Jocurile Olimpice au o istorie stufoasă, care se întinde pe decursul a mai multor mii de ani. Ele au luat naștere în celebra cetate grecească Olimpia şi se desfășurau din patru în patru ani. Istoricii au consemnat fapte impresionante despre modalitatea de desfășurare a Jocurilor Olimpice în antichitate, unde cuvintele de ordine erau profesionalismul şi corupția.

Este un aspect curios al sportului că, chiar și atunci când fac parte dintr-o sărbătoare a păcii globale, cum ar fi Jocurile Olimpice , sunt naționaliste, competitive, violente și potențial mortale.

Sporturile în lumea antică, în general, puteau fi descrise drept război ritualizat în care o putere concurează cu alta, unde fiecare erou (sportiv) se străduiește să învingă un adversar demn într-un cadru în care moartea este puțin probabilă.

Olimpiada

Olimpiada antică a fost un eveniment major, care dura 5 zile (până în secolul al V-lea), care a avut loc o dată la patru ani, nu la Atena, ci la sanctuarul religios al Olimpiadei, în apropiere de orașul Elis, Peloponez.

Nu numai olimpiadele au fost o serie de competiții atletice adesea periculoase ( agōnēs / αγώνες -> agonie, protagonist) care au conferit onoare și avantaje extraordinare sportivilor, dar au fost părți suplimentare ale unui festival religios important. Olimpiada l-a onorat pe regele zeilor, Zeus , așa cum este reprezentat în statuia colosală a lui sculptată de Phidias atenian / Pheidias / Φειδίας (c. 480-430 î.Hr.). A fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

ancient olympics 6

Cum era la competiția antică?

Era foarte multă emoție cu privire la aceste jocuri, la fel cum există și astăzi. Aventură, oameni noi de întâlnit, suveniruri pentru a lua acasă, poate pericol sau boală și un pic din mentalitatea „ce se întâmplă la Olympia rămâne în Olympia”.

Jocurile au conferit onoare, ca și astăzi, sportivilor, antrenorilorși sponsorilor acestora, dar nu și țărilor lor, deoarece jocurile au fost limitate în Grecia (cel puțin până în secolul al V-lea). În schimb, onoarea mergea spre la orașul-stat. Laurii victoriei includeau numele învingătorului, numele tatălui său, orașul și evenimentul. Puteau participa greci de oriunde greci, chiar și din colonii , cu condiția să îndeplinească anumite cerințe: principala era dezvăluită de codul vestimentar – nuditatea.

Atlet sau vânător de bani

În acele vremuri s-a născut şi cuvântul „atlet” care în limba greacă înseamnă „vânător de bani„, învingătorilor le erau oferite sume importante de bani. Pe lângă recompensa oficială care constă într-o coroană de măslini, campionii primeau din partea orașelor pentru care concurau sume importante de bani. În schimb, cei care pierdeau nu primeau nimic.

Clipboard03 4

La câteva secole distanță de primele Jocuri Olimpice oficiale, celebrate în 776 î. Hr., profesionalismul câștiga teren în fata actelor de corupție. Cetățenii diferitelor state grecești au început să facă comerţ cu atleţii. Odată cumpărat un atlet era răsplătit cu sume imense pentru a câștiga o medalie de aur. Astfel, una dintre celebrități a fost răsplătită într-o zi cu trei sute de lire de argint pentru a concura la o probă. La Atena, un alergător renumit primea suma de o mie două sute de drahme pentru a participa la Olimpiadă. Cu acești bani putea să-şi cumpere o casă luxoasă şi câţiva sclavi.

Acte de corupție la Jocurile Olimpice

Acte de corupție se mai produceau chiar dacă erau sporadice. Unul dintre ele s-a petrecut atunci când împăratul Nero a concurat, în anul 67, la proba de care. El a căzut în timpul cursei şi chiar dacă a reluat-o nu a putut s-o mai câștige. Pentru suma de 250.000 de drahme, arbitrii au fost convinși foarte repede să-l declare învingător. Dar, la moartea lui , decizia a fost anulată şi numele lui a fost șters de pe lista învingătorilor.

În 420 î Hr., în timpul războiului peloponeziac, în care erau rivale Atena şi Sparte, elidienii care domneau în Olimpia s-au aliat cu atenienii şi i-au exclus din Jocuri pe spartani. Un conducător spartan, Lucas a participat la cursa dându-se locuitor al Tebei, oraș neutru. Lucas  a câştigat cursa, dar a fost descoperit şi drept răsplată l-au biciuit în public. În urma acestui incident Sparta a ripostat atacând Elida.

În anul 393, cu puţin timp înainte ca Imperiul Roman să se declare învins de barbarii din nordul Europei, împăratul Teodosiu I, a abolit Jocurile Olimpice considerându-le o reminiscență a păgânismului. Când au fost reabilitate, 1500 de ani mai târziu, din arenele olimpiene cu statui magnifice şi dotări impresionante nu mai rămăsese nimic.

O sărbătoare a morții

Jocurile olimpice au început ca o sărbătoare a morții, dar la fel ca jocurile nememene, explicațiile mitologice pentru Olimpiadă sunt confuze. Două figuri centrale sunt folosite pentru a explica originile Olimpiadei. Acestea sunt Pelops și Hercules.

