Efectul Oz și Universul holografic

45 vizualizări
5 min. de citit
matricea în care trăim

Mulți dintre cei care au avut șansa să observe un OZN au declarat că au avut senzația că timpul se oprește. Chiar dacă evenimentul s-a produs într-un loc cu multe zgomote, pe tot parcursul observării, s-a produs o liniște profundă, apăsătoare. Vântul nu mai adia, păsările nu mai zburau, copacii nu mai foşneau, zgomotul urban nu mai exista. Specialiştii au numit acest fenomen efectul Oz.

Alți martori la astfel de evenimente susțin că nu s-au putut deplasa pe parcursul observării. Picioarele păreau a fi lipite de sol. Cei care s-au aflat în automobile au constatat că motorul mașinii nu mai funcționează, la fel și radioul. După ce misteriosul obiect s-a îndepărtat, automobilul, radioul au început să funcționeze ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

OZN

Cei care au încercat să explice acest efect susțin producerea unei bule atemporale în care subiectul își pierde capacitatea de a se mișca, a auzi, a vorbi.

Interesantă este relatarea a doi tineri francezi, elevi la o şcoală de aviaţie. În timpul unei vacanțe, cei doi se aflau pe o colină, de unde admirau cerul. În momentul în care un obiect misterios a survolat cerul, cei doi au avut senzația că sunt paralizaţi. Nu se mai puteau mișca, vorbi, nu mai auzeau zgomote, iar în ceea ce privește evaluarea perioadei de timp, nu au putut să facă aproximări.

Americanii au numit această stare missing time, cauzată de un fel de amnezie. Subiecţii unor astfel de întâmplări susțin că mult timp au avut vise în care apăreau secvenţe identice cu cele întâmplate.

Budd Hopkins a publicat în anul 1983 cartea Missing Time, în care susţine că subiecţii acestor întâmplări, ca urmare a traumelor suferite au parte de amintiri reprimate care revin în visele lor. Factorul OZ este o stare care implica percepţii senzoriale și spaţiale alterate. Suspecţii susțin că percep o realitate diferită și o aparentă ieșire din timp.

Un militar care a asistat în anul 1980 la aterizarea unui OZN în pădurea Rendelsham vorbea despre o senzație din altă lume, despre un soi de vid în care nu exista decât el și acel fenomen. Obiectele și umbrele erau distorsionate, iar timpul părea că s-a oprit.
Unii ufologi considera că nepământenii ne contactează pe calea conştiinţei și nu prin tehnologii sofisticate.

OZN-urile și Universul holografic

Fenomenul OZN scapa înţelegerii pământenilor nu pentru că oamenii ar fi incapabili să-l pătrundă, ci pentru faptul că imaginea noastră asupra realităţii este limitată. În opinia unor specialişti, Universul este o hologramă.

În anul 1982, cercetătorul Michel Talbot a realizat un experment în care a demonstrat că electronii pot comunica între ei indiferent la distanța la care se afla. Experimentul contrazice teoria relativităţii, care interzice vitezele mai mari decât cea a luminii. Electronul nu este o particulă elementară individuală. El face parte din holomiscare.

Fenomenul obiectelor dispărute

Studiile actuale completează teoria lui Einstein cu privire la continuul spaţiu-timp. Tot ce există în Univers face parte din acest continuu, în ciuda faptului că lucrurile par a exista independent. Același lucru se produce și cu neuronii, între care se crează interacțiuni care îi face să funcționeze precum o hologramă.

Această teorie induce posibilitatea că realitatea obiectivă să nu existe la modul cum o percepem. În acest mod, am putea explica mișcările în unghi ascuțit ale OZN-urilor, viteza ameţitoare cu care se deplasează, dematerializarea.

Nu uita să ne urmărești pagina de Facebook pentru alte articole la fel de interesante.

Previous Story

Blonzii Syrtya, piticii cu ochi albi

Next Story

Marea Caspică se va evapora în următorii ani