Alcatraz
Alcatraz

Alcatraz a fost una dintre cele mai cunoscute închisori din lume. Această pușcărie (devenită atracție turistică în prezent) se află pe insula cu același nume și a fost una dintre închisorile de maximă securitate, din care era imposibil de evadat.

Insula este alcătuită din gresie, având lungimea de 500 m, o înălțime de 41 m, cu o suprafață de 85.000 m². Pe această suprafață erau clădite închisoarea și cel mai vechi far de pe coasta de vest americană.

Timp de aproape 30 de ani, Alcatraz a fost destinația finală pentru cei mai periculoși și criminali din Statele Unite ale Americii. Deținuții, care erau incontrolabili sau extrem de periculoși, erau trimiși la Alcatraz, în speranța de a fi îmblânziți de severitatea pușcăriei.

În cei aproape 30 de ani au fost 36 de încercări de evadare, dintre care niciuna reușită. Celulele deținuților aveau suprafața de 1,5 x 2,7 m, cu lavoar, toaletă și pat. Timpul petrecut în celulă era între 18 și 23 de ore pe zi, excepții se făceau (prin care se înțelege și dreptul la muncă) celor care dovedeau o purtare excepțională. În cantină erau montate deschideri, prevăzute în caz de nevoie, pentru gaze lacrimogene. În această închisoare apa de la dușuri era caldă, pentru ca deținuții să nu se obișnuiască cu apa rece în caz că doreau să evadeze.

Deținutul # 85: Al „Scarface” Capone

Condamnare: evaziune fiscală

Timp petrecut la Alcatraz: 5 ani (1934-1939)

Al Capone

Pe vremea când Alphonse Gabriel Capone a sosit la Alcatraz, în dimineața zilei de 22 august 1934, el a devenit un deținut ca ceilalți. El a fost condamnat la 11 ani de închisoare în 1931, după mai multe proceduri judiciare. Găsit vinovat de evaziune fiscală, Capone a fost plasat într-o închisoare din Atlanta, unde favoritismul care i-a fost arătat de către colegii deținuți și personalul închisorii, a dus la un transfer la Alcatraz la numai 10 zile după condamnare.

În închisoarea federală din Atlanta, Capone era un privilegiat: avea mobilier din celulă, vizitatori frecvenți și paznici ușor de mituit. La Alcatraz, gardienii erau imuni la banii și influența lui, iar Capone trebuia să se conformeze noului regim.

Până la sosirea sa la Alcatraz, Capone se afla într-o stare deplorabilă. El suferea din cauza dependenței de cocaină, iar boala venerică netratată, contractată cu mulți ani în urmă, când a lucrat la un bordel din Chicago, începuse să îi afecteze trupul și mintea. Ultimul său an la Alcatraz a fost petrecut în spitalul închisorii. Capone a părăsit Alcatrazul în 1939 pentru că era bolnav și incoerent. Și-a petrecut ultimii ani din viață la conacul său din Florida.

Deținutul # 110: Roy Gardner

Condamnare: Jaf armat

Timp petrecut la Alcatraz: 2 ani (1934-1936)

Nu se poate spune că mulți dintre criminali care au ajuns în Alcatraz au fost din familii bune, dar George Kelly Barnes, Jr. a fost crescut într-o gfamilie bună din Memphis și chiar a făcut un colegiu.

O căsătorie bruscă l-a făcut să renunțe la școală și s-a implicat în contrabanda cu alcool. El s-a însurat cu Kathryn Thorne. Soția sa, un criminal de excepție, a avut grijă de soțul său, cumpărându-i o mitralieră Thompson și încurajându-l să învețe cum să o folosească. În cele din urmă, două bănci au fost jefuit în stilul Bonnie și Clyde, pentru ca mai apoi tot sudul Americii să afle cine este”Machine Gun Kelly”.

Cei doi au vrut o viața lipsită de griji și din acest motiv l-au răpit pe magnatul Charles Urschel. Pentru eliberarea lui au cerut o răscumpărare de 200.000 de dolari. La două luni de la acest act criminal, cei doi au fost prinși și aruncați în închisoare.

„Machine Gun”, Kelly și-a petrecut timpul la Alcatraz liniștit. A lucrat la birou, a servit ca băiat de altar și și-a regretat viața criminală pe care a dus-o înainte. Când a plecat din Alcatraz în 1951, totuși, nu a fost liber; a fost transferat în Leavenworth, unde a murit în 1954.