Pelops

Pelops dorea să se căsătorească cu Hipodamia, fiica regelui Oenomaus din Pisa. Acesta i-a promis fiicei sale bărbatului care va putea câștiga o cursă de care împotriva lui. Dacă pretinsul ar pierde cursa, și-ar pierde și capul. Prin trădare, Oenomaus și-a menținut fiica necăsătorită și prin trădare, Pelops a câștigat cursa, l-a ucis pe rege și s-a căsătorit cu Hipodamia. Pelops a sărbătorit victoria, dar și înmormântarea regelui Oenomaus printr-o serie de jocuri olimpice. Locul olimpiadei antice a fost în Elis.

Hercule

După ce Hercule a jefuit orașul Elis, a organizat jocuri olimpice pentru a-l onora pe tatăl său Zeus. Într-o altă versiune, Hercules a organizat doar jocurile instituite de Pelops.

În acest fel, istoria Jocurilor Olimpice are obază mai putin ortodoxă. Acestea s-au născut pentru a celebra moartea sau pentru a le oferi oamenilor senzația că poate fi controlată. Chiar dacă pare incredibil, sportul, în lumea antică, era privit precum un joc. Atleții trebuiau să lupte până la ultima suflare.

De ce femeile nu participau la Jocurile Olimpice antice?

singapore educational consultants chariot race 1

Femeile nu aveau dreptul să participe la Jocurile Olimpice antice. În perioada clasică din Grecia (500-323 î.e.n.), femeilor li s-a permis să participe la evenimente sportive din Sparta. Au fost și alte evenimente pentru femei organizate în Grecia, dar femeilor nu li s-a permis participarea la Jocurile Olimpice.

Motive posibile

Unul dintre motivele posibile pentru care femeile nu erau lăsate să participe la Jocurile Olimpice este că Grecia era o societate dominată de șovinism. Femeile erau considerate oameni de categoria a doua, la fel ca sclavii sau ca străinii. Iată posibilele motive:

  • Femeile erau considerate oameni de clasa a doua, ca sclavii și străinii. Numai cetățenii greci de origine masculină, liberi, erau autorizați (cel puțin până când romanii au început să își exercite influența) să participe la Jocurile Olimpice.
  • Este probabil ca femeile să fi fost considerate slabe.
  • Femeile aveau propriile lor jocuri (jocurile Hera), care au început din secolul al VI-lea, unde concurau îmbrăcate.
  • Atleții concurau dezbrăcați și ar fi fost inacceptabil să existe femei respectabile care să fie văzute dezbrăcate. Este posibil să fi fost inacceptabil ca femeile respectabile să vadă corpurile de sex masculin dezbrăcate ale atleților.
  • Sportivilor li s-a cerut să se antreneze timp de 10 luni – o lungă perioadă de timp. Majoritatea femeilor căsătorite sau văduve, probabil că nu aveau timpul necesar pentru așa ceva.
  • Orașele-state erau onorate de o victorie olimpică. Este posibil ca victoria a unei femei să nu fie considerată o onoare.
  • A fi învins de o femeie era o dizgrație.

Participarea femeilor

Cu toate acestea, încă de la începutul secolului al IV-lea î.Hr., au existat femei care au participat la jocurile olimpice, nu doar la festivalurile publice.

Prima femeie care a câștigat un eveniment la Jocurile Olimpice a fost Kyniska (sau Cynisca) din Sparta, fiica regelui Eurypontid, Archidamus II și sora a regelui Agesila (399–360 î.e.n.). Ea a câștigat cursa cu patru cai în 396 și din nou în 392. Scriitori precum filosoful grec Xenophon (431 î.Hr.-354 î.e.n.), biograful Plutarh (46–120 e.n.) și Pausanius călătorul (110–180 e.n.) au urmărit evoluția femeilor în societatea greacă.

Xenophon a spus că Kyniska a fost convinsă să participe la Olimpiadă de fratele ei; Plutarh comenta că și femeile sunt puternice și pot câștiga probe la Olimpiadă. Pausanias a descris-o ca fiind independentă, ambițioasă și admirabilă.

Kyniska (numele ei înseamnă „cățeluș” în limba greacă) nu a fost ultima femeie greacă care a participat la jocuri. Femeile din Lacedaemon au obținut victorii olimpice. Două membre proeminente ale dinastiei ptolemaice grecești din Egipt – Belistiche, curtezana lui Ptolemeu al II-lea care a concurat în jocurile din 268 și 264 și Berenice a II-a (267–221 î.e.n.), au câștigat curse de care în Grecia. Până în epoca lui Pausania, non-grecii puteau participa la jocurile olimpice. Femeile aveau dreptul să participe precum concurenți, patroni și spectatori.

jocuri olimpice antice 2

Jocurile Olimpice în perioada clasică

În această perioadă, Jocurile Olimpice aveau o menire clară, testarea priceperii militare. Este limpede de ce femeile nu participau la Jocurile Olimpice. În Grecia antică, războiul, cât și abilitățile militare erau destinate doar bărbaților. Ar fi fost imposibil ca o femeie să concureze împotriva unui bărbat, pentru că ea nu s-ar fi priceput la strategie militară și nici nu ar fi avut unde s-o învețe.

Imediat, după ce această perioadă s-a încheiat, societatea grecească a evoluat și lucrurile au devenit mult mai permisive. Femeile au fost implicate în diverse activități și în cele din urmă au fost lăsate să concureze alături de cei mai mari atleți din Grecia. Jocurile Olimpice, indiferent de participanți, erau întotdeauna o sărbătoare, dar o sărbătoare diferită față de cea din zilele noastre.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!