Lancea Destinului, povestea suliței cu care a fost omorât Iisus

Lancea Destinului

Lancea Sfânta sau Lancea Destinului este sulița cu care soldatul roman Longinus a străpuns pieptul lui Iisus în timp ce se afla pe cruce.

Unul dintre cele mai importante artefacte din istoria omenirii este o lance. Şi  nu oricare lance ci una confecționată de către un fierar iscusit din Damasc, aşa cum nu a mai existat altul, dintr-un material misterios, supranumit fier ceresc şi din cuţitul Sf. Ilie.

Lancea Destinului său Lancea Sfânta este arma cu care Longinus i-a străpuns coasta dreaptă lui Iisus, atunci când era pe cruce.

Referințe istorice

Primele referințe le regăsim în Biblie. În Evanghelia după Sfântul Ioan, singura scrisă de un contemporan al lui Iisus, este specificat că un soldat roman a străpuns corpul Mântuitorului cu o suliță pentru a fi sigur că acesta murise.

Romanii zdrobeau fluierele picioarelor răstigniților pentru a fi siguri că aceștia nu agonizează și mor repede. Apropiindu-se de Iisus, romanii au crezut că Iisus nu murise, motiv pentru care au apelat la metoda lancei.

Centurionul roman care a făcut acest lucru se numea Caius Longinus. Soldatul suferea parțial de orbire, dar în clipa în care a străpuns corpul lui Iisus, sângele i-a ajuns pe ochi. În acea clipă, vederea i-a revenit complet.

După ce legionarul Longinus şi-a îndeplinit destinul, de a-l înjunghia cu Lancea Sfântă pe Iisus zăcând pe cruce, artefactul a ajuns în mâna împăratului Traian. Se cunoaşte foarte bine faptul că Traian a reuşit să-i învingă pe legendarii daci cu ajutorul artefactului sfânt, chiar dacă aceştia erau recunoscuţi pentru invincibilitatea lor.

Mai târziu, Lancea Sfântă a ajuns în mâna  Sfântului Mauritius Africanul, primul cavaler  creştin. Apoi apare subit în Bizanţ, unde cade în mâinile lui Constantin cel Mare, iar apoi a fost furată de veneţieni.

Lancea Destinului

Ultima ştire concludenta arata la sulița a făcut parte din tezaurul călugărilor templieri. Istoria speculaţiilor artefactului sfânt începe în anul 1938, când arheologul german Otto Rahn, a descoperit-o pe undeva prin Franţa.

Lancea Sfântă conferă puteri inimaginabile

În urma achiziţiei sale, fierarul l-a consolat spunându-i că să nu îţi pară rău pentru banii pe care i-ai dat pe această suliţă pentru că va fi mai faimoasă decât cetatea Damascului cu „cele şapte porţi ale sale”. Presentimentul fierarului avea să se împlinească la scurtă vreme după ce Longinus a cumpărat faimoasa lance.

Legendele susţin că Lancea Destinului conferă puteri ieşite din comun celui care o deţine. Talentele militare şi victoria erau aduse ca prin magie.

Cornelius Longinus, după crima realizată, a renunţat la cariera de soldat şi s-a convertit la creştinism. A murit precum un martir şi a fost ridicat la rangul de sfânt, regăsindu-se în zilele noastre în calendarul catolic şi ortodox sub denumirea de Sfântul Longinus.

Un blestem teribil

Hitler era convins că cine va avea acest artefact va conduce destinele lumii.

Potrivit istoricului Jesus Hernandez, artefactul purta un blestem teribil. Carol cel Mare fusese neînfrânt în 47 de bătălii. După ce a intrat în posesia artefactului a murit în luptă.

Același lucru i s-a întâmplat lui Frederic I Barbarossa. La plecarea în cea de a Treia Cruciadă i-a căzut Sulița. La puțin timp, a căzut într-un râu și s-a înecat.

În anul 1098, cavalerii creştini au descoperit lancea în Antiohia, în timpul unei cruciade. Se spune că sulița le-a adus mult noroc și i-au înfrânt pe sarazini. Cel care deține sulița are în mâinile sale destinul lumii. În timp, ea a devenit simbolul suveranilor. Începând cu împăratul Constantin, încă alți 45 de suverani au intrat în posesia ei.

Potrivit istoricului Hernandez, Hitler a descoperit artefactul în anul 1912, atunci când s-a refugiat din cauza unei furtuni în Palatul Hofburg din Viena. Sulița era expusă pe o mantie de catifea roșie și făcea parte din tezaurul austriac.

Obsesia lui Hitler

Lancea Destinului

O bună parte din viața sa, Hitler a fost obsedat să intre în posesia unor artefacte pe care le considera că au puteri divine și-l vor ajuta în luptele pe care urma să le dea pentru a cuceri lumea. Unul dintre acestea era Sulița lui Longinus.

Sulița avea o lungime de 50 cm și era reparată cu argint. În 14 martie 1938, Hitler împreună cu Himmler au intrat triumfători în Viena. Ca să poată intra în posesia Suliței a emis o petiție prin care valorosul artefact trebuia să revină la Nurnberg, orașul care fusese înainte de Viena în posesia artefactului.

Artefactul a fost transportat la Nurnberg în cel mai mare secret cu un tren blindat. Transportul a fost escortat de trupe SS.

Hitler era convins că Sulița îi aparținuse într-o viață anterioară. Atracția pe care o avea pentru artefact depășea orice imaginație. El se credea reîncarnarea unui senior feudal din secolul al IX-lea, numit Landulfo al II-lea de Capua, care a fost excomunicat de Papă pentru folosirea magiei.

Blestemul funcționează

În anul 1945, americanii intră în buncărul de la Panier Platz și recuperează artefactul. La câteva zile de la acest eveniment, Hitler se sinucidea. Blestemul funcționase.

Spre sfârșitul războiului, sulița a fost ascunsă într-un buncăr de sub castelul Kaiserburg. Pentru că buncărul nu oferea protecția necesară, sulița a fost transferată în buncărul de la Panier Platz și depozitată într-o cutie din cupru.

După căderea Berlinului, americanii au confiscat cele mai valoroase obiecte, printre care și celebra sulița. Generalul care a găsit acest artefact nu a mai dorit să-l înapoieze austriecilor. A murit în scurt timp și în cele din urmă Lancea a ajuns iar la Vienna. Se pare că acolo îi este locul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top