Homosexualitatea este un subiect fierbinte și controversat al zilelor noastre. Este o certitudine că homosexualitatea există în jurul nostru, fie că ne place sau nu, sau că o acceptăm sau nu. Ea a existat încă din cele mai vechi timpuri și a fost tratată diferit, în funcție de regimul social sau religios.

Stând în fața calculatorului, m-am întrebat dacă homosexualii se nasc așa sau devin în urma unor situații de viață. Încă ma gândesc ce as putea să răspund la această întrebare, dar se pare că părerile sunt împărțite și controversate. De exemplu, am descoperit un studiu (Opposite-Sex Twins and Adolescent Same Sex
Attraction), realizat în 2002, care spune destul de clar că nu există dovezi științifică că oamenii s-ar putea naște homosexuali. Dacă stăm bine să ne gândim, natura, în toată forța și splendoarea ei, urmărește evoluția și în acest sens, nu cred că ar reprezenta homosexualitatea o opțiune pentru ea. De partea cealaltă, există păreri că unii dintre semeni noștri s-ar naște în acest fel. Nu am găsit niciun studiu, așa că nu aș putea să continui să dezvolt această idee.

Homosexualitatea în istorie


Unul dintre cele mai interesante fapte de viață este că homosexualitatea a existat din cele mai vechi timpuri. De exemplu, în Vechiul Testament era privită ca pe o eroare a naturii. Homosexualii erau plasați în sfera desfrâului și a păcatului. Dar dacă un om s-a născut așa, atunci ce putere ar fi trebuit să aibă să-și nege identitatea? Dacă Dumnezeu nu acceptă homosexualitatea, atunci de ce a creat-o?

În perioada păgânismului, homosexualitatea era tratată precum o exprimare liberă. Au fost cazuri în care era ridicată la nivel de cult. Probabil că acei oameni considerau că în acest fel se pot apropia de divinitate…

Lumea creștină a schimbat total perspectiva asupra vieții. Mântuitorul i-a învățat pe oameni: ” fiţi desăvârşiţi precum şi Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârşit” (Matei 5, 48). Este limpede pentru toată lumea că pentru a ajunge și a înțelege iubirea lui Dumnezeu, oamenii trebuie să facă eforturi foarte mari, uneori să renunțe la natura lor. Renunțarea la homosexualitate pentru societate pare un lucru aberant, dar renunțarea la această natură pentru a te apropia de Dumnezeu pare un lucru cert.

Nu cred că acești oameni ar trebui constrânși prin legi sau excluși din viața socială. Cred că ei ar trebui lăsați să trăiască după bunul plac (în limitele legilor actuale) și să aleagă singuri dacă vor să renunțe la natura lor sau nu, atunci când vine vorba despre planul divin.

Homosexualii să adopte sau nu copii?


O întrebare extrem de grea, cu mai multe răspunsuri posibile. Pentru a face lumină apelăm din nou la un studiu (The Welfare of the Children in Same Sex Families). Acest studiu ne spune că acei copii, care sunt înfiați de homosexuali se confruntă cu o mulțime de probleme, în primul rând psihologice, dar și sociale. Probabil că nu era nevoie de acest studiu pentru a înțelege acest fapt, dar uneori este bine să nu ne pierdem credibilitatea și să confirmăm unele fapte de viață.

Un copil înfiat de homosexuali este arătat cu degetul. El este exclus din cercurile sociale de la școală sau din alte medii. De ce? Pentru că copiii nu sunt pregătiți sau nu pot să accepte ca un prieten de-al lor să aibă 2 tați sau 2 mame. Anormalitatea este întotdeauna taxată, fie că ne place sau nu. Vă mai aduceți aminte când râdeam de un coleg că poartă ochelari sau că are urechile prea mari? Eram copii și anormalitatea ieșea în evidență și era, fără doar sau poate, taxată. Și atunci, cine are dreptul ca să trimită un copil într-o familie de homosexuali, pentru ca el să sufere din aceste perspective? Nimeni, nimeni nu are acest drept și nu îl va avea niciodată, în condițiile sociale actuale.

În loc de concluzie


Așadar, concluzia este una singură: homosexualitatea există, trebuie acceptată, dar nu trebuie împinsă dincolo de normalitatea sau anormalitatea sa!


Like it? Share with your friends!

0