Astăzi, China are cea mai mare populație din lume, de 1,4 miliarde. În 1979, liderul chinez Deng Xiaoping a stabilit politica copilului unic pentru a reduce cererea de resurse precum apa și locuințele. De exemplu, în 1965, gospodăria medie avea șase copii. A reduce brusc acest număr la unul a însemnat că politica a prevenit până la 400 de milioane de nașteri.

Dar cât de mult știu occidentalii despre această politică cu un singur copil? Cum a fost aplicată? Care sunt consecințele sale? Sperăm că următoarele zece fapte vor lumina cât mai bine cu privire la această politică necesară în China.

10. Istoricul planificării familiei

politica copilului unic

Populația Chinei a început să depășească resursele disponibile cu mult înainte de introducerea politicii copilului unic. După înființarea Republicii Populare Chineze în 1949, guvernul chinez a început să predice importanța planificării familiale și încurajarea utilizării controlului nașterilor ca mijloc de gestionare a populației. 

Totuși, aceste inițiative nu au fost obligatorii și nu au dat rezultatele așteptate. În ciuda Marii Foametei Chineze, care a ucis zeci de milioane de oameni, populația țării se apropia rapid de un miliard până la sfârșitul anilor ’70.  

9. Susținere

Părinții care s-au conformat politicii cu un singur copil primeau un certificat, care le dădea dreptul la tot felul de avantaje, inclusiv acces la servicii guvernamentale, oportunități de angajare mai bune, salarii mai mari, concediu de maternitate mai lung, îngrijire de calitate și locuințe mai bune. Aceste beneficii au acționat ca stimulente pentru a face politica să pară mai agreabilă.

8. Pedeapsa

politica copilului unic

Aceste ajutoare nu erau disponibile pentru cei care nu respectau politica copilului unic. Dacă încălcau politica unui singur copil, părinții erau supuși amenzilor grele și riscau să se trezească cu proprietatea confiscată. Mai mult de atât, salariile le erau reduse cu cincisprezece la sută, iar accesul la serviciile de asistență medicală le era interzis. În cazuri extreme, femeile au fost supuse la sterilizarea forțată.  

Interesant este faptul că, oficialii guvernamentali și bogații țării au ignorat adesea politica, deoarece își puteau permite să plătească amenzile. De fapt, cei mai mulți dintre oamenii importanți nu au fost niciodată pedepsiți.

7. Excepții

Politica copilului unic nu s-a aplicat tuturor celor din China. Doar poporul Han – cel mai mare grup etnic din lume – trebuia să se conformeze. Minoritățile etnice, cum ar fi uigurii și tibetanii, li s-a permis să aibă mai mult de un copil, la fel și familiile rurale din China dacă primul lor născut era o fetiță. O altă excepție a permis cuplurilor să aibă mai mulți urmași dacă ei înșiși erau un singur copil la părinți. Și în sfârșit, un al doilea copil a fost în general acceptat dacă primul s-a născut cu probleme majore de sănătate.  

6. Copii neînregistrați

politica copilului unic

Până la treisprezece milioane de bebeluși s-au născut în afara politicii unui singur copil, ceea ce înseamnă că nu au fost niciodată înregistrați oficial în sistemul național de înregistrare a gospodăriei chineze. 

În consecință, nu dețin un Hukou , adică un document de identificare similar cu un card de securitate socială. Cu alte cuvinte, ei nu există din punct de vedere oficial.

 În calitate de fantome, li se refuză ajutorul celor mai multe servicii guvernamentale. Nu vor primi niciodată educație formală și asistență medicală și nici nu vor avea un loc stabil sau vor putea deschide un cont bancar. Pentru cei mai mulți dintre părinți, plata amenzii nu era o opțiune și din acest motiv i-au lăsat pe copii în afara sistemului. Egoist, putem spune!

5. Gemenii

Părinții aveau voie să țină ambii copii dacă aveau gemeni. De fapt, cei care erau interesați să aibă numeroși copii, dar nu doreau să încalce legea, au căutat deseori medicamente pentru fertilitate pentru a crește șansele de a avea gemeni. 

Cea mai populară metodă a fost „pilula multiplă pentru bebeluși”, dar luată incorect, a avut reacții adverse grave. Cu toate acestea, se estimează că numărul de gemeni născuți pe an s-a dublat în timpul politicii unui singur copil.

4. Tratamentul femeilor

politica copilului unic

În multe cazuri, în special la începutul anilor ’80, femeile au fost nevoite să facă avorturi sau, după cum am menționat, să se sterilizeze dacă rămâneau însărcinate cu al doilea copil. O modalitate prin care guvernul chinez a descurajat femeile să încalce politica copilului unic a fost să le refuze pastilele atunci când au născut a doua oară.  

3. Dezechilibru de gen

Trăind într-o societate dominată de bărbați, multe familii chineze au sperat ca un băiat să fie copilul permis legal. Drept urmare, fetele au fost deseori neglijate sau trimise la orfelinate. 

Medicilor li s-a interzis să dezvăluie sexul copiilor nenăscuți, însă, prin luare de mită, mulți părinți au aflat dinainte ce copil vor avea. Această metodă a oferit părinților posibilitatea de a „încerca din nou”. 

Dar această idee a creat un dezechilibru de gen. Există cu aproximativ 33 de milioane de bărbați tineri mai mulțo decât femeile care trăiesc astăzi în China. Asta înseamnă că milioane de bărbați nu își vor putea găsi soții.

2. Forța de muncă chineză

politica copilului unic

Au trecut peste patruzeci de ani de la introducerea politicii unui singur copil și China abia acum începe să simtă consecințele negative ale controlului populației. De exemplu, forța de muncă din China a scăzut rapid în ultimii câțiva ani. 

Se prevede că țara va pierde aproximativ 67 de milioane de lucrători din 2030. Politica celor doi copii a fost pusă în aplicare la 1 ianuarie 2016, dar ar fi nevoie de cel puțin două decenii până când își va face simțită utilitatea.

1. Populația îmbătrânită

Cu o scădere a natalității, China se confruntă cu un dezechilibru cu privire la populația în vârstă. Pe măsură ce părinții politicii continuă să se pensioneze, un singur copil va fi împovărat de sprijinul lor – și, în unele cazuri, pe bunicii lor -, singuri. Cu o forță de muncă în scădere, China va avea nevoie urgentă de forță de muncă. Un astfel de dezechilibru drastic de vârstă și scăderea forței de muncă sunt două dintre principalele motive pentru care politica copilului unic a fost modificată cu cea a doi copii.

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *