Isteria lalelelor

Isteria lalelelor! Olandezii cumpărau bulbi la prețul unei case

În secolul al XVII-lea s-a declanșat isteria lalelelor. În Olanda, bineînțeles, când comercianții, cu speranța că se vor îmbogăți, cumpărau bulbi de lalelele în neștire. Prețurile au urcat atât de mult, încât un bulb a ajuns să coste cât o casă.

Într-o perioadă de câteva luni, comercianții olandezi au investit tot mai mulți bani în bulbi de lalele, crezând că florile exotice le vor aduce o avere.

„Cel care ia în considerare profiturile pe care unii le obțin în fiecare an din lalele va crede că nu există o alchimie mai bună decât această agricultură”, a scris un poet din secolul al XVII-lea în timpul așa-numitei „isterii a lalelelor”.

Dar mania lalelelor s-a dovedit a fi chiar mai riscantă decât alchimia reală. După ce prețurile lalelelor au crescut în anii 1630, bula economică s-a spart și lucrurile s-au schimbat dramatic.

Mania lalelelor a servit ca un avertisment pentru toți comercianții Europei: averea se putea pierde la fel de rapid cum fusese făcută!

Isteria lalelelor, începuturi

Totul a început în anii 1500 când turiștii occidentali au văzut niște flori foarte frumoase la curtea împăratului otoman din Constantinopol. Au luat câțiva bulbi și astfel au dus florile în Olanda.

Olanda din secolul al XVII-lea se lăuda cu una dintre cele mai puternice economii din Europa. Cu accent pe comerț, Amsterdam a devenit o capitală comercială pentru continent. În 1602, s-a deschis bursa din Amsterdam, aducând și mai multe oportunități de a investi pe piețele exotice.

În plus, în acea vreme erau la modă toate lucrurile exotice. Acesta a fost, probabil, motivul principal pentru care olandezii erau fascinați de aceste flori.

De asemenea, lalelele au devenit deosebit de populare, deoarece dețineau un element de surpriză: dintr-un bulb maro putea ieși o floare extrem de frumoasă! Drept urmare, comercianții au dezvoltat până în anii 1630 o dorință nebună de a cultiva lalele.

Prețurile bulbilor au explodat

Până în 1636, cererea pentru lalele a explodat. Era încă iarnă, iar oamenii cumpărau bulbii care erau în pământul înghețat. Cererea era atât de mare, încât această perioadă a fost numită isteria lalelelor.

Prețurile au înregistrat o creștere de o mie de ori pe 31 decembrie 1636, când comercianții olandezi au vândut un bulb pentru suna de 125 de breaslane (moneda olandeză veche).

O lună mai târziu, pe 3 februarie 1637, același bulb se vindea cu suma de 1500 de breaslane. Toată lumea vorbea numai despre lalele. Nimeni nu mai prezenta niciun interes pentru nimic. Toți doreau să cumpere cât mai mulți bulbi, să cultive lalele și apoi să le vândă. Cel mai mare preț înregistrat pentru un bulb a fost de 5200 de breaslane, în condițiile în care, meșterii calificați câștigau aproximativ 300 de breaslane pe an. O adevărată nebunie! Un asemenea meșter trebuia să muncească timp de 17 ani și să economisească toți banii câștigați pentru a-și putea permite un bulb de lalea.

Comerțul cu lalele se prăbușește

În mod ironic, mania lalelelor a dispărut chiar înaintea primăverii anului 1637. Chiar înainte ca bulbii să fie scoși din pământ, nimeni nu mai dorea să cultive lalele. Dar de ce?

Unii cercetători speculează că piața lalelelor s-a prăbușit pentru că oamenii și-au dat seama că lucrurile luaseră o întorsătură nefirească. Prețurile bulbilor erau exagerat de mari și interesul a scăzut brusc.

În timpul unei licitații de lalele din Haarlem, din februarie 1637, niciun bulb nu fusese vândut. Oamenii au realizat că nu pot plăti o avere pentru niște lalele și în acel moment a intervenit declinul celei mai profitabile afaceri din acele vremuri.

Chiar și preoții s-au implicat și au început să le țină oamenilor discursuri în biserici despre lăcomie și bogăție.

Cea mai mare bulă economică din toate timpurile?

Unii economiști sunt de părere că a mania lalelelor a fost „cea mai mare bulă economică din toate timpurile”. Însă, nu toată lumea susține această idee. Se spune că isteria lalelelor este uneori exagerat și nu toată țara i-a simțit efectul.

Unele voci sunt de părere că doar câțiva olandezi înstăriți au fost implicați în această afacere și din cauza lăcomiei lor prețurile au luat-o razna. Referințele despre această poveste nu arată pe nimeni care să fi falimentat pentru că a cumpărat bulbi de lalele la prețuri foarte mari. Din acest motiv, specialiștii care au studiat această bulă economică, nu cred că efectele ei au fost resimțite la nivel de țară sau că au influențat cu adevărat economia de piață.

În luna aprilie a anului 1637, guvernul olandez a intervenit și a promulgat o lege prin care se anulau toate contractele de vânzare-cumpărare ai bulbilor de lalea. Drept urmare, cumpărătorii nu au mai fost obligați să plătească sume astronomice pentru un bulb, dar nici vânzătorii nu s-au mai îmbogățit, așa cum au sperat.

O istorie fascinantă

Scriitorul scoțian Charles Mackay a fost fascinat de această poveste și a studiat îndeaproape fenomenul. El a publicat chiar și o lucrare despre această bulă economică și despre isteria lalelelor.

Chiar dacă nu pare la prima vedere, isteria lalelelor este, de fapt, o lecție prețioasă despre economie. Experiența a servit ca un avertisment pentru viitorii investitori cu privire la natura pieței.

La urma urmei, eșecul pieței lalelelor a fost doar o lecție, pe care nu a învățat-o nimeni, pentru că mai apoi au mai urmat și alte bule asemănătoare: bula Mării de Sud în anii 1720, bula căilor ferate din anii 1840 și piața tauri din anii 1920.

În retrospectivă, fiecare bulă speculativă pare lipsită de sens. Dar nu putem să nu ne întrebăm de ce comercianții olandezi au dorit cu ardoare să-și cheltuiască banii pe niște flori? Probabil că nu vom afla niciodată!