Lama Itigilov este cunoscut în lumea budistă precum omul care a încercat să învingă moartea. În timpul vieții sale, călugărul le spunea celor apropiați că a descoperit o metodă prin care să păcălească moartea.

În anul 1927, în plină expansiune a comunismului, budiștii din Rusia au suferit o mare pierdere, dispariția șefului lor spiritual, lama Itigilov.

Dachi Dorjo Itigilov a fost un călugăr budist și, oficial, a murit acum 90 de ani. Înainte să moară, așezat în poziția de lotus, și-a chemat toți discipolii pe care i-a rugat să se roage pentru sufletul său. Ultima sa dorința a fost fără precedent. Le-a spus discipolilor să vină să-l vadă peste 30 de ani, iar peste 75 de ani, să fie deshumat.

În 15 iunie 1927, lama, în vârstă de 75 de ani, și-a reunit discipolii pentru a-i anunța că a venit timpul să-i părăsească. S-a așezat în poziție de lotus și a început să mediteze. La câteva zile, lama a decedat. Corpul său, în poziție de lotus, a fost introdus într-o cutie confecționată din lemn de cedru și îngropată în pământ.

A murit în poziția de lotus, iar corpul său a fost introdus într-o cutie din lemn de pin, plină cu sare. Specialiştii au efectuat ultima expertiză a cadavrului în anul 2005.

Lama Itigilov, povestea vieții

Lama Itigilov

Itigilov s-a născut în anul 1852, în sudul Siberiei. A rămas orfan și de la vârsta de cinci ani, a lucrat ca pastor. Avea o pasiune ciudată. Era atras de monumentele funerare și obiectele rituale. În acele vremuri, morții erau înhumaţi direct în pământ, nefiind utilizate sicrie. Mormintele erau lângă pomi sau stânci.

În una din zile, Itigilov a revenit în satul natal, având în mână un fel de baston care avea înfipt în vârf un craniu uman. Repetă o frază care i-a pus pe gânduri pe localnici. Susţinea că poate birui moartea și cei care îl vor asculta vor fi nemuritori.

La vârsta de 15 ani, ajunge la o mânăstire buddhistă, unde va rămâne 23 de ani. Împăratul Nicolae al II-lea îl va numi șeful budismului din Siberia orientală, funcție pe care o va ocupa până la Primul Război Mondial. Conform documentelor, a murit în anul 1927, la vârsta de 75 de ani.

Povestea deshumării


După 28 de ani, și nu 30 așa cum dorise, este exhumat cu ocazia producerii unui uragan care a devastat Siberia. Oamenii au vrut să se roage pentru ca vânturile și ploile să se oprească. Sperau să se producă un miracol prin rugăciunile lor.

După ce l-au deshumat au urmat surprize de proporţii. Pielea era elastică, articulaţiile mobile, iar corpul era cald. După ce l-au spălat și i-au schimbat vestmintele, l-au reînhumat. Această operațiune a fost repetată în anul 1973.Călugării budiști au vrut să verifice starea cutii în care a fost introdus corpul. În zonă, avusese loc un seism puternic care distrusese mai multe morminte.

Lama Itigilov, a doua deshumare

Următoarea deshumare s-a produs în anul 1973, ca urmare a unor puternice inundații. Următoarea deshumare a avut loc în 11 septembrie, 2002, la 75 de ani de la moartea lui Itigilov. A fost dorința lui ca după 75 de ani, trupul neînsuflețit să fie transferat în localitatea Ivolguinsk.

Deshumarea s-a efectuat în prezența călugărilor budiști, dar și a unor cercetători. Stadiul de conservare a cadavrului era excepțional.

Un mort, viu

Lama Itigilov
Lama Itigilov

În raportul întocmit, medicii legiști au notat, nu există miros de putrefacție, pielea era moale, elastică. Unghiile și părul erau perfect conservate. Nu au fost observate urme ale unei intervenții privind mumificarea.

Specialiștii au prelevat un eșantion din piele și au constatat că fracțiunile proteice corespundeau cu cele ale unui om viu. În piele au fost constatate cantități de brom, semn că lama a consumat plante care conțin această substanță.

Unul dintre specialiști a declarat că bromurile inhibă procesul de excitare a sistemului nervos central, dar nu au efect asupra sistemului nervos somatic. S-a ajuns la concluzia că lama și-a dezactivat funcțiile vitale din organism, printr-o meditație profundă. Corpul său a intrat într-o stare de anabioză, de suspendare a activităților vitale.

