Poștașul sună întotdeauna de două ori este un film celebru, care a făcut istorie. În urma acestui film, poștașii au început să fie văzuți cu ochi diferiți și au fost mult mai apreciați și respectați.

Este doar un film care nu are legătură cu realitatea sau cu istoria poștei. De exemplu, la începutul secolului trecut, americanii își trimiteau copiii prin poștă. O practică ciudată și inexplicabilă la prima vedere, dar se pare că ei aveau o explciație pe măsură.

De ce americanii își trimiteau copiii prin poștă?

La începutul secolului XX, americanii au ales să-și trimită copii prin poștă. De ce au făcut asta? Serviciul de trimitere a unui copil prin poștă nu era foarte scump. Mult mai ieftin decât un bilet de tren. Și americanii au decis să profite de acest lucru. 

Mai mult, poșta avea grijă de siguranța copilului. Îi împachetau ​​într-o „pungă” specială, le era pusă o ștampilă pe haine și apoi erau trimiși la destinație. Adică la rude, la bunici sau chiar la părinți. Mulți copii au fost trimiși la rude îndepărtate prin poștă!

Cum a început nebunia?

În 1913 a fost emisă „Legea poștei” în Statele Unite. Această lege le permitea oamenilor să cumpere rochii, costume, mâncare, tutun, medicamente prin poștă. Toate produsele acestea erau livrate chiar la ușă. Conform noii legi, poșta a fost obligată să livreze clientului un colet care cântărea până la 22 de kilograme, indiferent dacă era vorba de hrană sau de animale. În primul rând, parlamentarii s-au asigurat că fermierii pot trimite prin poștă chiar și animalele, dar nu s-au gândit niciodată la copii.

Pentru prima dată, o astfel de idee a fost pusă în aplicare în 1913 de domnul și doamna Bodge. Au decis să-l trimită pe nepotul lor înapoi la părinți prin poștă. Mai devreme sau mai târziu, copilul trebuia trimis acasă la părinții săi, iar pentru aceasta unul dintre bunici trebuia să-l ducă.

Întreaga călătorie costa undeva peste 50 de dolari americani, la care se mai adăuga și pierderea de timp al unui bunic. În acest fel, cei doi bunici au apelat la serviciile poștale americane. Și-au echipat nepotul cu o pungă specială, au cumpărat un timp poștal de 15 cenți și au pus coletul la poștă.

Copilul a devenit celebru pentru că a fost primul copil din istorie trimis prin poștă.  Alți părinți au început să afle despre această metodă. Soții Savis în același an și-au trimis fiica la bunici. Timbrele poștale costau doar 45 de centi.

copiii prin poștă

O practică contestată

Parlamentarii au înnebunit când au realizat că oamenii își trimit copiii prin poștă. Nu se așteptau ca oamenii să apeleze la o astfel de metodă, motiv pentru care nu a fost introdus niciun paragraf în legea poștei care să interzică acest lucru. Cu toate acestea, americanii au continuat. Soții Perstorf și-au împachetat fiica într-un colet și au trimis-o bunicii. Fata cântărea atât de puțin încât s-a încadrat pe un tarif de mai puțin de 50 de cenți.

Răbdarea șefului Poștei americane, Albert Sydney Burlison, a luat sfârșit în 1914. El a protestat în mod oficial:

„Copiii nu sunt lucruri! Nu îi mai trimiteți-le împreună cu coletele! ” 

A emis un decret care interzicea trimiterea copiilor prin poștă și mai mult ștampilarea lor. Adevărat, americanilor le-a plăcut să-și trimită urmașii prin poștă atât de mult încât, în ciuda oricăror comenzi, au continuat să facă acest lucru. Anul 1915 a fost cel mai rodnic an în care copiii au fost trimiși prin poștă.

În cele din urmă nebunia a luat sfârșit, ultima fată trimisă prin poștă a fost Mod Smith, în vârstă de trei ani. De data aceasta, bunica și bunicul au trimis-o părinților.

Din 1920, părinții care încercau să-și trimită copilul prin poștă erau persecutați persecutați. Se pare că această practică i-a făcut pe americani să nu mai apeleze la serviciile poștale pentru transportul copiilor.


TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!