Motivul răscoalei de la 1784 a fost opresiunea românilor de către aristocraţia maghiară. La fel de certă este și păstrarea memoriei celor trei căpitani ai mișcării după moartea lor, din partea membrilor societății misterioase.

Orientul Interior

Fără ajutorul moral și material al localnicilor, cei trei căpitani, oricât de isteți ar fi fost, nu ar fi putut să-și materializeze acțiunile.  Un istoric transilvănean mai puțin cunoscut, anume Silvestru Moldovan din Brașov, susține în una din cărțile sale o anume legătură secretă a lui Horia cu o societate secretă de la Viena și pe care chiar o personaliza sub denumirea de Orientul interior.

Silvestru Moldovan susține că istoricii din secolul al XIX-lea, citez, aveau cunoștință că Horia și soții săi au fost membrii unei societăți secrete Orientul interior și că răscoala românilor din Munții Apuseni ar fi fost ajutată de membrii acestei societăți vieneze.

Al patrulea căpitan

Silvestru Moldovan mai spune că Szilagyi și Densușeanu cunoșteau faptul că la începuturile răscoalei, pe lângă Horia, Cloșca și Crișan ar mai fi existat un al patrulea căpitan al răsculaților. Cum Horia și Cloșca nu au mărturisit nimic la interogatorii, ei declarând că nu știu nimic despre un asemenea personaj, problema a rămas în cele din urmă neelucidată.

646x404 1 4

Din câteva depoziții ale unor țărani s-a dedus că ar fi existat un al patrulea șef al răscoalei și se pare că acesta ar fi fost un adevărat spiritus movens al răscoalei, un căpitan cu totul necunoscut, care a dispărut după ce răscoala a început.

Înainte să înceapă răscoala, Horia ar fi umblat cu un necunoscut prin satele Bucium și Musca, unde ar fi vorbit cu poporul. Necunoscutul vorbea bine românește, iar Horia se purta cu mult respect față de el, numindu-l căpitan. După descrierea țăranilor, el era om de statură înaltă, în etate cam de 40 de ani, negricios la față și care purta pe cap un chipiu roșu de soldat, avea două pistoale la brâu și era încins ca militarii cu o sabie.

Unii au crezut că ar fi vorba despre un oarecare Salis, ofițer austriac reformat din armată, proscris în monarhie și urmărit.

În realitate, nu a fost vorba despre Salis, acesta nefiind vorbitor de limba română. Unii specialiști consideră că necunoscutul ar fi fost chiar Marele Maestru al societății masonice, care personal a adus ajutoarele pecuniare necesare. Sunt doar presupuneri.

O altă situație la fel de misterioasă este cea legată de arderea unor acte, chiar de Horia. O altă întrebare se referă la faptul, cum au reușit răsculații să țină la respect o armată maghiară regulată, doar cu furci și topoare, iar în cele din urmă să piardă din cauza unei trădări.

Horea Clo ca i Cri an

Știri noi privitoare la Revoluțiunea lui Horia

(articol publicat în 1944)

Dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti de là 1784 cele trei căpetenii principale: Horia, Cloşca şi Crişan, sunt destul de bine cunoscute. Ştirile noastre nu aduc nimic nou privitor la aceştia, doar atât că numele lui Horia este scris în mai multe feluri: Horia, Horja, Horjak, Hozia, etc, iar al lui Cloşca este scris peste tot Gloska.

In ceeace-l priveşte pe al treilea căpitan, pe Crişan, numele lui este scris peste tot Krisan Gyors, iar o relaţiune din Viena, dată la 24 Februarie 1784 îl traduce în Giorgio Croce: „Krisan Gyors (Giorgio Croce)”, afirmând că era cumnatul lui Cloşca, afirmaţiune unică ce-şi aşteaptă confirmarea prin alte dovezi care vor ieşi la lumină, poate, în viitor.

In afară de aceste căpetenii principale, mai sunt cunoscuţi şi alţi căpitani cu rol în deslănţuirea sau conducerea răscoalei. Aşa se cunoaşte numele „căpitanului” Mihail Popescu sau Poperski, fost ofiţer în armata rusească, care a cutreierat împreună
cu Horia Munţii la începutul revoluţiunii şi care, apoi, dându-şi seama de sfârşitul ei, s’a refugiat în Principate .

