteva zeci de minute, grupul a ajuns la  Leonard Creek, loc unde se dorea a fi luat picnicul. În timp ce preotul instala toate ustensilele pentru masa în pădure, l-a auzit pe unul dintre copii cum a spus: Uite ce am găsit! Arată ca un fel de balon”.

În acel moment soția preotului și ceilalți copii au alergat să vadă despre ce este vorba. Câteva secunde mai târziu, s-a auzit o explozie și Elsie Mitchell împreună cu Sherman Shoemaker, Edward Engen, Jay Gifford, Joan Patzke și Dick Patzke, toți cu vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani, au murit.

Bomba japoneză cu balon

Ceea ce a descoperit acel copil în pădurea din Oregon a fost o bombă japoneză cu balon sau un „balon de incendiu”,care a zburat peste 8000 km peste Oceanul Pacific. În cele din urmă a aterizat în Leonard Creek și a așteptat ca cineva să umble la ea pentru a se detona.

Din punctul de vedere al războiului, bomba japoneză cu balon a fost o invenție strălucitoare. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, japonezii nu dețineau armamentul necesar pentru a bombarda SUA. Avioanele japoneze nu puteau face față celor americane, așa că a fost nevoie de o invenție inedită.

Totul a pornit de la un meteorologul japonez numit Wasaburo Oishi. Două decenii înainte ca războiul să înceapă, acesta a descoperit un curent de aer, care circula din Japonia spre SUA.

El a făcut publică această descoperire și armata japoneză a profitat de ea. Ăn acest fel, acest curent de aer a fost folosit pentru a transporta bombe din Japonia spre SUA la cel mai mic cost posibil și chiar incognito. Americanii nici nu au realizat în prima fază că bombele au ajuns pe teritoriul lor.

Cărțile de istorie ne informează că în decursul a numai trei zile, japonezii au lansat peste 9000 de bombe cu balon. Toate au ajuns pe teritoriul SUA, de la granița cu Mexicul și până în Alaska. Cele mai multe dintre ele și-au atins ținta, provocând numeroși morți. Celelalte au făcut pagube materiale. Au fost mobilizați 2700 de soldați pentru a stinge incendiile de vegetație produse de aceste bombe.

Un mister dezlegat

La început, nimeni nu credea că bombele vin tocmai din Japonia. Dar când nisipul din saci de nisip a fost analizat atunci s-a stabilit că nisipul provine de pe o plajă din apropierea orașului Ichinomiya, pe insula Honshu. Aviația americană s-a deplasat în zonă și a descoperit două fabrici în care se producea hidrogenul necesar baloanelor, care transportau bombele. Acestea au fost bombardate și distruse.

Dar până atunci, autoritățile japoneze au raportat că bombele cu balon își ating țintele și că mii de americani au fost uciși. Se pare că această informație a fost parțial adevărată și s-a recurs la această manipulare pentru a le ridica moralul soldaților japonezi.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!