În istoria sumeriană, Enki a fost creatorul acestei lumi. Există numeroase legende despre această zeitate și modul în care a creat și protejat oamenii.

În anul 1840, în zona sudică a Irakului, în Golful Persic, au fost descoperite peste 50000 de tăblițe despre care se spune că au aparținut civilizației sumeriene.

Textele de pe aceste tăbliţe dau o altă versiune a istoriei omenirii. Ele descriu formarea Pământului și a omenirii. La început, între zeii care au ajuns pe Pământ s-au dat multe războaie pentru controlul planetei și a zăcămintelor existente.

Războaiele au fost devastatoare și au dus la distrugere. Zecharia Sitchin a fost primul om de știință care a tradus aceste texte. Traducerile au fost contestate, însă nimeni nu a venit cu argumente valide care să contrazică interpretările textelor.

Zeii din cer au coborât din cer acum 350.000 în zona actualului Irak. Ei aveau înălțimea de peste patru metri și conform textelor erau nemuritori. Ei veneau de pe planeta Nibiru, iar conducătorul lor se numea Enki.

Enki, domnul Pământului


În sistemul de credințe al sumerienilor, Enki (cunoscut și ca Ea de către akkadieni și babilonieni) era considerat a fi una dintre cele mai importante zeități. Inițial, el a fost venerat ca un zeu al apei dulci și a patronat orașului Eridu (despre care vechii mesopotamieni susțineau că a fost primul oraș din lume).

Cu timpul, influența lui Enki a crescut și această divinitate a fost considerată a avea putere asupra multor alte aspecte ale vieții, inclusiv asupra minciunii și răutății, magiei, creației, fertilității și inteligenței. Textul neo-sumerian Enmerkar și Domnul de Aratta îl descrie pe Enki:

Enki, stăpânul abundenței și al hotărârilor ferme, domnul înțelept și cunoscător al țării, cel mai iubit dintre zei, ales pentru înțelepciune, stăpânul lui Eridug (orașul Eridu), a schimbat pentru totdeauna percepția asupra realității.

Enki („En” Domnul,ki” Pământul) este unul dintre cei mai puternici zei ai culturii Mesopotamiei.

Cultura Mesopotamiei l-a întruchipat pe Enki precum zeul suprem al Pământului. El a fost fratele vitreg al lui Enlil și fiul lui An. Odată ajuns pe Terra, zeul a avut misiunea de a-i încuraja pe oameni să creadă în zeități.  Zeul a fost și patronul originar al orașului antic Eridu, dar în timp a fost venerat de întreaga Mesopotamie.

Enki
Enki

Primii oameni


Textele de pe tăblițele sumeriene descriu faptul că embrionul primordial a fost purtat de către soția lui Enki, Ninki. Primul om de sex masculin a fost numit Adapa sau Adam.

Enki poseda un sceptru cu puteri miraculoase care simboliza o cruce, simbol care a fost preluat mai târziu de egipteni. Între textele egiptene și cele sumeriene există asemănări care i-au făcut pe cercetători să concluzioneze că autorii textelor au aceeași origine.

Cea de a doua soție a lui Enki a fost Isis, o muritoare, o femeie frumoasă și inteligentă. Toth sau Enoh așa cum este menționat în Biblie a fost rodul iubirii lor. Toth s-a născut pe o insulă care s-a scufundat ca urmare a unui cataclism. Supraviețuitorii au migrat în diverse colțuri ale lumii unde au dus cu ei cunoștintele universale.

Miturile sumeriene, akkadiene și babiloniene despre Enki


Potrivit sumerienilor (și akkadienilor), Enki era fiul lui Anu, zeul cerului. În scrierea Enuma Elish, el este denumit fiul lui Apsu, adică cerl născut din oceanul primordial de apă dulce de sub Pământ.

Enki a fost considerat fiul lui Nammu , zeița mamă primordială care a născut cerurile și pământul. Soția lui era Ninhursag, iar printre copiii lor se numărau Asarluhi, Enbilulu și Marduk.

O mare parte din ceea ce știm astăzi despre Enki provine din operele literare ale Mesopotamiei care au supraviețuit de-a lungul mileniilor. 

Într-o altă legendă, Enki a fost un descendent al lui Apsu și Tiamat , personificările apei dulci și respectiv ale sării. Enki și frații săi au început să facă mult zgomot, ceea ce l-a înfuriat pe Apsu, deoarece i-au întrerupt somnul. Apsu a decis să-și distrugă copiii, dar planul său a fost dezvăluit lui Enki de Tiamat. Drept urmare, Enki a decis să lovească primul, l-a lăsat pe tatăl său să adoarmă și apo l-a ucis. Deși povestea continuă, Enki nu mai este personajul principal, fiind trecut în planul doi de fiul său, Marduk.