Deținut # 594: Robert Stroud

Condamnare: Crima

Timp petrecut la Alcatraz: 17 ani (1942-1959)

Robert Stroud

Probabil cel mai faimos deținut din istoria lui Alcatraz este Robert Stroud, așa-numitul Omul pasăre de la Alcatraz . Acest lucru se datorează unui film din 1962, bazat pe viața sa.

Inițial trimis pe Insula McNeil pentru că a înjunghiat un barman la vârsta de 21 de ani, Stroud era un deținut extrem de periculos. El și-a atacat colegii prizonieri și a făcut tot posibilul pentru a semăna disensiuni în închisoare. Transferat la Leavenworth, a înjunghiat un gardian, iar pedeapsa lui a fost detenția pe viață.

Pentru a-l ține departe de ceilalți deținuți, funcționarii închisorii l-au izolat pe Stroud și i-au permis să-și practice interesul pentru creșterea și îngrijirea păsărilor ca să-l țină ocupat. Stroud a scris două cărți pe această temă.

După transferul său la Alcatraz, Stroud a fost privat de păsările sale. A început să scrie o carte despre sistemul penitenciarelor din SUA. El a părăsit Alcatrazul în 1959 pentru că avea probleme de sănătate. A fost transferat la o altă închisoare, unde a murit în 1963.

Prezentarea lui Stroud ca om liniștit și grijuliu în filmul despre viața lui (un film pe care Stroud nu l-a văzut niciodată) părea o glumă neplăcută pentru oamenii care îl cunoșteau. Era de o violență ieșită din comun.

Lucruri incredibile despre Alcatraz

La sfârșitul anului 1850, primii prizonieri de la Alcatraz au fost soldați. Alcatrazul sau Stânca, a devenit, începând cu anul 1933, o închisoare de maximă securitate, unde deținuții aveau privilegii minime.

Mafioți celebri, precum Al Capone, au fost închiși la Alcatraz. Fiecare deținut era izolat, primea o dată pe zi o bucată de pâine și apă.

Gardienii povesteau că fenomene paranormale se produceau în închisoare. Locul era bântuit de spiritele celor care muriseră în tentativele de a evada. Se puteau auzi zgomote care veneau din ziduri, se simțea miros de fum, fără să fie foc.

Oficial, în anul 1963, Alcatrazul a fost închis. După zece ani, închisoarea a fost redeschisă și a devenit un punct de atracție turistică.

Turiștii vorbesc despre un sentiment ciudat pe care l-au avut în timpul vizitelor. Este un loc cu multă încărcătură negativă care îți dă senzații neplăcute.

Fenomene inexplicabile

Istoricii care au studiat arhivele închisorii au descoperit rapoarte întocmite de gardieni în care sunt descrise fenomene ciudate pe care le-au trăit în închisoare. Vorbim despre zgomote, fantome, țipete, mirosuri.

Al Capone, în timpul detenției, primise acordul conducerii de a cânta la banjo, în sala de duș. Banjo este un instrument muzical asemănător mandolinei.

După moartea lui Al Capone, gardienii auzeau acorduri muzicale în sala de duș. Membrii unei comisii guvernamentale care au vizitat închisoarea au povestit că au asistat la fenomene care le-au dat frisoane. Ușile se închideau sau se deschideau singure, se auzeau urlete și aveau senzația că sunt urmăriți, în permanență.

Cu toate că închisoarea este amplasată pe o stâncă, în ocean, iar măsurile de securitate erau drastice, trei deținuți au reușit să evadeze.

Cu toate că s-au făcut căutări pe tot teritoriul SUA, aceștia nu au fost găsiți. Doi dintre evadați erau frați. Mama lor a primit în fiecare an, de ziua ei, câte un buchet de flori. S-a presupus că cei doi frați erau în viață și trăiau sub o altă identitate. Ei trimiteau cu regularitate florile.

S-a realizat un clasament al închisorilor cu cele mai mari măsuri de securitate. Pe primul loc este ADX, Florența, SUA. Fiecare deținut este izolat 23 de ore din 24. Acolo s-au înregistrat cele mai multe cazuri de sinucidere.

Și Coreea de Nord excelează prin astfel de închisori. Subnutriție, bătăi, munci infernale, de toate acestea au parte prizonierii. În tot acest timp, familiile deținuților, care în majoritate sunt politici, sunt supravegheate cu mare strictețe.

Și lumea liberă și cea tenebroasă a comunismului au închisori la fel de grele. Care este calea pe care trebuie să o urmăm?

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!