Lenin a fost agent secret german

Dosarul agentului german V. I. Lenin

Istoria ascunde numeroase lucruri interesante și controversate. Unul dintre acestea, care este plasat în sfera războaielor serviciilor secrete, este dosarul agentului secret V.I. Lenin, care a declanșat revoluția bolșevică la ordinul Occidentului.

Lenin sau Ulianov


S-a născut în Simbirsk, Rusia, la 1870. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov, a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia, iar mama sa a fost  Maria Alexandrovna Ulianovna.

În perioada studenției nu se remarcă cu nimic, dar atunci este momentul în care se simte atras de mișcarea muncitorească.

În 1893 devine liderul marxiștilor și se mută în Petersburg. Câțiva ani mai târziu, din cauza vederilor sale politice este arestat și deportat în Siberia. Acolo stă trei ani, după care emigrează în Elveția, în căutarea unei vieți mai bune.

După înfrângerea primei revoluții din Rusia, se stabilește în Elveția și atunci este momentul în care începe colaborarea cu serviciile secrete germane.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că s-a inspirat de la numele răului Lena, dar niciodată nu și-a explicat alegerea.

În Occident era numit „Nikolai Lenin”, nume care îi provenea de la cel care l-a recrutat în serviciile secrete germane, colonelul Walter Nicolai.

Lenin, agentul secret german


Serviciile secrete germane se aflau într-o mare dilemă. Agenții recrutați înainte de începerea războiului, refuzau în a mai oferi informații și din acest motiv era nevoie de oameni noi și supuși.

În mod normal, persoanele de origine rusă reprezentau un punct de interes. Acesta a fost primul motiv pentru care Lenin a fost atras în interiorul serviciilor secrete. Un al doilea motiv ar fi fost caracteristicile sale ca individ: revoluționar convins, origine etnică complexă (după bunică german, iar după mamă evreu) și pentru poziția sa de lider ai marxiștilor din Rusia. 

Aceste caracteristici îl făceau agentul perfect și astfel, serviciile secrete germane, puteau obține informații prețioase de la Lenin.

Colaborarea a fost una benefică pentru ambele părți (Lenin versus servicii secrete) pentru că în perioada în care a locuit în Elveția a fost permanent sponsorizat. Lenin a muncit doar 2 ani ca avocat și a avut câteva cazuri mărunte, așadar, sponsorizările reprezentau un pansament numai bun pentru rana materială. De cealaltă parte, Lenin devenise un propagandist de primă clasă. Scria și tipărea numeroase texte, care aveau rolul de a trezi poporul rus la viață, pentru a începe o nouă revoluție.

Finanțarea Revoluției din 1917


Serviciile secrete germane l-au mai sprijinit pe Lenin și în alt mod. Acestuia i s-a permis să ajungă din Elveția în Rusia, tranzitând teritoriile unor state în care Lenin nu avea voie să intre. Prin agentura de valoare de care dispunea, Walter Nicolai informa în detaliu conducerea germană în legătură cu intențiile lui Lenin.

O mare parte a banilor de care a dispus Lenin a provenit însă din fondurile serviciilor secrete germane care, considerând că mișcarea bolșevică nu este prea periculoasă, au finanțat în mod practic Revoluția din octombrie 1917 pentru a slăbi Rusia cu care se afla în război.

Datorită introducerii, cu sprijin german, a propagandei bolșevice în tranșeele rusești, armata rusă se va dezintegra. Efectele sunt în primul rând în favoarea Germaniei, iar contribuția bolșevicilor la acest rezultat este imensă.

Lenin a murit otrăvit de mâna lui Stalin?


Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în revoluție și în război. Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai 1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parțial paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice. În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.

Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin.

Pentru că această teorie a morții lui Lenin nu a fost în unanimitate acceptată au existat diverşi specialiști care au încercat să facă lumină cu privire la acest aspect. Unul dintre ei este și istoricul Lev Lurie, care a expus teoria cum că marele lider a murit otrăvit de nimeni altul decât de succesorul său, Stalin.