Un alt personagiu cu rol chiar mai mare decât al lui Popescu în pregătirea şi desfăşurarea răscoalei din 1784 a fost un anume Salis. Acesta, după informaţiunile cunoscute până acuma, se părea că ar fi fost un agent rusesc, care îndemna pe Românii transilvani să emigreze în Crimeea, unde stăpânirea rusească le oferea condiţiuni de viaţă mai favorabile. Nereuşindu-i planul, urmărit de
autorităţile austriace, Salis ar fi dispărut fără urme.

Unii dintre cercetători au contestat chiar vreun amestec al lui Salis în mişcarea ţăranilor din Transilvania, lipsind dovezi mai sigure despre aceasta. Ştirile noastre aduc însă aceste dovezi privitoare la rolul important al lui Salis în desfăşurarea revoluţiunii, precum şi despre sfârşitul acestuia în închisoarea din Kuffstein şi nu dispariţiunea lui fără urme.

Intr’o corespondenţă din Viena cu data de 2 2 Aprilie 1785 se spune despre Salis că era „un om frumos, plin de foc, de circa 40 de ani”, iar într’o altă corespondenţă din Târgu Mureș dată în 1 6 Noemvrie 1784, se spune că „revoluţiunea sub conducerea unui faimos Salis cunoscut de mai mulţi ani, s’a răspândit în comitatele vecine ale acestui oraş”.

Ştiri mai ample privitoare la acest aventurier se găsesc într’un raport al nunţiului papal din Viena, cardinalul Iosif Garampi, în care se spune că „este un om născut în Silesia prusiana, numit de unii Ignaţiu.

rascoala

Salis iar de alţii Cristian (Chretien) Herzog, care a aţâţat revolta Românilor, arătând atcestora două diplome false ale M. S. Imperiale prin care ei sunt declaraţi eliberaţi de orice îndatorire faţă de proprietarii de pământ”.

Intr’o relaţiune din Buda, datată 18 Noemvrie 1784, se dau noui informaţiuni cu privire la rolul de „conducător” în răscoala lui Horia al lui Salis ce „se dă drept conte de Sales, dar care în realitate nu este decât un vagabond, care fiind înainte iezuit fugi dintre religioşi şi se înrola între husarii prusieni, de unde deşertând se înrola iarăşi în armata austriacă; dar fugi şi de aici şi se retrase între Români unde a desfăşurat totdeauna infama meserie de contrabandist şi în această revoluţiune s’a făcut conducătorul răsculaţilor”.

Iată dovezi noui pentru participarea lui Salis la răscoala ţăranilor din 178 4 astfel că această participare nu mai e o bă-nuială, după cum nu se mai poat e susţine nici dispariţiunea lui fără urme, cum se credea, afirmându-se precis în informaţiunile
noastre că a fost arestat şi închis la Kuffstein.

O altă informaţiune din Vienà, datată 5 Mai 178 5 aduce ştirea că „în Transilvania fu arestat un al patrulea conducător al rebelilor numit Petru Postch”. Numele cu siguranţă este scris greşit, încât nu se poate recunoaşte în dosul lui nciunul dintre căpitanii cunoscuţi până acum.

Ar fi greu să vedem ascuns sub acest nume pe Mihail Popescu-Poperski (Pietro PostchPoperschi?). Poat e să fie Petru Postch acel om cu haine roşii, care mergea în fruntea răsculaţilor şi se numea căpitan, pe coare-l descrie ţăranul Tolan Chirilă din Buru (jud. Cluj).

Pentru a îndemna şi mai mult pe ţărani la revoltă, conducătorii lor făceau uz de numele împăratului şi de anume promisiuni imperiale scrise, adevărat e sau false. Astfe dintr’o relaţiune din Buda, 18 Noemvrie 1784, aflăm că şefii poporului ridicară un drapel cu portretul împăratului pe care era scris: pro libertate.

Pe lângă aceasta se arătau poporului nişte documente prin care împăratul le-ar fi dat plenipotenţă ca să acţioneze pentru libertatea poporului, sau hârtii cu pajur a austriacă prin care se cerea întregului popor să ia armel e şi să distrugă pe nobili.

Reeferințe

Articol extras din ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE NAŢIONALĂ PUBLICAT DE IOAN LUPAŞ DIRECTORUL INSTITUTULUI

TIPOGRAFIA „CARTEA ROMÂNEASCĂ DIN CLUj” , SIBIU 1 9 4 4

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!