Expresia „ Decăderea Imperiului Roman ” sugerează că un eveniment cataclismic a pus capăt Imperiului Roman, care se întindea de la Insulele Britanice până în Egipt și Irak. În realitate, nu a existat nicio hoardăd e barbari sau un război interminabil, care să pună pecetea unei civilizații atât de puternice.

În schimb, Imperiul Roman a căzut încet ca urmare a provocărilor din interior și din exterior, schimbându-se de-a lungul a sute de ani, până când forma sa a fost de nerecunoscut.

Din cauza procesului lung, istoricii nu au fixat o dată anume, dar pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, trebuie dezvoltate mai multe aspecte.

Decăderea Romei

Istoricul Edward Gibbon susține că decăderea Romei s-a produs în anul 476 d. Hr. Această dată este acceptată și de numeroși istorici. În acel an, Odoacer, regele germanic l-a învins pe pe Romulus Augustulus, ultimul împărat roman. Romulus era stăpânul părții de Vest al imperiului, iar partea de Est a devenit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol (Istanbulul modern).

Cu toate acestea, orașul Roma a continuat să existe. Unii istorici sunt de părere că Roma a decăzut din cauza creștinismului, iar alții atribuie sfârșitul islamismului.

Factorii decăderii Imperiului Roman

Există o multitudine de factori atunci când vine vorba despre sfârșitul Imperiului Roman. De fapt, în perioada declinului, imperiul s-a extins de fapt. Acest flux de popoare și țări cucerite a schimbat structura guvernului roman.

Schisma din est și vest a creat nu doar o mutare de capitală la est mai întâi în Nicomedia și apoi în Constantinopol, ci și o mutare de la Roma la Milano.

Inițial Roma a fost un oraș înconjurat de vecini extrem de puternici, dar odată cu trecerea timpului s-a dezvoltat, ajungând un imperiu, Imperiul Roman. Acest imperiu și-a atins grandoarea în secolul al II-lea d. Hr. Unele dintre argumentele despre decăderea Imperiului Roman se referă la diversitatea geografică, cât și la diferențele culturale din interiorul imperiului.

De ce a decăzut Imperiul Roman?

Aceasta este una dintre cele mai interesante întrebări. Imperiul Roman a existat peste o mie de ani, dar în clipa în care s-a rupt în două părți, imperiul de la est și cel de la vest, a început declinul.

Factorii cei mai vehiculați de istorici sunt:

  • creștinismul
  • decadența
  • ruperea imperiului în două
  • probleme monetare
  • probleme militare

Un alt factor, care ar putea fi adăugat în această listă este și cel al incompetenței imperiale. Imperiul a fost condus de oameni slabi, care nu au știut să gestioneze situațiile de criză.

Dar există și o serie de istorici, care nu acceptă acești factori. Ei susțin că decăderea a venit din cauza incapacității de adaptare la timpurile noi. Romanii nu au vrut sau nu au putut să renunțe la cutumele lor pentru a se adapta schimbării.

Ascensiunea creștinismului

Povestea creștinismului în Roma a început în clipa în care Iisus a fost răstignit la comanda regelui Irod. După acest eveniment, a fost nevoie de de câteva secole pentru ca religia să se poată implementa în Roma. Împăratul care s-a implicat în mod direct în elaborarea politicilor creștine a fost Constantin. Aceste evenimente se petreceau în secolul al IV-lea, moment în care creștinismul devenise extrem de puternic la Roma.

Împăratul Constantin s-a implicat în promovarea creștinismului în cadrul Imperiului. Din această cauză și-a luat și titlul pontif. Constantin nu a fost creștin decât pe patul de moarte, când a fost botezat, dar a iubit religia și le-a oferit creștinilor din imperiu numeroase beneficii. Atunci a început declinul religiilor păgâne sau politeiste.

De-a lungul timpului, conducătorii bisericii creștine au devenit tot mai influenți, erodând puterile împăraților. De exemplu, când episcopul Ambrozie (340–397 e.n.) a amenințat că va împiedica sacramentele, împăratul Teodosie a făcut penitența pe care episcopul i-a atribuit-o. Împăratul Teodosie a făcut creștinismul religia oficială în 390 e.n.