Istoricul susține că această crimă abominabilă s-a petrecut din pură răzbunare. Lenin l-a ajutat pe Stalin să ocupe diverse funcții de conducere, dar chiar de pe patul său de moarte, realizând ce fel de om este, a început să-l critice și a propus chiar îndepărtarea sa din structura partidului comunist.

Despre Stalin, secretar general al partidului încă din 1922, Lenin spunea că „în mâinile sale este concentrată o putere nelimitată” și sugera ca „tovarășii să se gândească la o cale de a-l îndepărta pe Stalin din funcție”. Aceste critici dure ale vieții interne a partidului nu au fost niciodată aduse la cunoștința publicului larg.

Rapoartele medicilor din vremea respectivă arată că Lenin a fost foarte activ înainte să-și de ultima suflare. A vorbit și le-a explicat apropiaților ceea ce trebuie să facă pentru ca țara să meargă bine. Apoi, dintr-o dată o serie de convulsii foarte puternice l-au răpus. Acest fapt este unul neobișnuit pentru cineva care suferă un atac vascular. Din această cauză istoricul rus crede că moartea lui Lenin nu a provenit din cauze naturale, ci a fost ajutat ca să părăsească această lume cât mai repede.

Pentru că Stalin nu a fost niciodată îndepărtat din funcție așa cum poruncise Lenin, există anumite semne de întrebare care cumulate cu moartea suspectă a liderului rus formează ipoteza otrăvirii.

De asemenea, se mai cunoaște și faptul că Stalin își omora adversarii politici prin aceeași metodă. Mai mult de atât, în urma autopsiei s-a stabilit că vasele de sânge din creierul lui Lenin erau împietrite. Este un fapt bizar în condițiile în care Lenin nu a fumat niciodată, nu a avut diabet, nu a suferit de obezitate și nici nu a avut tensiune arterială peste limita normală. Alte cercetări au fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost făcute publice.

Lenin Citate


Tolstoi n-a dat numai opere artistice care vor fi întotdeauna preţuite şi citite de mase, când acestea îşi vor fi creat mijloacele omeneşti de existenţă, scuturând jugul moşierilor şi al capitaliştilor; el a ştiut să redea cu extraordinară putere aspiraţiile maselor largi asuprite de rânduiala contemporană, a ştiut să descrie situaţia lor, să exprime uriaşul sentiment de protest şi de indignare.

Marx a sesizat admirabil această esenţă a democraţiei capitaliste, spunând atunci când a analizat experienţa Comunei: cei asupriţi sunt lăsaţi să hotărască o dată la câţiva ani care anume din reprezentanţii clasei asupritoare îi va reprezenta şi îi va călca în picioare în parlament!

Tovarăşul Stalin, odată devenit Secretar general, are o autoritate nelimitată concentrată în mâinile sale, iar eu nu sunt sigur dacă el va fi capabil tot timpul să folosească această autoritate cu suficientă prudenţă. Tovarăşul Troţki, pe de altă parte, aşa cum a demonstrat deja lupta lui împotriva Comitetului Central în problema Comisariatului Poporului pentru Comunicaţii, este remarcabil nu doar numai printr-o abilitate remarcabilă. Ca persoană, el este probabil cel mai capabil om din CC-ul de azi, dar a arătat o încredere în sine excesivă şi o preocupare excesivă pentru partea pur adiministrativă a muncii. Aceste două calităţi a celor doi lideri de frunte ai CC-ului de azi, pot duce în mod necugetat la o ruptură, şi dacă Partidul nu ia măsuri să preîntâmpine acest fapt, ruptura poate veni pe nepregătite.

Rusia iobăgistă este abrutizată şi inertă. Protestează o minoritate infimă de nobili care neavând sprijinul poporului sunt neputincioşi. Dar oamenii cei mai buni din rândurile nobililor au contribuit la trezirea poporului.

Germanii sunt un popor cu principii. Dacă o idee le intră bine în cap, sunt convinşi de adevărul ei şi nu renunţă la ea decât cu mare greutate.

Referințe


Servicii secrete străine” (M. Ureche si A. Rogojan, ed. PACO, 1999).