Unul dintre cele mai fascinante și sugestive tablouri ale lui Leonardo da Vinci este “Cina cea de taină”. Această pictură, de-a lungul timpului, a ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la personajele pe care marele artist le-a pictat.

Descrierea picturii


Lucrarea măsoară 460 x 880 cm și a fost executată în tempera și ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos, în perioada cuprinsă între 1494 și 1497. Pictura reprezintă scena biblică a Ultimei Cine a lui Iisus Cristos, așa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan (13:21), redând reacțiile diferite ale apostolilor săi, după ce Isus anunțase că unul dintre discipolii săi îl va trăda.

Tehnica folosită de Leonardo, lucrând pe tencuială uscată cu materiale asemănătoare picturilor pe lemn, s-a dovedit neadecvată, rezultatul fiind că, după puțin timp, vopseaua a început să se desprindă, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresată cardinalului din Aragona.

În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, întunecându-se suprafața pictată. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o ușă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Iisus.

Ultima restaurare, începută în 1948 și terminată la 28 mai 1999, a reînnoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind și consolidând astfel ceea ce mai rămăsese din pictură și readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate și prospețime neașteptate. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbușește dar pictura rămâne ca prin minune intactă, protejată doar de câțiva saci cu nisip.

Legenda Cinei cea de taină


O legendă străveche, păstrată și în zilele noastre în cercurile artistice din Italia, spune că în momentul în care da Vinci a început să picteze tabloul, s-a lovit de o imensă problemă. Trebuia să găsească o modalitate prin care să imprime binele pe chipul lui Iisus și răul pe cel al lui Iuda.

A pictat toate personajele, dar pe cei doi nu reușea să-i contureze. Avea nevoie de modele și nu le găsea. Într-o zi, pe când asista la concertul unui cor bisericesc, a remarcat chipul unui adolescent. Aceasta făcea parte din cor și da Vinci l-a asemănat cu întruchiparea lui Iisus. L-a invitat pe copil în atelierul său și a realizat mai multe schițe după chipul său.

Cinei cea de taină

Jumătate din problemă fusese rezolvată, pentru că în acest fel reușise să picteze chipul lui Iisus, dar cealaltă jumătate a problemei încă persista. După ce model să-l picteze pe cel al lui Iuda?

Fiind presat, da Vinci avea nevoie de un model al răului. Se chinuia de circa 3 ani să termine chipul lui Iuda și nu reușea, dar într-o zi a văzut un tânăr pe stradă. Aceasta era îmbrăcat zdrențuros și era sub influența alcoolului. Cu greu l-a convins să meargă în atelierul său pentru a fi pictat. În câteva ore, da Vinci și-a încheiat misiunea, iar tânărul s-a trezit din beție.

Atunci i-a zis maestrului că recunoaște pictura și că a mai văzut-o. Pictorul, contrariat, l-a întrebat unde și când? Tânărul zdrențuros i-a spus că în urmă cu trei ani fusese în atelierul lui să se lăsase pictat pentru chipul lui Iisus. În acea vreme, ducea o viața corectă și cânta în corul bisericii.

Da Vinci a rămas înmărmurit și a realizat că binele și răul pot exista în același timp și în același trup sau loc.


Like it? Share with your friends!

0