Întrucât viața civică și religioasă romană erau profund conectate, preotesele controlau averea romei, cărțile profetice le spuneau împăraților cum să câștige războaiele și împărații erau venerați precum zeii, atunci când creștinismul a devenit religia oficială totul s-a schimbat. Toate cutumele romane au fost dărmate și distruse și societatea romană nu a știut cum să gestioneze situația. Nu a știut să țină pasul cu schimbarea și imperiul a început să sufere. Atunci când un imperiu, clădit pe anumite idei, se confruntă cu distrugerea cutumelor, este limpede că nu mai poate funcționa, deci exista.

Barbarii

Barbarii (un termen care se referă la un grup variat de oameni din Roma Antică) au fost folosiți de romani pentru a le aduce venituri suplimentare, ca soldați și uneori au fost promovați în funcții de conducere.

Cu toate acestea, au existat numeroși barbari care s-au luptat cu Imperiul Roman. Una dintre cele mai mari pierderi suferite de imperiu a fost pierderea teritoriului din Nordul Africii. Această pierdere s-a produs în vremea Sfântului Augustin la începutul secolului al V-lea e.n, în fața triburilor barbare.

Roma a pierdut Spania în fața suevilor, alanilor și vizigotilor . Pierderea Spaniei a însemnat nu numai că Roma a pierdut teritorii importante, dar și venituri extrem de mari. Într-un astfel de context, visteria imperiului a rămas aproape goală. Aceste venituri erau vitale pentru armata imperiului, care sprijinea Roma și cucerea noi teritorii.

Un imperiu prea mare pentru anumiți împărați

Nu există nici o îndoială că decăderea – pierderea controlului asupra militarilor și populației – a afectat capacitatea Imperiului Roman de a-și menține granițele intacte.

Crizele Republicii au început să apară. Inițial sub împărații Sulla și Marius , precum și cea din timpul domniei fraților Gracchi, din secolul al II-lea.

Decăderea armatei, potrivit istoricului Vegetius , a venit chiar din interiorul armatei. Armata a slăbit din lipsa războaielor și a încetat să poarte armura lor de protecție. Acest lucru i-a făcut vulnerabili la armele inamice și a oferit tentația de a fugi din luptă. Vegetius a spus că liderii au devenit incompetenți și că recompensele au fost distribuite pe nedrept.

În plus, odată cu trecerea timpului, soldații din afara Romei, s-au identificat tot mai puțin cu Roma. Ei nu au mai avut impulsul să lupte pentru imperiu și și-au dorit o viață liniștită, chiar dacă aceasta însemna multă sărăcie.

Economia

Factorii economici sunt adesea citați ca o cauză majoră în decăderea Imperiului Roman. Unii dintre cei mai importanți factori au fost inflația, supraimpozitarea și feudalismul.

Alte cauze economice au fost lipsa de lichidități, jefuirea pe scară largă a tezaurului roman de către barbari și un deficit comercial masiv cu regiunile de est ale imperiului. Împreună, aceste probleme s-au combinat pentru a crește stresul financiar în ultimele zile ale imperiului.

Ieșirea din Matrix. Ce este realitatea și cum se poate evada?

Ieșirea din Matrix este o idee din fizica cuantică. Aceasta spune că trăim într-o realitate simulată și nimic din ceea ce vedem nu există cu adevărat. Ieșirea din Matrix este o dorință a celor care vor să fie liberi, dar este greu de realizat.

În anul 1999, era lansat filmul The Matrix. Tema filmului era că lumea este o iluzie, o simulare indusă în subconștientul nostru, printr-o forță inteligentă artificială care ține omenirea prizonieră.

Inteligența artificială este o enormă structură bionică care menține umanitatea într-o comă, injectând iluzii. Această lume a fost numită matrix, matricea. Susținătorii acestei teorii afirmă că matricea modifică amintirile, legile naturii și cursul timpului. În acest mod s-ar putea explica fenomenul de deja vu.

Mulți dintre noi ne-am pus întrebarea cine suntem și de unde venim? Ni s-a răspuns că suntem creația lui Dumnezeu. Dacă am continuat să întrebăm, Dumnezeu cine este și cum s-a format, răspunsurile au fost denaturate sau evazive.

Tiberiu M

A-ți cunoaște neștiința este partea cea mai bună a cunoașterii!