Zeul oamenilor


Enki

Enki joacă un rol major într-un alt mit akkadian / babilonian, Atrahasis, care este versiunea mesopotamiană a Marelui Potop. În acest mit, Enki este considerat cel care a creat omul, adică Dumnezeu.

Rasa de oameni creată s-a înmulțit rapid și Enlil, o altă zeitate importantă, a devenit iritată de zgomotul pe care îl făceau. Prin urmare, a decis să reducă numărul de oameni, trimițând catastrofe pentru a-i ucide. Totuși, de fiecare dată, oamenii apelau la Enki, care le spunea ce să facă pentru a supraviețui.

În cele din urmă, Enlil decide să distrugă omenirea o dată pentru totdeauna printr-un Potop. Enki nu este în măsură să oprească planul lui Enlil și decide să meargă pe Pământ pentru a salva un singur om, Atrahasis. Bărbatului i se spune să construiască un chivot și, prin urmare, reușește să scape de mânia lui Enlil.

Restul rasei umane este distrusă. Enlil sugerează apoi ca ființele umane să fie făcute din nou, deși aceste creații sunt mai puțin fertile, au o durată de viață mai scurtă și sunt mai vulnerabile decât predecesorii lor.

Creatorul omenirii

Una dintre cele mai fascinante legende Acadiene îl plasează pe Enki în sfera creatorilor. Legenda spune că odată ajuns pe Terra, zeul a ales un hominid, pe care l-a transformat și modificat (genetic?) pentru a corespunde unor standarde. Aceste standarde erau în conformitate cu nevoile zeilor.

De asemenea, se mai spune că Enki a venit de undeva din constelația AŠ-IKU -Pegasus. Numărul care i-a fost atribuit a fost 40, despre care se spunea că este numărul suprem al perfecțiunii.

Inanna, fiica zeului principal


În unele mituri, Enki este considerat părintele zeiței Inanna, o altă zeitate majoră din panteonul sumerian. De exemplu, în cunoscutul mit, Descendenții Inannei ,un plan este conceput de tată pentru salvarea fiicei sale din lumea de apoi atunci când este ucisă de Ereshkigal, adică de sora ei. El trimite demoni pentru a o păcăli pe Ereshkigal ca să le dea cadavrul surorii moarte. Enki o putea readuce la viața, dar avea nevoie de corpul neînsuflețit.

Într-un mit intitulat Inanna și Enki , cele două zeități se angajează într-o competiție de băut, în timpul căreia zeul care era complet beat, îi dă fiicei sale tot Mesul , adică darurile civilizației. A doua zi dimineață, când zeul își dă seama ce făcuse, și-a trimis adepții săi să recupereze Mesul. Inanna însă se întorsese în siguranță în orașul ei, Uruk. Dându-și seama că a fost păcălit, zeul nu a avut de ales decât să facă pace cu Inanna și cu orașul Uruk.

Enki și templul său


Reședința marelui zeu se afla în orașul Eridu. În mijlocul unei mlaștini se afla un ziggurat numit „templul abzu” . Este cunoscut în prezent ca primul templul construit în zona Eufratului. Arheologii susțin că are o vechime de peste 10.000 de ani și cercetările au arătat că acest templul a fost extins de cel puțin 18 ori.

În cele din urmă, templul a fost abandonat în perioada persană. Nu se poate spune cu exactitate momentul în care Enki l-a părăsit, dar s-a descoperit un altar ciudat, care nu a mai fost folosit de 6500 de ani.

Cunoștințele sumeriene


Enki
Enki

Textele sumeriene descriu existența unor cavități în anumite zone ale Pământului, cum ar fi Muntele Shasta din California, intrări în interiorul pământului către o altă lume, o altă civilizație.

Textele sumeriene arată că sumerienii aveau cunoștințe avansate despre sistemul nostru solar, despre planete și numărul lor, pe care omenirea le-a aflat mult mai târziu.

Cei care au contestat autenticitatea acestor texte nu au putut explica cunoștințele pe care această misterioasă civilizație le-a avut cu privire la planete. Abia în anul 2005, oamenii de știință au confirmat existența celei de de a zecea planetă din sistemul nostru solar, cu toate că sumerienii cunoșteau existența ei acum 6000 de ani.

Cine au fost sumerienii? Care este originea lor? Cum au dispărut ei? Sunt întrebări simple la care lumea științifică nu vrea sau nu poate să răspundă. Odată scrisa, istoria nu mai poate fi modificată. Adevărul pentru omenire ar fi unul copleșitor. Istoria are un înțeles tabu. Rămânem în aceste bariere ale neînțelegerii și informării.

Referințe

Inana și Enki

TiberiuM

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!