Lama Itigilov mutat într-o mânăstire


În anul 2002, cadavrul a fost mutat într-o altă mânăstire buddhistă, unde a fost chemat un medic legist pentru a efectua diferite analize. Cadavrul era așezat în sare, până la umeri. Extras din cutie, s-a constatat că organele interne sunt intacte, la fel și ochii. Medicul a declarat că pare a fi cadavrul unei persoane care a decedat de câteva ore.

Călugării au fost de acord ca medicul să preleveze probe din piele, par și unghii pentru a le face o expertiză. Pielea s-a dovedit că avea un conţinut mare de brom, iar temperatura corpului era sub 20 de grade, semn că persoană era moartă.

Specialiştii au declarat că bromul suprima sensibilitatea organismului la stimulii exteriori. Cantitatea mare de brom provenea din leguminoasele pe care Itigilov le consumase din abundenţă, de-a lungul vieții.

Este celebru cazul unui yoghin indian, care în anul 1837, a fost îngropat într-o cutie din lemn, fără apă, hrană sau sursă de aer, și care după 40 de zile a fost deshumat și a revenit la viață.

În prezent, corpul lui Itigilov este conservat într-un cub de sticlă și este expus într-un templu special construit.

Automumificarea

Lama Itigilov

Automumificarea era o tehnică specifică călugărilor budiști din secta ezoterică Shingon. Adepții acestei secte practicau o filosofie bazată pe obținerea unei puteri spirituale prin disciplină și auto-negare. Cel care a pus bazele acestei secte a fost călugărul japonez Kukai (774-835).

Călugării budiști din secta japoneză Shingon practică automumificarea ca scop al iluminării. Automumificarea este un proces complex care durează 1000 de zile, timp în care, călugării trebuie să treacă prin anumite etape, în care domină meditația spirituală, autodisciplina.

Secta a fost fondat de călugărul Kukai în secolul al IX-lea. În secolul al XIX-lea, autoritățile au scos în afara legii practica automumificării, considerând-o barbară.

Automumificarea, calea spre iluminare


Călugărul Kukai a fost primul dintre sectanți care a pus în practică automumificarea. Cu câțiva ani înainte să moară, a intrat într-o meditație spirituală profundă, refuzând hrana și consumând cantități mici de apă.

La câțiva ani de la moartea sa, mormântul a fost deschis și spre surprinderea tuturor, părea că doarme, înfățișarea era neschimbată, părul lung și sănătos. Pentru că procesul de automumificare presupune anumite etape, nu toți călugării reușesc să ducă la sfârșit aceste etape.

În anul 1783, un călugăr care avea 96 de ani, a reușit să treacă prin tot procesul, corpul său fiind într-o stare de conservare foarte bună și în zilele noastre. Veșmintele sale sunt schimbate o dată la șase ani, tăiate în bucăți mici și vândute ca amulete.

Etape

În prima fază, călugării renunță la alimente și consumă numai nuci și semințe. În cea de a doua etapă, renunță la apă și beau un ceai toxic dintr-o esență folosită la obținerea uleiurilor. Ceaiul duce la pierderea fluidelor corporale, otrăvesc țesuturile și împiedică viermii și gândacii să se apropie de cadavru. Automumificarea este un proces complex.

Semințele și nucile sunt înlocuite cu rădăcini și scoarță de copaci. În ultima etapă, călugării erau așezați în poziția de lotus și închiși într-un cavou. Din când în când călugărul anunța cu ajutorul unui clopot faptul că este în viață. Când sunetul înceta, cavoul era sigilat pentru încă o mie de zile.

Mumia din statuia lui Buddha


În Norvegia este expusă o statuie a lui Buddha atipică. Scanările au scos la iveală faptul că în interiorul ei se află o mumie. Ca vechime, s-a estimat că mumia are 1000 de ani. Se spune că mumia aparține unui călugăr care a practicat automumificarea.

Automumificarea a fost interzisă în Japonia în secolul al XIX-lea. Pentru călugării budiști, automumificarea nu constituia o formă de sinucidere, ci o cale spre iluminare.

Dacă o mumie era descoperită într-un mormânt, era scoasă și îmbrăcată în haine luxoase, după care era expusă în temple pentru venerare.

Ultimul călugăr care a reușit automumificarea a murit în anul 1903. Rămășițele sale au rămas neatinse timp de 60 de ani, moment în care, cercetătorii au descoperit că acel cadavru se află într-o stare bine conservată.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!