Harta lui Bauche a fost publicată în 1737 și Antarctica făcea parte din continentele lumii și asta cu mult timp înainte să fie descoperită. Și de această dată continentul alb este prezentat fără gheață, cu diverse ape curgătoare și forme geografice.

Harta lui Finaeus a fost descoperită în Biblioteca Congresului de la Washington în anul 1960, de Charles Hapgood. Aceasta a fost desenată de către Oronteus Finaeus în anul 1531. Ca și în cazul hărții Piri Reis, Antarctica este un continent vast, fără gheaţă, cu râuri și multă verdeață.

O altă hartă interesantă este cea desenată de Phillipe Bauche, un geograf francez din secolul al XVIII-lea.

Interesant este faptul că Antarctica este cartografiată precum două teritorii  care sunt despărțite între ele de un fluviu imens. Geograful francez susținea că a desenat harta după alte hărți mai vechi pe care le-a găsit întâmplător. Acest fapt nu poate decât să demonstreze că în trecutul îndepărtat Antarctica a fost un continent înfloritor cu foarte multă vegetație, unde diverse forme de viață își duceau existența în liniște.

Conform cercetătorilor, Antarctica a fost un continent verde, dar în urmă cu mai multe milioane de ani. De aici putem să deducem că hărţile după care s-a inspirat Bauche aveau o vechime impresionantă și în același timp nu trebuie să ignorăm faptul că cineva le-a și desenat. Acest fapt incredibil certifică existența oamenilor, sau altor forme de viață inteligente, care au trăit pe Terra în urmă cu câteva milioane de ani.

Dacă luăm în considerare asemănarile celor trei hărţi, Piri Reis, Finaeus și Bauche, nu putem să ne întrebăm decât care este adevărata istorie a omenirii și de când au existat ființe inteligente pe Terra?

O hartă diferită

Phillipe Bauche, un geograf francez din secolul al XVIII-lea a desenat o altă hartă care îi poartă numele şi a publicat-o în 1737. Deşi se crede că a fost copiată după celelalte hărţi enumerate mai sus, harta lui Bauche prezintă Antarctica precum două teritorii care sunt despărţite între ela de un fluviu mare.

Harta prezintă continentul fără gheta şi cu vegetaţie şi cu diverse forme geografice. Acesta arată Insulele Canare în poziţia lor corectă şi, de asemenea, conturul corect al platoului subacvatic pe care sunt situate.

În 1958 când primul studiu aprofundat a fost realizat asupra Antarcticii cercetătorii au descoperit acurateţea hârtii geografului francez.

Concluzia evidentă este că oricine ar fi desenat hărţile din sursa originală, acum mii de ani, trebuiau să aibă un nivel tehnologic similar cu al nostru. Aceştia au explorat întregul glob, de la nord la sud, de la est la vest.

Aceast lucru stă mărturie faptului că există o civilizaţie avansată, şi încă necunoscută, în preistoria îndepărtată. Sunt convins, de dovezi, că suntem o specie ce suferă de amnezie. Am uitat ceva de o importanţă covârşitoare din propriul nostru trecut. Când o să ne reamintim, o să realizăm în primul rând ca civilizaţia noastră nu este la vârful creaţiei, nu este apogeul spre care totul a tins de-a lungul timpului geologic.

Mai degrabă aceasta face parte dintr-un curs cu suişuri şi coborâşuri, şi este foarte posibil ca o civilizaţie să ajungă la un grad înalt de avans, şi să fie apoi exterminata Acesta este un lucru cu care nu ne-am confruntat niciodată, şi e necesar să ne confruntăm.

Hărțile sumeriene

Cultura sumeriană ne indică faptul că în urmă cu aproximativ 450.000 de ani, zeii au coborât pe Pământ și au creat omul. Opera a fost una simplă, genomul lor a suferit mici modificări și astfel a fost creată o nouă formă de viață, care popula o planetă nouă. Scopul este unul relativ simplu, locuitorii Terrei trebuiau să muncească pentru creatorii săi, adică Anunnaki saucei care au coborât din cer”.

După ce operațiunea de extragere a aurului a fost încheiată, zeii au decis că omul merită în continuare să trăiască și astfel i s-a oferit posibilitatea să se reproducă.

Sumerienii dețineau aceste informații din istoria pierdută a Terrei și pentru că trebuia transmisă și generațiilor viitoare, au fost inscripționate pe diverse tăblițe de argilă. Mai mult de atât, au fost realizate diverse hărți unde planeta zeilor sau a extratereștrilor este situată undeva în Pleiade.

Istoricii nu s-au lăsat înșelați de aceste informații și cei mai mulți dintre ei le consideră eronate sau simple povești pentru a satisface curiozitatea iubitorilor teoriilor conspiraționiste. Totuși, pentru a demonstra încă o dată că nimic nu este întâmplător și fiecare legendă are un sâmbure de adevăr, Marcus Matthe, descrie în cartea sa, Chokwe Art and its History, anumite aspecte impresionante despre civilizația africană Chokwe.

Matthe a intrat în posesia unor tăblițe de aur care se asemănă cu niște hărți stelare. Conform culturii chokwe, acestea indică locul de unde provin zeii, adică creatorii omului. Straniu sau nu, tăblițele de aur indică printr-o cruce centura Orion, care ajută la poziţionarea a două rânduri de câte trei stele din Pleiade şi un „X” care marchează poziţia planetei de unde au coborât „zeii”.
Interesant este faptul că aceleași elemente au fost descoperite și pe alte tăblițe care au aparținut culturii incașe.

De exemplu, pe o tăbliță pe care este desenată creația, incașii au desemnat un animal sacru al cărei organe genitale sunt plasate chiar între anumite planete din Pleiade. Ei credeau cu desăvârșire că zeii creatori au coborât din acel loc pentru a da viață omului pe Terra.

Coincidențe sau nu, aceste aspecte ale unor civilizații antice arată încă o dată faptul că istoria pe care o cunoaștem în prezent despre specia noastră este eronată sau pur și simplu incompletă. Probabil că viitorul apropiat ne va demonstra motivul și scopul existenței omului pe Terra, dar până atunci nu putem decât să alergăm în căutarea adevărului.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!